ICCJ. Decizia nr. 3915/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3915/2008
Dosar nr. 2202/83/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92/P din 26 februarie 2008, Tribunalul Satu-Mare a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 alin. (2) C. pen. şi la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74-76 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 7 februarie 2006 la 2 august 2006.
A fost respinsă cererea părţii civile F.I. de obligare a inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, fiind obligat să plătească acesteia suma de 15.000 cu titlu de daune morale.
S-a luat act că Spitalul de Urgenţă "Sf. Treime" laşi nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 3 februarie 2006, aflându-se într-un bar în care era şi partea vătămată F.I., inculpatul, aflat într-o stare avansată de ebrietate, a iniţiat un conflict cu barmanul, iritat de faptul că pierduse o sumă mare de bani la aparatele mecanice. Pentru a aplana conflictul, a intervenit martorul T.I. şi celelalte persoane aflate în bar, moment în care inculpatul a scos un cuţit din buzunar, fluturându-l prin bar. Dat fiind că inculpatul continua aceeaşi atitudine, a intervenit şi patroana localului, iar, ulterior şi partea vătămată, care, după ce a solicitat inculpatului să înceteze scandalul, a fost înjurat de acesta. în momentul în care partea vătămată s-a întors spre masa lui cu intenţia de a se aşeza, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în spate, după care în zona toracică. Partea vătămată a încercat să-l imobilizeze pe inculpat şi să-l dezarmeze, îmbrâncindu-se reciproc, timp în care inculpatul a continuat să o lovească cu cuţitul, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile îngrijiri medicale, punând în primejdie viaţa părţii vătămate.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 61/A din 17 iunie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Prin recursul declarat, motivat la filele 14-18 din dosarul instanţei de recurs, susţinut şi completat oral de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat în principal, schimbarea încadrării juridice şi achitarea inculpatului, iar, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare la judecătorie, pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 61/1991, iar pentru art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. la tribunal şi reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
Din coroborarea materialului probator administrat în cauză rezultă, în mod cert, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi port ilegal de cuţit, săvârşite în concurs real, aflate în stare de conexitate subiectivă.
În raport de existenţa cazului de conexitate prevăzut de art. 34 lit. a) C. proc. pen. între cele două infracţiuni săvârşite de inculpat, a operat şi instituţia prorogării de competenţă, în favoarea tribunalului, competent material să judece în primă instanţă tentativa la infracţiunea de omor calificat.
Aşa fiind, nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la judecătorie, pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 61/1991, iar pentru art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. la tribunal.
Nici critica privind achitarea inculpatului, prin reţinerea legitimei apărări, nu este întemeiată.
Din probele administrate în cauză, rezultă că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege pentru reţinerea legitimei apărări, nici privitoare la atac, şi nici la apărare. Astfel, pentru a da naştere unei apărări legitime, atacul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, prima dintre acestea constând în materialitatea atacului.
Or, în cauză, atacul părţii vătămate nu a fost unul material, concretizat în acţiuni fizice sau folosire de instrumente şi mijloace în măsură să pericliteze persoana inculpatului sau alte valori sociale ocrotite. în lipsa acestei prime condiţii, nu pot fi analizate nici celelalte, fiind exclusă o ripostă legitimă în lipsa unui atac material.
Condiţia atacului de a fi material a fost prevăzută de legiuitor pentru a-l deosebi de atacul verbal sau scris, care nu dă dreptul unei riposte legitime. Infracţiunea săvârşită pentru respingerea unui atac verbal poate fi comisă în condiţiile circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Or, în cauză nici această circumstanţă atenuantă nu poate fi reţinută, întrucât, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârşit tentativa la omor calificat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, ci, dimpotrivă, în cadrul unui conflict în care inculpatul a avut o atitudine agresivă, astfel că nu se impune reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării. Susţinerea inculpatului că ar fi fost insultat de partea vătămată cu apelativul "ţigan" nu poate fi primită, întrucât nu a fost confirmată de nici un alt mijloc de probă.
Drept urmare, instanţele au ţinut seama de toate împrejurările concrete în contextul cărora inculpatul a săvârşit fapta şi au constatat, în mod corect, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, în concurs real cu infracţiunea de port ilegal de cuţit.
Nici critica privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa la omor calificat, precum şi de datele ce caracterizează persoana acestuia (atitudine sinceră, fără antecedente penale), rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi i-au aplicat o pedeapsă al cărei cuantum a fost orientat sub minimul special prevăzut de lege, apreciindu-se, în mod corect, că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului B.C. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.C. împotriva deciziei penale nr. 61/A din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3901/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4010/2008. Penal → |
|---|
