ICCJ. Decizia nr. 4001/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4001/200.

Dosar nr. 2770/45/200.

Şedinţa publică din 4 decembrie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 175 din 15 martie 2006, Tribunalul laşi a hotărât următoarele:

A condamnat pe inculpata M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din durata pedepsei principale aplicate prin prezenta hotărâre perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30 mai 2003 până la 27 iunie 2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpata M.I. pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută şi pedepsită de art. 23 din Legea nr. 656/2002.

În baza dispoziţiilor art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., a soluţionat acţiunile în răspundere delictuală, formulate de părţile civile - persoane fizice astfel:

A.F.S.

Obligă inculpata să-i plătească acestuia despăgubiri de 300 Euro şi100 dolari SUA

A.M.

Obligă inculpata si-i plătească acesteia despăgubiri de 500 dolari SUA

M.A.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

A.E.

Constaţi recuperatintegral prejudiciul

A.M.L.

Obligă inculpatasi-i plătească acesteia despăgubiri de 100 dolari SUA. Constaţi recuperatparţial prejudicial (150 dolari SUA)

A.A.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

A.A.I.

Constaţi recuperatintegra) prejudiciul

A.V.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (400 dolariSUA) şi obligă inculpata si-i plătească diferenţa de 500 dolari SUA.

A.G.O.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

A.L.M.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

1 1

A.P.

Constatărecuperat integrai prejudiciul.

A.I.

Obligă inculpata si-i plătească acestuia despăgubiri de 300 dolari SUA

A.C.

Obligăinculpata si-i plătească acesteia despăgubiri de 300 dolari SUA

A.E.

Obligă inculpata si-i plătească acesteia despăgubiri de 1.000 dolariSUA.

A.V.

Ia act că nu asolicitat despăgubiri civile.

A.F.G.

Ia act că nu a solicitat despăgubiri civile.

A.J.

Obligă inculpata si-i plătească acesteia despăgubiri de 280 dolari SUA

A.C.C.

Constată recuperat parţial prejudiciul (150 dolariSUA) şi obligă inculpata si-i plătească diferenţa de 130 dolari SUA.

A.C.N.

Constată recuperat integral prejudiciul.

A.M.A.

Constată recuperatintegral prejudiciul.

A.G.

Constată recuperat parţial prejudiciul (300 dolariSUA) şi obligă inculpata si-i plătească diferenţa de 300 dolari SUA.

A.I.A.

Obligă inculpata să-i plătească acesteia despăgubiri de 400 dolari SUA.

A.V.

Constată recuperat parţial prejudiciul (300 dolariSUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA.

A.T.

Constatărecuperat integral prejudiciul

A.C.D.

Constatărecuperat integral prejudiciul

A.I.

Constată recuperat parţialprejudiciul (250 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 250 dolari SUA. Respinge cererea privinddobânda de 3.000.000 lei

A.C.

Constată recuperat integral prejudiciul.

A.G.

Constatărecuperat integral prejudiciul

A.M.A.N.

Obligă inculpata si-iplătească acestuia despăgubiri de 500 dolari SUA

A.I.

Constată recuperat integralprejudiciul

A.M.D.

Constatărecuperat integral prejudiciul

G.A.

Constată recuperat integral prejudiciul

A.V.J.D.

Obligă inculpata să-i plătească acestuia despăgubiri de 700 dolari SUAşi 280.000 lei

B.C.

Ia act cănu solicită despăgubiri civile

B.G.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

IDEM

B.C.T.

Obligă inculpata să-iplătească moştenitorului acestei părţi civile despăgubiri de 800 dolari SU.

C.B.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

IDEM

B.V.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA.

B.D.

Constată recuperat parţial prejudiciul (400 dolariSUA) şi obligă inculpata si-i plătească diferenţa de 400 dolari SUA.

B.B.S.

Constată recuperat parţialprejudiciul (300 dolari SUA ) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA.

B.V.I.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 200 dolari SUA.

B.C.V.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 600 Euro

B.E.

Constată recuperat parţial prejudiciul (500dolari SUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 400 dolari SUA.

B.V.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

B.I.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

B.C.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA.

B.D.

Constaţirecuperat integral prejudiciul.

B.S.D.

Constaţi prejudiciulrecuperat integral. Respinge cererea cu privire la 100 dolari SUA

reprezentând dobândi şi diferenţă la dobândi.

B.I.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA.

B.C.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

B.A.C.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 200 dolari SUA

B.G.

Ia act că nu se constituie parte civili.

B.D.

Constaţi recuperat integral prejudiciul.

