ICCJ. Decizia nr. 4010/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4010/2008
Dosar nr. 2480/109/200.
Şedinţa publică din 4 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6/MF din 8 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost condamnată inculpata G.R., la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost obligată inculpata, în solidar cu părţile responsabile civilmente, G.G. şi G.R., la 1000 lei despăgubiri civile către partea civilă G.N.M. În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată un briceag aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Argeş.
În cursul anului 1990, membrii familiei G. au înfiinţat Asociaţia Familială „G.", Primăria Galaţi eliberându-le în acest sens, autorizaţia nr. 45570 din 18 iunie 1990, având ca principal obiect de activitate confecţionarea de articole de fierărie, inclusiv de cuţite, putând desfăşura comerţ cu amănuntul pe întreg teritoriul ţării.
Ocazional, membrii familiei G. desfăşurau comerţ ambulant şi în zona Popasului Deduleşti, din comuna Morăreşti, judeţul Argeş , unde comercializau, îndeosebi, cuţite şi bricege. în zona parcării desfăşurând activităţi comerciale, printre alţii, şi partea vătămată G.N.M. care, în decursul celor 5 ani de activitate ca vânzător, a avut posibilitatea să cunoască îndeaproape pe membrii familiei G.
În seara zilei de 22 iunie 2005, inculpata minoră a plecat de la locuinţa închiriată de la numita I.E. în parcarea Deduleşti, pentru a da un telefon părinţilor săi, în comuna Produleşti, judeţul Dâmboviţa, având asupra sa două cuţite tip briceag, pe care nu reuşise să le valorifice în ziua respectivă. Astfel, a mers la cabina telefonică, situată în imediata apropiere de toneta unde partea vătămată G.N.M. vindea casete, fapt ce a făcut să fie observată de aceasta din urmă.
Între părţi a intervenit o discuţie contradictorie, referitoare la suma de 1.000.000 ROL, pe care partea vătămată G.N.M. i-o împrumutase numitului G. Vasile, fratele inculpatei, împrejurare în care aceştia şi-au adresat injurii şi ameninţări.
Deşi, iniţial, inculpata minoră G.R. a plecat, a revenit după circa 5-10 minute, intrând din nou în cabina telefonică cu intenţia de a-şi suna părinţii.
Şi de această dată, a fost observată de partea vătămată G.N.M., care a coborât scările de la terasa unde se afla toneta cu casete, apropiindu-se de cabina telefonică şi de a-i cere din nou explicaţii minorei. Inculpata minoră G.R. nu s-a lăsat intimidată de prezenţa părţii vătămate G.N.M., precizându-i acesteia să o lase în pace, timp în care a scos unul dintre bricege, deschizându-l şi ameninţând-o cu obiectul tăietor-înţepător.
Pe considerentul că inculpata minoră G.R. nu se va manifesta violent, partea vătămată G.N.M. s-a îndreptat către cabina telefonică şi a încercat să o tragă afară, împrejurare în care inculpata a înjunghiat-o pe victimă cu briceagul ţinut în mâna stângă, în zona abdominală din partea dreaptă.
După săvârşirea faptei, inculpata minoră a fugit, a pierdut unul dintre bricege care, ulterior, a fost găsit de martora B.E.M., predându-l în aceeaşi seară organelor de poliţie.
În urma loviturilor primite, partea vătămată G.N.M. a suferit leziuni traumatice care i-au pus viaţa în primejdie, prin lovire cu instrument tăietor-înţepător, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 683/A 7 din 21 iulie 2005 al S.M.L. Argeş. S-a reţinut că, din raportul de expertiză medico-legală nr. 653/A. 1 din 24 iulie 2007, rezultă că inculpata G.R. nu prezenta tulburări psihopatologice la data săvârşirii faptei, apreciindu-se că a acţionat cu discernământ având păstrată capacitatea psihică de apreciere în mod critic a conţinutului şi a consecinţelor faptelor sale.
