ICCJ. Decizia nr. 4039/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4039/2008
Dosar nr. 972/754/200.
Şedinţa publică din 5 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, numita B.M.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor T.I., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal şi D.V., prim procuror la acelaşi parchet, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 248 C. pen., precum şi a numitului F.M. avocat în cadrul Baroului Olt, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 281 C. pen.
Cu privire la procurorul T.I., petiţionara a arătat că în dosarul penal nr. 298/ P / 2007, în care a efectuat cercetări faţă de numitul O.I. - comandant al Poliţiei oraşului Drăgăneşti, acesta a dispus, în mod nejustificat, neînceperea urmăririi penale, că ar fi ascuns plângerea formulată de persoana vătămată împotriva avocatului F.M., care, deşi avea mai multe plângeri penale, profesa în continuare, despre acest lucru având cunoştinţă şi prim - procurorul D.V.
Prin Rezoluţia nr. 835 / P /2007 din 27 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în baza art. 228 alin (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii T.I. şi D.V. - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) şi abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 248 C. pen.) şi faţă de F.M. - avocat în cadrul Baroului Olt - sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 51/1995 raportat la art. 281 C. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că faptele în legătură cu care s-a solicitat efectuarea de cercetări penale nu există, nici procurorul T.I. şi nici prim procurorul D.V. nu au săvârşit, cu intenţie, acte sau fapte cu caracter abuziv prin care să prejudicieze interesele persoanei vătămate, că aprecierea probelor şi modul în care această apreciere se reflectă în soluţia adoptată este atributul exclusiv al procurorului şi că împrejurarea că soluţia adoptată de acesta la finalul cercetărilor nu satisface interesele uneia sau unora dintre părţi nu echivalează cu săvârşirea, de către procurorul care a adoptat respectiva soluţie, a unor acte cu caracter abuziv.
Cu privire la faptul că avocatul F.M. continuă să desfăşoare activităţi specifice profesiei, deşi faţă de acesta se efectuează cercetări penale în două dosare, s-a arătat că nu există o hotărâre definitivă de condamnare pentru o faptă prevăzută de legea penală, situaţie care ar atrage încetarea calităţii de avocat conform art. 26 din Legea nr. 51/ 1995 şi, pe cale de consecinţa, exercitarea, în continuare, a unor activităţi de reprezentare şi asistenţa juridică de către acesta nu contravine dispoziţiilor legii.
Împotriva sus-arătatei rezoluţii petiţionara a formulat, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin Rezoluţia nr. 695/II/2/2008 din 16 aprilie 2008, a respins-o ca neîntemeiată.
Nemulţumită, petiţionara s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 147 din 12 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionară, cu motivarea că, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că magistraţii - procurori doar şi-au desfăşurat activitatea ce le revenea potrivit funcţiei - pe care o ocupă în cadrul instituţiei respective, că nemulţumirea petentei faţă de soluţiile adoptate nu este suficientă pentru a se concluziona că aceştia au săvârşit infracţiunile reclamate, în condiţiile în care, din cercetările efectuate, nu a rezultat nici un indiciu în acest sens şi că pentru contestarea temeiniciei sau legalităţii soluţiilor adoptate, petenta avea la dispoziţie altă cale procedurală decât cea prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.
Cu privire la intimatul F.M. – avocat - Curtea a constatat că acesta nu se află în nici unul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de Legea nr. 51/1995, unde sunt arătate situaţiile în care calitatea de avocat încetează sau este suspendată.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, petiţionara B.M.A. a declarat recursul de fată, solicitând casarea sentinţei recurate, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la Parchet pentru completarea actelor premergătoare, în sensul ascultării ei, a intimaţilor şi a unor martori, pe care dacă i s-ar fi cerut, ar fi putut să-i propună în vederea susţinerii plângerii sale.
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată şi în raport atât cu motivarea scrisă depusă la dosar cât şi cu susţinerile orale cu prilejul dezbaterilor, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii T.I. şi D.V. şi F.M. - avocat în cadrul Baroului Olt - confirmată, cu justificat temei, de prima instanţă - fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunilor reclamate de petiţionară.
Împrejurarea că petiţionara este nemulţumită de soluţia adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care aceasta Ie-a indicat în plângerea sa.
Soluţionând cauza în care petiţionara a fost parte şi pronunţând o soluţie, întâmplător, defavorabilă acesteia , intimaţii procurori nu au făcut altceva decât să îndeplinească activităţi şi acte atribuite în competenţa lor prin lege, motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate reţine vreun abuz, din moment ce din lucrările dosarului rezultă că ei şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu au comis fapte care să atragă răspunderea lor penală.
Faţă de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice şi casarea sentinţei instanţei de fond şi desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara B.M.A.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara B.M.A. împotriva sentinţei penale nr. 147 din 12 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4035/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4041/2008. Penal → |
|---|