D.B.

Constaţirecuperat integral prejudiciul.

B.I.

Constaţirecuperat integral prejudiciu

B.I.E.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA.

B.G.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 Euro şi 300.000lei.

C.D.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

C.S.C.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

C.M.I.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 600 dolari SUA.

C.C.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

C.I.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (400 dolariSUA ) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de prejudiciu de 500 dolariSUA.

IDEM

C.A.C.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

C.G.D.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

C.L.

Ia act că nus-a constituit parte civili

C.P.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 550 dolari SUA.

C.C.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

C.M.G.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 700 dolari SUA

C.M.C.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 880 dolari SUA

C.F.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

C.M.

la act că nus-a constituit parte civili

C.N.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

C.S.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

C.C.C.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (500 dolariSUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 80 dolari SUA.

C.F.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 300 dolari SUA şi 150Euro

C.P.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (300 dolariSUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA.

C.V.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

C.C.

Constată recuperat parţialprejudiciul (300 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 450 dolari SUA.

C.R.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 1.200.000 lei ROL

C.C.

Constitui recuperai parţialprejudiciul (200 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de400 dolari SUA.

C.D.

Constitui recuperat parţialprejudiciul (300 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA.

C.S.L.

Constată recuperat parţialprejudiciul (200 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA

C.M.I.

Constatărecuperat integral prejudiciul.

C.M.C.

Constată recuperat parţial prejudiciul şi obligăinculpata să-i plătească diferenţa de 500 dolari SUA

C.T.

Obligă să-i plătească despăgubiri de 1.550 dolari SUA.

C.M.

Constatărecuperat integral prejudiciul.

C.C.

Constatărecuperat integral prejudiciul

C.A.M.

Constată recuperat parţialprejudiciul (500 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 500 dolari SUA.

C.F.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA.

C.E.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

CI.

Constată recuperatintegral prejudiciul

C.L.P.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

C.M.

Obligă inculpata să-iplătească despăgubiri de 500 dolari SUA

C.V.C.

Constată recuperat parţialprejudiciul (200 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 300 dolari SUA

C.G.

Obligă inculpata să-iplătească despăgubiri500 dolari SUA

C.C.

Constată recuperat parţialprejudiciul (400 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 400 dolari SUA

C.P.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

C.S.

Constatărecuperat integral prejudiciul

C.V.D.

Obligăinculpata să-i plătească despăgubiri de 119 dolari SUA

100

C.I.R.

Constată recuperat parţial prejudiciul (300 dolariSUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA

101

C.V.

Obligăinculpata să-i plătească despăgubiri de 300 dolari SUA

102

C.C.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

103

C.L.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

104

C.P.C.

Obligă inculpata si-i plătească despăgubiri de 458 dolari SUA

105

C.C.C

Constatărecuperat integral prejudiciul

106

D.I.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 800 dolari SUA

107

D.C.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

108

D.R.C.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

109

D.G.

Constaţirecuperat integrai prejudiciul

110

D.M.

Ia act că nus-a constituit parte civili

111

D.E.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

112

D.D.C.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

113

D.G.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

114

D.C.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

115

D.M.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (150 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 100 dolari SUA

116

D.OG

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 550 dolari SUA

117

D.E.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 450 dolari SUA

118

D.A.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 450 dolari SUA

119

D.G.A.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (250 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 250 dolari SUA

120

D.G.S.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

121

D.I.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (500 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 500 dolari SUA

IDEM

122

D.E.

Constaţi recuperat parţialprejudiciul (500 dolari SUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de500 dolari SUA

123

E.C.

Constaţi recuperat integralprejudiciul

124

E.G.C.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

125

F.V.L.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

126

F.I.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

127

F.V.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

128

F.F.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

129

F.D.D.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 2.675 dolari SUA

130

F.V.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 1.620 dolari SUA

131

G.D.

Constaţirecuperat parţial prejudiciul de 200 dolari SUA. Ia act că a renunţat ladiferenţa de prejudiciu de 300 dolari SUA.

132

G.T.V.

Constaţi recuperat integral prejudiciul

133

G.F.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

134

G.C.T.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

135

G.C.N.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

136

G.M.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

137

G.A.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 600 dolari SUA

138

G.C.

Ia act ci nus-a constituit parte civili

139

G.P.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

140

H.D.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

141

I.V.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (200 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 300 dolari SUA

142

I.N.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

143

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 700 dolari SUA

144

H.R.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

145

H.I.