Totodată, în cauză, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a întocmit referat de evaluare pentru minora G.R., concluzionând că aceasta este integrată în familia din care face parte, are un comportament pozitiv în familie şi societate, fiind conştientă de consecinţele comiterii de fapte penale.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatei minore G.R. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., combinat cu art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Nu se poate susţine în cauză, a apreciat instanţa de fond, faptul că inculpata a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă sau printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, ori printr-o altă acţiune ilicită gravă, întrucât din probele administrate în cauză rezultă doar că între inculpată şi partea vătămată a avut loc iniţial un schimb de cuvinte pe tema nerestituirii împrumutului de către fratele inculpatei părţii vătămate după care, în cea de-a doua fază, în care inculpata s-a reîntors în cabina telefonică, partea vătămată s-a apropiat de inculpată, care a scos un briceag cu care a ameninţat-o pe partea vătămată, spunându-i să nu se apropie de ea şi, întrucât partea vătămată a tras-o pe inculpată afară din cabină, aceasta a înjunghiat-o de două ori cu briceagul
Că, prin urmare, nu rezultă faptul că partea vătămată a exercitat o acţiune ilicită gravă asupra inculpatei, în sensul dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu atât mai mult cu cât fratele inculpatei arată că, anterior datei incidentului, partea vătămată nu i-a ameninţat pe inculpată sau pe martor în vreun fel.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită fapta (pe fondul unor discuţii contradictorii între inculpată şi partea vătămată), urmările produse, partea vătămată necesitând un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale, însă leziunile produse punându-i în primejdie viaţa, precum şi faptul că inculpata este la primul contact cu legea penală şi s-a prezentat în faţa autorităţilor ori de câte ori a fost chemată.
Faţă de aceste circumstanţe, tribunalul a apreciat că în cauză se impune a fi reţinute în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., constând în conduita bună a inculpatei anterior săvârşirii infracţiunii şi din atitudinea acesteia pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, solicitând, în principal, achitarea sa, deoarece s-a aflat în legitimă apărare, în subsidiar, solicitând să se dea eficienţă circumstanţelor atenuante şi reducerea cuantumului pedepsei. Inculpata a solicitat să se reţină că nu a avut intenţia de a lovi pe partea vătămată, că s-a apărat de agresiunea acesteia şi că avea asupra sa cuţitul, deoarece în mod obişnuit desfăşura o activitate de vânzare a unor astfel de obiecte.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate de inculpată şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul inculpatei este fondat.
Situaţia de fapt reţinută, în ansamblu, de prima instanţă este corectă, în sensul că la data de 23 iunie 2005, „întrucât partea vătămată a început să strige după ea şi să-i adreseze cuvinte jignitoare, venind spre inculpată, şi....a tras-o afară din cabina telefonică, inculpata a lovit cu briceagul în zona toracică".
Faţă de declaraţiile părţii vătămate, care recunoaşte existenţa conflictului cu inculpata, provocat de insistenţa sa de restituire a unei datorii, şi care a arătat că într-adevăr, inculpata, în timpul acestui conflict, a căzut la pământ, de declaraţiile martorilor oculari Z.G. şi H.R.R., care au văzut că partea vătămată a tras-o pe inculpată din cabina telefonică, a lovit-o şi a trântit-o jos şi de declaraţia concubinei părţii vătămate, care menţionează o agresiune a părţii vătămate asupra inculpatei, Curtea apreciază că există suficiente probe pentru a ajunge la concluzia că partea vătămată a exercitat asupra inculpatei o activitate violentă de natură a produce durere, tulburare şi emoţie în legătură cu ceea ce i s-ar fi putut produce, în ajutorul inculpatei fiind nevoie să intervină o altă persoană.
