ICCJ. Decizia nr. 4068/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4068/2008
Dosar nr. 2422/2/200.
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La 25 ianuarie 2007, numita D.S. a adresat Secţiei 26 Poliţie Bucureşti o plângere prin care a solicitat, în esenţă, efectuarea de cercetări împotriva notarului public C.E. şi a numitei T.V. în legătură cu instrumentarea, la 11 decembrie 2006, a trei contracte de vânzare-cumpărare (privind bunuri imobile) între numitul T.I. (tatăl petiţionarei, decedat la 12 decembrie 2006) - vânzător şi numita T.V. (nora celui dintâi) - cumpărătoare - pretinzând că semnătura vânzătorului ar fi fost falsificată; plângerea a fost înregistrată apoi (la 31 ianuarie 2007 ) sub nr. 1061/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti (filele 16-17 dosar Parchet).
La 15 februarie 2007, o plângere cu conţinut asemănător şi cu finalitate identică, formulată de aceeaşi petiţionară, a fost înregistrată sub nr. 1535 /P/2007 al aceluiaşi Parchet; această din urmă plângere este completată de petiţionară cu o menţiune olografă (datată, de asemenea, olograf, 9 februarie 2007), în cuprinsul căreia precizează că înţelege să formuleze plângere penală " împotriva notarului public C.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale" şi "împotriva lui T.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, în înscrisuri sub semnătură privată şi fals în declaraţii " ( filele 27-28 dosar Parchet ).
În fine, la 16 iulie 2007, petiţionara D.S. adresează Secţiei 26 Poliţie Bucureşti o completare a plângerii iniţiale, prin care solicită " măsurile legale ce se impun" faţă de numita T.V.A. (fiica numitei T.V.), deoarece şi aceasta "a participat la ridicarea de acte oficiale în vederea întocmirii actelor de vânzare-cumpărare şi testament" (fila 20 dosar Parchet).
Cele trei "lucrări" au fost conexate sub nr. 1061/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, care, prin Ordonanţa sa (cu acelaşi număr) din 27 noiembrie 2007, întemeindu-se pe prevederile art. 30 alin. (1) lit. a), art. 45 alin. (1), art. 42 alin. (1) şi art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., şi-a declinat, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei.
Prin Rezoluţia sa nr. 2186 P/2007 din 22 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, conform art. 228, raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.:
- neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.E. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), de art. 288 C. pen. şi de art. 26, raportat la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală;
- neînceperea urmăririi penale faţă T.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., de art. 290 C. pen., de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi de art. 26, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală;
- neînceperea urmăririi penale faţă T.V.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de de art. 290 C. pen., de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), de art. 26, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de art. 288 C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală;
Pentru a se dispune astfel, s-a constatat că:
La 15 septembrie 2003 a fost suspendată procedura dezbaterii succesorale în urma decesului numitei T.F., soţia numitului T.I., pe fondul nemulţumirii şi acuzaţiilor aduse de numita D.S. tatălui său, astfel că relaţiile dintre aceştia s-au deteriorat.
Datorită problemelor grave de sănătate pe care le avea, numitul T.I. (diagnosticat cu cancer) a fost luat în întreţinere de fiul său, T.V., şi de soţia acestuia, T.V.A., şi s-a mutat efectiv la domiciliul acestora din Bucureşti, în luna iunie 2005.
Premergător datei de 11 decembrie 2006. în luna octombrie a aceluiaşi an, T.I., în semn de recunoştinţă pentru eforturile fiului său şi ale soţiei acestuia, a hotărât să le vândă proprietăţile personale pe care le deţinea în comuna, motiv pentru care a luat legătura, tot în luna octombrie 2006, cu notarul public C.E. (cu care era prieten de familie), iar la începutul lunii decembrie 2006, datorită agravării bolii de care suferea , acesta a rugat-o pe nora sa să invite ia domiciliul său pe notarul public pentru a autentifica actele de dispoziţie pe care intenţiona să le facă, fiul său, T.V., fiind plecat în străinătate.
Certificatul fiscal necesar autentificării actelor respective a fost solicitat verbal şi obţinut ( în ziua de 11 decembrie 2006) de la Primăria comunei - fără mandat - de numita T.V.A., nepoata proprietarului T.I., motivat de faptul că angajaţii administraţiei locale o cunoşteau drept nepoată a sus-numitului.
S-a arătat că din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică al Direcţiei Generale de Politie a Municipiului Bucureşti, Biroul Criminalistic al Secţiei 26 Poliţie, a rezultat că semnăturile de la rubricile „vânzător" ale celor trei contracte, precum şi cea de la rubrica „testator", au fost executate de T.I. şi că nu există indicii că autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare şi a testamentului ar fi fost urmarea comiterii vreunei fapte penale.
S-a apreciat, de asemenea, că este lipsită de relevanţă împrejurarea că, a doua zi după semnarea actelor de dispoziţie autentice mai sus-arătate, a intervenit decesul autorului şi că diagnosticul bolii de care suferea T.I. nu era în măsură să nască notarului public sau cumpărătorului îndoieli asupra capacităţii de discernământ a vânzătorului.
