ICCJ. Decizia nr. 4035/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4035/2008
Dosar nr. 5978/2008
Şedinţa publică din 5 decembrie 2008
Asupra cererii de contestaţiei în anulare de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 117 F din 20 iunie 2007 a Tribunalului Vâlcea, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţi lor M.V., R.R.I., M.C. şi U.A.C., din art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 25 din Legea nr. 365/2002 în concurs real [art. 33 lit. a) C. pen.], în infracţiunea unică - prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, text de lege în baza căruia inculpatul U.A.C. a fost condamnat la:
- 1an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea DVD-ului şi celor 16 cârduri bancare neinscripţionate, aflate în prezent la dosar, precum şi a camerei video, a trei casete video, a dispozitivului MSR 206, laptop HUMMER GERICOM, a două mini-camere video, a unor acumulatori, cabluri, antene şi a unei telecomenzi video, aflate în custodia SCCD a I.P.J Vâlcea.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut în esenţă, că:
În perioada 31 mai 2005 - 15 iunie 2005, inculpaţi M.C., U.A.C., M.V. şi R.R.I. , au făcut pregătiri intense pentru a falsifica instrumente de plată electronică, procurându-şi echipamentele necesare acestui scop (dispozitive şi programe informatice).
La data de 15 iunie 2005, cei patru inculpaţi au ieşit din ţară, mergând în staţiunea Antalia, unde, instalând camere de luat vederi de dimensiuni reduse la ATM-uri, au copiat date de identificare şi securizare în momentul în care titularii utilizau cârdurile ATM, date pe care le stocau apoi în memoria laptop-ului aparţinând inculpatului U.A.C.
La 21 iunie 2005, inculpaţii M.C., U.A.C. , M.V. şi R.R.I. s-au întors în ţară şi, la controlul autoturismului, s-au găsit în portbagajul acesteia o cameră video marca Panasonic, trei casete video, un dispozitiv MSR 206, un laptop, două mini-camere video, 25 cârduri bancare din plastic din care 16 neinscripţionate, CD-uri, acumulatori, cabluri, antenă, telecomandă video, practic întreaga aparatură necesară pentru obţinerea datelor de securizare şi pentru falsificarea mijloacelor de plată electronică.
în memoria laptop- ului au fost descoperite mai multe date ale unor astfel de instrumente, emise de bănci din străinătate, copiate în momentul accesării lor de titulari şi stocate în memoria computerului.
Prima instanţă a apreciat că încadrarea corectă a faptei este în infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, întrucât fapta a rămas în faza actelor pregătitoare, atâta timp cât făptuitorul îşi procură sau confecţionează toate datele şi instrumentele necesare consumării infracţiunii, însă nu începe acţiunea - element material al infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş cât şi inculpaţii M.C., U.A.C. , M.T. şi R.R.I., care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 11 A din 7 februarie 2008, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat schimbarea încadrării juridice operată de instanţa de fond revenind la încadrarea juridică din rechizitoriu pentru toţi inculpaţii, inculpatul U.A.C. fiind condamnat la.
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33, art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani, închisoare în condiţiile art. 57 C. pen.
Au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor.
A fost obligat inculpatul U.A.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a apreciat că, deşi situaţia de fapt a fost corect ţinută de către prima instanţă, încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi este greşită deoarece procurarea instrumentelor necesare falsificării nu constituie doar sunt acte pregătitoare ci tentativă, din moment ce autorii au început, efectiv, culegerea şi stocarea datelor necesare activităţii ulterioare de fraudare.
Împotriva sus-arătatei decizii au declarat, în termen legal, recurs inculpaţii R.R.I. şi U.A.C.
În cursul judecării recursurilor, ambii inculpaţi s-au prezentat personal, la termenul din 17 aprilie 2008, şi au solicitat a acordarea unui termen mai lung pentru angajarea unor avocaţi şi pentru pregătirea apărării.
Înalta Curte a admis cererea inculpaţilor şi a amânat judecarea recursurilor pentru termenul din 26 iunie 2008, dată la care aceştia nu s-au prezentat nici personal şi nici prin apărător ales.
În aceste condiţii, judecarea recursurilor a avut loc prin asigurarea asistenţei juridice de către un apărător desemnat din oficiu; acesta a depus la dosar motive scrise de recurs pe care Ie-a expus oral în mod detaliat şi prin care a solicitat, potrivit cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, pct. 10, pct. 14, pct. 17 şi pct. 18 C. proc. pen. fie casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, fie achitarea inculpaţilor, fie schimbarea încadrării juridice şi reducerea pedepselor cu aplicarea art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 2340 din 26 iunie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii R.R.I. şi U.A.C. cu motivarea că încadrare juridică dată faptelor de către instanţa de apel este corectă, că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost cercetaţi şi condamnaţi şi că pedepsele au fost judicios individualizate, în privinţa atât a cuantumului, cât şi a modalităţi de executare.
Împotriva acestei din urmă decizii, la 16 iulie 2008, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, sub numărul 5978/1/2008 cererea de contestaţie în anulare formulată de U.A.C., care, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., a arătat că, la termenul din 26 iunie 2008, data la care a avut loc judecarea recursului, în timp ce se deplasa spre Bucureşti, a fost chemat telefonic să se prezinte la Serviciul Teritorial Piteşti de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, chemare căreia i-a dat curs încât nu s-a mai putut prezenta la judecarea recursului şi nici nu a putut încunoştiinţa Înalta Curte despre această imposibilitate, cu această motivare a solicitat admiterea cererii, desfiinţarea deciziei penale atacate şi rejudecarea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului şi văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., prin încheierea de şedinţă din 7 noiembrie 2008 a fost admisă în principiu cererea de contestaţie în anulare şi a fixat termen pentru soluţionarea cererii la 5 decembrie 2008, cu citarea contestatorului U.A.C.
La termenul fixat pentru judecarea cererii de contestaţie în anulare a lipsit contestatorul , iar reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere a acesteia susţinând că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că cererea de contestaţie în anulare formulată de U.A.C. este întemeiată.
Potrivit art. 386 lit. b) C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare atunci când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, caz incident în speţa de faţă.
Aşa cum rezultă din Dovada eliberată de Ministerul Public, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti , la data de 26 iunie 2008 (data la care s-a judecat recursul) orele 9-1130 U.A.C. (contestatorul de faţă) a fost audiat în calitate de învinuit în dosarul penal 33 S/P/2005.
Faţă de cele ce precedă Înalta Curte constatând că cererea de contestaţie în anulare este întemeiată o va admite, va desfiinţa Decizia penală 2340 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, numai cu privire la contestator şi va fixa la 6 februarie 2009 termen pentru rejudecarea recursului inculpatului, cu citarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Admite cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul U.A.C. împotriva deciziei penale nr. 2340 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4818/90/2006.
Desfiinţează Decizia penală atacată, numai cu privire la inculpatul U.A.C.
Fixează termen pentru rejudecarea recursului inculpatului U.A.C. la 6 februarie 2009.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4032/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4039/2008. Penal → |
|---|
