ICCJ. Decizia nr. 3859/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3859/200.
Dosar nr. 342/36/200.
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 29 iunie 2007, petiţionarii I.G. şi I.A. au solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor procurori F.A., M.C. şi S.Z. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 264, art. 26 raportat la art. 246 şi art. 173 C. pen., în legătură cu soluţionarea dosarelor penale nr. 928/P/2005 şi nr. 1133/P/2006.
În motivarea plângerii, petiţionarii au susţinut că în dosarul penal nr. 928/P/2005 I.A. a figurat în calitate de parte vătămată, iar numiţii V.C., P.A. şi M.R., învinuiţi pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. şi că prin rezoluţia pronunţată la 13 februarie 2006 în acel dosar, procurorul M.C. a dispus începerea urmării penale şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa pentru a se continua cercetările penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de violare de domiciliu şi lovire.
Plângerea împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 211/11/2/2006 a prim procurorului F.A.
De asemenea, s-a mai susţinut că în dosarul nr. 1133/P/2006, I.A. a figurat în calitate de parte vătămată, iar numiţii S.G. şi S.C. în calitate de învinuiţi, pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. şi că prin rezoluţia pronunţată în acel dosar la 27 iunie 2006, procurorul S.Z. a dispus neînceperea urmăririi penale şi a trimis cauza la Poliţia municipiului Constanţa pentru continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 182 C. pen.
Plângerea împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 39/ll/2/2006 din 22 august 2006 a prim procurorului F.A.
În urma actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin rezoluţia nr. 182/P/2007 din 27 decembrie 2007 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori reclamaţi, constatând că faptele imputate acestora de petiţionari nu există şi că soluţiile dispuse de aceştia în cele două dosare sunt legale şi temeinice.
Prin rezoluţia nr. 61/ll/2/2008 din 12 februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost respinsă ca neîntemeiată, plângerea petiţionarilor contra soluţiei de neîncepere a urmăririi penale împotriva celor trei magistraţi procurori.
Împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată a magistraţilor procurori a formulat plângere petiţionarul I.A. care a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 102/P din 22 august 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu motivarea că faptele penale imputate procurorilor nu există, că soluţiile dispuse de aceştia sunt conforme cu legea şi că nu au fost încălcate drepturile subiective şi interesele legitime ale petiţionarului.
În contra acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul I.A. care nu a formulat motive scrise şi care nu s-a prezentat pentru a-şi susţine recursul.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată neîntemeiat recursul declarat de petiţionar.
Din actele premergătoare se constată că magistraţii procurori au soluţionat cauzele înregistrate sub nr. 928/P/2005 şi nr. 1133/P/2006 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa cu respectarea dispoziţiilor procesual penale incidente, nerezultând că ei şi-ar fi exercitat atribuţiile de serviciu în mod defectuos, că ar fi cauzat vătămări petiţionarului ori că prin soluţiile pronunţate i-ar fi ajutat pe cei reclamaţi de petiţionar.
Mai este de menţionat că în ambele dosare soluţionate de procurori, respectiv nr. 928/P/2005 şi nr. 1133/P/2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru tentativă la infracţiunea de omor şi că au fost trimise cauzele la parchetul inferior ierarhic ori la organul de poliţie competent pentru continuarea cercetărilor pentru alte fapte, respectiv violare de domiciliu, loviri şi vătămări corporale.
Întrucât nu au existat indicii că magistraţii procurori în exercitarea atribuţiilor de serviciu ar fi comis infracţiunile reclamate, se constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluţia nr. 182/P/2007a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost în mod corect menţinută de prima instanţă.
Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.A., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.A. împotriva sentinţei penale nr. 103/P din 22 august 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3857/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3869/2008. Penal → |
|---|