S-a mai arătat că fapta numitei T.V.A., de a fi solicitat şi ridicat, în ziua de 11 decembrie 2006, de la Primăria Comunei B., certificatul fiscal, în lipsa unui mandat expres şi special , în condiţiile în care respectivul document a fost necesar autentificării actelor de dispoziţie în discuţie, acte pe care titularul Ie-a semnat, prezumă că a existat un mandat tacit, astfel încât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Nemulţumită, petiţionara D.S. a formulat plângere împotriva rezoluţiei la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care, prin Rezoluţia nr. 411/11/2/2008 din 31 martie 2008, a admis parţial plângerea petiţionarei şi infirmând parţial soluţia numai sub aspectul celor dispuse faţă de notarul public, C.E., a dispus continuarea actelor premergătoare.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionara s-a adresat cu plângere instanţei de judecată - Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, - care, prin sentinţa penală nr. 167 din 13 iunie 2008 - a desfiinţat în totalitate Rezoluţia nr. 2186/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în parte, Rezoluţia nr. 411/11/2/2008 din 31 martie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor:
- T.V., pentru instigare la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., şi de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP);
- T.V.A., pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., şi pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP);
- C.E., referent cadrul în Primăriei comunei B., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Rezoluţiei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 411/11/2/2008 din 31 martie 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a apreciat că neobişnuita celeritatea de care a dat dovadă notarul public C.E. la întocmirea actelor de vânzare cumpărare şi a testamentului, cu doar o zi înainte de decesul numitului T.I., în scopul vădit de a reduce masa succesorală rămasă de pe urma acestuia, îmbrăcă forma unor acte de natură penală şi că, în egală măsură, activitatea acestuia este strâns legată de activitatea infracţională a făptuitoarelor T.V. şi T.V.A.
Totodată, s-a apreciat că, pentru aflarea adevărului, se impune extinderea cercetărilor şi faţă de numita C.E. - referent în cadrul Primăriei B. - avându-se în vedere cazurile de indivizibilitate şi conexitate prevăzute de art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) şi lit. b) C. proc. pen.
Împotriva sus-identificatei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, intimatele făptuitoare T.V., T.V.A. şi C.E.
Recurenta făptuitoare C.E. nu şi-a motivat calea de atac potrivit art. 38510 C. proc. pen., iar la termenul de judecată din 5 decembrie, când au avut loc dezbaterile, a lipsit.
Recurentele făptuitoare T.V. şi T.V.A. au solicitat, aşa cum s-a arătat pe larg în încheierea de dezbateri, prin apărător şi prin motivele scrise (filele 12- 13), în esenţă, casarea sentinţei şi menţinerea ca legale şi temeinice, a rezoluţiilor atacate.
Asupra recursului numitei C.E.;
În condiţiile în care după cum deja s-a arătat, recursul nu a fost nici motivat în scris şi nici susţinut oral cu prilejul dezbaterilor judiciare, Înalta Curte, văzând prevederile art. 3856 alin. (3) şi ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi procedând la examinarea, din oficiu, a sentinţei atacate sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că soluţia adoptată de prima instanţă în ce o priveşte pe numita C.E. este nelegală.
În adevăr, pe de o parte nici în plângerea iniţială (din 25 ianuarie 2007 filele 16-17 dosar Parchet), nici în cea subsecventă (din 15 februarie 2007, filele 27-28 dosar Parchet) şi nici în completarea la aceste plângeri (din 16 iulie 2007, fila 20 dosar Parchet), toate întemeiate neîndoielnic pe dispoziţiile art. 222 C. proc. pen. (privind plângerea ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală), iar pe de altă parte, nici în plângerile succesive împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiate pe prevederile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., respectiv, pe prevederile art. 2781 C. proc. pen. (plângeri care reprezintă, desigur, căi de atac) petiţionara D.S. nu a cerut tragerea la răspundere penală a sus-numitei; în consecinţă nici una dintre rezoluţiile emise de procurori şi examinate de prima instanţă în procedura de judecată a căii de atac prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. nu a privit-o şi pe C.E.; în aceste condiţii, numai nesocotind litera şi spiritul normelor de procedură penală incidente, prima instanţă s-a considerat abilitată să hotărască şi împotriva sus-numitei, neobservând împiedicarea ce rezultă din conţinutul art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. şi nesocotind dreptul de dispoziţie - parţial şi relativ - al persoanei vătămate, consacrat atât de art. 222 alin. (2) C. proc. pen. cât şi de întreaga reglementare a căilor de atac (plângerea reglementată de art. 2781 C. proc. pen., având neîndoielnic, un asemenea caracter, după cum s-a mai arătat).
Faţă de cele ce precedă, urmează ca recursul declarat de numita C.E., recurs ce se apreciază ca întemeiat, să fie admis şi, casându-se în parte sentinţa atacată, dispoziţia de trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale şi faţă de aceasta să fie înlăturată.
Recursurile declarate de făptuitoarele T.V. şi T.V.A. sunt nefondate.
Din examinarea întregului dosar al cauzei, a conţinutului, vădit precar, al rezoluţiilor adoptate de procurori şi a considerentelor sentinţei atacate rezultă în mod pregnant că justa soluţionare a cauzei - care, desigur, nu înseamnă, neapărat, trimiterea în judecată a sus-numitelor şi a notarului public (care nici nu a atacat cea de a doua rezoluţie) - impune administrarea unor probatorii laborioase, indicate în concret în considerentele şi dispozitivul sentinţei, activitate care nu se poate realiza în procedura actelor premergătoare (art. 224 C. proc. pen.), ci numai în cadrul procesului penal, adică numai după începerea urmăririi penale, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., în acelaşi cadru procesual recurentele , ca şi, de altfel, notarul public, putând să-şi exercite , în mod eficient dreptul la apărare.
Astfel fiind, recursurile declarate de făptuitoarele T.V. şi T.V.A. urmează a fi respinse ca nefondate cu obligarea acestora în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta făptuitoare C.E. împotriva sentinţei penale nr. 167 din 13 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, sentinţa penală recurată, numai cu privire la dispoziţia de trimitere a cauzei ia procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de recurenta făptuitoare C.E., dispoziţie pe care o înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele făptuitoare T.V. şi T.V.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurentele făptuitoare T.V. şi T.V.A. la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4010/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4084/2008. Penal → |
|---|
