ICCJ. Decizia nr. 3679/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3679/2008
Dosar nr. 7565/86/200.
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 4 iunie 2008, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 71-64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L.R.
A fost respinsă cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
S-a luat act că Spitalul de Urgenţă "Sf. Treime" laşi nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în esenţă, s-au reţinut următoarele:
În ziua de 1 iunie 2006, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a lovit cu un par în cap pe partea vătămată L.R., cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi a căror vindecare au necesitat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia penală nr. 59 din 17 septembrie 2008, admiţând apelul inculpatului, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, în sensul că, în baza art.14 raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L.R.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Prin recursul declarat, motivat la fila 2 din dosarul instanţei de recurs, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate cu reţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen., iar în şedinţa publică din 13 noiembrie 2008, apărătorul desemnat din oficiu pentru apărarea recurentului inculpat a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 861 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
Din examinarea materialului probator administrat în cauză rezultă, în mod cert, că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat, şi nu cele ale infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Astfel în raport de zona vitală a corpului în care inculpatul a aplicat lovitura părţii vătămate (zona capului), cu un obiect apt de a ucide, precum şi de intensitatea loviturii care a condus la fractură cominutivă de boltă craniană, cu denivelare şi hematom extradural, cu hemiplegie stângă secundară, leziuni ce au impus craniectomie, cu consecinţa infirmităţii cu caracter permanent, rezultă că inculpatul a avut reprezentarea posibilităţii producerii unui rezultat letal, pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
De asemenea, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârşit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, ci, dimpotrivă, în cadrul unui conflict în care cei care îl însoţeau pe inculpat au avut o atitudine agresivă, astfel că nu se impune reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării.
Drept urmare, instanţele au ţinut seama de toate împrejurările concrete în contextul cărora inculpatul a săvârşit fapta şi au constatat, în mod corect, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Nici critica privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa la omor calificat, precum şi de datele ce caracterizează persoana acesteia (atitudine nesinceră, recidivist), rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în temeiul cărora au aplicat o pedeapsă situată aproape de minimul special prevăzut de lege, care corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen., ce nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului C.C. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva deciziei penale nr. 59 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3678/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3687/2008. Penal → |
|---|