Ia act ci arenunţat la pretenţiile civile

146

H.C.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (600 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 100 dolari SUA

147

H.C.N.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

148

I.I.C.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (500 dolariSUA). Ia act ci a renunţat la diferenţa de

prejudiciu.

149

I.E.M.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

150

I.F.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 600 dolari SUA

151

I.R.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (400 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 400 dolari SUA

152

I.I.G.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (100 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 400 dolari SUA

153

L.M.I.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (350 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 350 dolari SUA

154

L.M.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (250 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 500 dolari SUA

IDEM

155

L.M.G.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

156

L.M.

Constaţi recuperat integral prejudiciul

157

M.E.E.

Constaţirecuperat integrai prejudiciul

158

M.C.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (400 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 100 dolari SUA

159

M.N.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (300 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA

160

M.G.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 2.850 dolari SUA

161

M.M.

Constaţi recuperat integral prejudiciul

IDEM

162

M.C.M.

Constaţirecuperat integrai prejudiciul

163

M.A.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

164

M.N.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 300 dolari SUA

165

M.I.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de500 dolari SUA şi 260.000 lei ROL

166

M.C.

Constatărecuperat integral prejudiciul

167

M.C.G.

Constată recuperatparţial prejudiciul (200 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plăteascădiferenţa de 500 dolari SUA

168

M.C.

Ia act că nu s-a constituit parte civilă

169

M.A.M.

Constatărecuperat integral prejudiciul

170

M.M.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

171.

MM.R.

Ia act că nu s-aconstituit parte civilă

172

M.C.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

173

M.C.

Ia act că nu s-a constituit parte civilă

174

M.D.E.

Constatărecuperat parţial prejudiciul (100 dolari SUA) şi obligă inculpata să-iplătească diferenţa de 800 dolari SUA

175

M.C.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

176

M.M.

Ia act că nu s-a constituit parte civilă. Are calitate de martor.

177

M.V.

Constată recuperat integral prejudiciul

178

M.V.L.

Constatărecuperat integral prejudiciul

179

M.N.

Constată recuperat parţialprejudiciul (300 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 250 dolari SUA

180.

M.D.

Obligăinculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

181

M.N.

Constată recuperat parţialprejudiciul (300 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 600 dolari SUA

182

N.I.

Constată recuperat integral prejudiciu.

IDEM

183

N.M.

Obliga inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

184

N.S.

Constata recuperat parţialprejudiciul (300 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 100 dolari SUA

185

N.A.

Constată recuperat parţialprejudiciul (250 dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 250 dolari SUA

186

N.G.A.

Constatărecuperat integral prejudiciul

187

N.M.

inculpatasă-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

188

N.D.A.

Constatărecuperat integral prejudiciul

189

N.D.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 6.500.000 lei ROL

190

N.M.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

191

O.M.

In act că nu are calitatea de parte civilă, fiind martor

192

O.V.C.

Constatărecuperat integral prejudiciul

193

P.V.

la act că nu are calitate de parte civilă, fiind martor.

194

P.M.

Constatărecuperat integral prejudiciul

195

P.R.C.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 400 Euro

196

P.C.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (500dolari SUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa

de 400 dolari SUA

197

P.E.

la act că nu are calitate de parte civili, fiind martor

198

P.V.

la act ci arenunţat la pretenţiile civile.

199

P.N.L.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

200

P.M.

Constaţi recuperat integralprejudiciul

201

P.A.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 1.550 dolari SUA

IDEM

202

P.G.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

203

P.M.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

204

P.A.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

205

P.G.M.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

206

P.A.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 250 Euro

207

P.R.A.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 200 dolari SUA

208

P.E.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

209

P.G.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

210

R.S.

Obligă inculpatasă-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

211

R.C.

Ia act cinu s-a constituit parte civili.

212

R.V.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

213

R.C.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

214

R.A.

Obligă inculpata să-iplătească despăgubiri de 1.000 dolari SUA

215

R.O.C.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (500 dolariSUA) şi ia act ci a renunţat la diferenţa de

500.000 lei ROL ca şi prejudiciu

216

R.C.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (300 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA

217

R.F.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (600 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 400 dolari SUA şi 600Euro

218

R.F.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

219

R.C.D.

Ia act cinu soliciţi despăgubiri

220

R.N.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (300 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA

221

R.O.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

222

R.T.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

223

K.V.

Constaţi recuperat integrai prejudiciul

224

S.C.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 1.312 dolari SUA

225

S.E.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA şi270.000 lei ROL.

226

S.P.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

227

S.V.T.

Constaţi recuperatintegral prejudiciul

228

S.C.

Constaţi recuperat integral prejudiciul

229

S.I.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 300 dolari SUA

230

S.C.N.