Se reţine că, din aceleaşi declaraţii coroborate, rezultă că, în succesiunea acţiunilor celor două părţi implicate în conflict, primul a fost atacul violent al părţii vătămate asupra inculpatei şi, abia apoi, aceasta a lovit cu cuţitul pe agresor, fiind astfel întrunită condiţia anteriorităţii acţiunii provocatoare. Reţinând ca fiind evident că acţiunea agresivă a părţii vătămate, ce fusese precedată şi de ameninţări cu violul şi de insulte, a fost de natură să producă inculpatei o puternică tulburare şi o emoţie în legătură cu integritatea sau corporală, ce poate fi o circumstanţă de natură să atenueze consecinţele faptei sale, instanţa de apel reţine, în favoarea inculpatei prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a acestei pedepse, se constată că inculpata era minoră la data săvârşirii faptei şi la momentul judecării cauzei, urmând să împlinească vârsta de 18 ani pe 27 decembrie 2008, şi, constatându-se că aceasta este şi însărcinată, iar conform referatului de evaluare rezultă că posibilităţile de reintegrare socială sunt crescute, dat fiind că aceasta provine dintr-o familie organizată, are un comportament pozitiv în familie, regretă săvârşirea faptei, există suficiente date în sensul că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în detenţie a acesteia, pronunţarea condamnării constituind un avertisment suficient, astfel încât inculpata să nu mai săvârşească şi alte infracţiuni. Se reţine că, această situaţie permite suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condiţiile art. 110/1 C. pen., pentru perioada de până la majorat, şi în condiţiile art. 86/1 C. pen., pentru perioada ulterioară, termenul de încercare urmând să fie de 5 ani şi 6 luni.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, reţinându-se provocarea săvârşită de partea vătămată, Curtea va dispune reducerea daunelor morale la care a fost obligată inculpata de la 1000 lei la 800 lei, chiar dacă s-a reţinut în mod corect că s-a dovedit existenţa şi întinderea prejudiciului până la concurenţa sumei de 1000 lei, inculpata trebuie să răspundă numai proporţional cu partea sa de culpă.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 75/A/MF din 11 septembrie 2008 Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de inculpata G.R. împotriva sentinţei penale nr. 6/MF din 8 aprilie 2008 a Tribunalului Argeş, în dosarul nr. 2480/109/2007.
A desfiinţat în parte sentinţa menţionată.
A reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi, în consecinţă, a redus pedeapsa aplicată inculpatei, de la 5 ani şi 6 luni închisoare, la 3 ani şi 6 luni închisoare.
A înlăturat dispoziţia privind executarea pedepsei prin privare de libertate în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 110/1 alin. (1) raportat la art. 110 şi art. 86/1 C. pen., a suspendat sub supraveghere pedeapsa aplicată inculpatei şi a stabilit termen de încercare de 5 ani şi 6 luni.
În baza art. 110/1 alin. (1) şi art. 103 alin. (3) lit. b) C. pen., a încredinţat supravegherea inculpatei până la împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi a obligat pe inculpată să nu intre în legătură cu partea vătămată G.N.M.
În baza art. 110/1 alin. (1) teza finală şi art. 86/3 alin. (1) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a)-d) ale art. 863 alin. (1) - în ce priveşte măsura de la lit. a), inculpata se va prezenta lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, conform programului instituit de acesta, iar în baza art. 86/3 alin. (3) lit. d) C. pen., inculpata va respecta obligaţia de a nu lua legătura cu partea vătămată G.N.M.
A atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 110/1 alin. (3) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost reduse despăgubirile la care a fost obligată inculpata faţă de partea civilă G.N.M. de la 1000 lei la 800 lei.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpata F.R.
Aceasta a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) coroborat cu art. 44 alin. (3) C. pen., apreciind că sunt îndeplinite condiţiile legitimei apărări.
În subsidiar, s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., în raport de situaţia particulară a inculpatei şi, totodată, reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport de criticile făcute prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat.
În mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel, dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. rezultând din probele dosarului că acţiunea agresivă a părţii vătămate, a fost de natură să producă inculpatei o puternică tulburare, însă nu de natură a înlătura caracterul penal al faptei, pentru a fi aplicabile în cauză dispoziţiile art. 44 C. pen.
Şi individualizarea pedepsei este corectă, instanţa dând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. poate conduce la realizarea scopului pedepsei, astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen.
Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.R. (fostă G.R.) împotriva deciziei penale nr. 75/A/MF din11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.R. (fostă G.R.) împotriva deciziei penale nr. 75/A/MF din 11 septembrie 2008a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3915/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4068/2008. Penal → |
|---|