Constaţi recuperatintegral prejudiciul

231

S.N.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

232"

S.A.

Ia act ci nu soliciţi despăgubiricivile

233

V.V.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (200 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA

234

S.I.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (150 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 100 dolari SUA şi270.000 lei ROL

235

S.D.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (100 dolariSUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa

de 800 dolari SUA

236

S.M.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

237

S.P.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (300dolari SUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA

238

S.G.

Constaţi recuperat integralprejudiciul

239

S.S.S.F.

Ia act ci nu a solicitat despăgubiri civile

240

S.D.

Constaţi recuperat integraiprejudiciul

241

S.S.

Obligă inculpata să-iplătească despăgubiri de 500 dolari SUA

242

S.T.E.

Constaţi recuperat integralprejudiciul

243

S.E.

Constaţi recuperat parţialprejudiciul (200 dolari SUA) şi Obligă inculpata si-i plitească diferenţa de200 dolari SUA

244

S.M.

Constaţi recuperatintegral prejudiciul

245

S.L.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (200dolari SUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 100 dolari SUA

246

S.M.

Constaţi recuperatintegral prejudiciul

247

S.D.

Constaţi recuperat integralprejudiciul

248

S.A.

Constaţi ci nu are calitate de parte civili fiind martor

249

S.V.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 400 dolari SUA

250

R.C.R.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

251

I.S.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (500 dolariSUA) şi, ia act ci a renunţat la diferenţa de

prejudiciu de 270.000 lei ROL

252

F.G.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (500 dolari SUA) şi Obligă inculpatasă-i plătească diferenţa de 500 dolari SUA

253

T.D.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (400dolari SUA) şi Obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 300 dolari SUA

254

T.G.

Constatărecuperat integral prejudiciul

255

T.C.

Constaţi recuperat parţial prejudiciul (150dolari SUA) şi obligă inculpata să-i plătească diferenţa de 100 dolari SUA

256

T.I.

Constaţirecuperat integral prejudiciul

257

T.V.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 550 dolari SUA

258

T.A.

Constatărecuperat integral prejudiciul

259

U.I.

Constată recuperat parţial prejudiciul şi obligăinculpata să-i plătească diferenţa de 250 dolari SUA

260

U.V.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 500 dolari SUA

261

U.G.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 600 dolari SUA

262

V.P.

Constatărecuperat integral prejudiciul

263

V.A.

Constată recuperat parţialprejudiciul (300 dolari SUA) şi obligă inculpata si-i plătească diferenţa de700 dolari SUA

264

V.D.

Constatărecuperat integral prejudiciul

265

V.L.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

266

V.I.

Ia act cănu solicită despăgubiri

267

V.M.

Ia act că nu solicită despăgubiri

268

V.A.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 900 dolari SUA

269

Z.R.

Constată recuperat parţial prejudiciul (300 dolariSUA) şi Obligă inculpata si-i plătească diferenţa de 200 dolari SUA

270

A.A.

Obligă inculpata să-i plătească despăgubiri de 1.550 dolari SUA

Totodată Tribunalul laşi a stabilit că sumele în Euro sau dolari SUA acordate de către instanţă, conform tabelului de mai sus, cu titlul de despăgubiri civile, vor fi plătite în lei, la cursul oficial din ziua plăţii efective.

Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă SC T.T. SRL cu sediul în laşi, punct de lucru în laşi.

În baza dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpata M.I. a următoarelor sume de bani:

- 3.960.000 lei ROL; echivalentul în lei, la cursul oficial din ziua executării măsurii de siguranţă a confiscării a 1.000 dolari SUA şi 1.000 Euro.

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale (ordonanţa din 03 iunie 2006 dată în dosarul nr. 135/P/2003 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi) şi în cursul judecăţii (încheierea din 6 iulie 2004).

În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpata la plata următoarelor cheltuieli judiciare către părţile civile (onorarii avocat): A.M. -1.000.000 lei ROL; A.E. -1.000.000 lei ROL; B.C. -1.000.000 lei ROL; B.I.- 1.000.000 lei ROL; C.A.C. - 1.000.000 lei ROL; C.P. - 500.000 lei ROL; C.E. - 1.000.000 lei ROL; M.C. - 4.000.000 lei ROL; N.M. - 700.000 lei ROL; R.T. -1.000.000 lei ROL; S.M. - 700.000 lei ROL; M.I.E. - 1.000.000 lei ROL; C.V. -1.000.000 lei ROL; N.M.- 1.000.000 lei ROL; C.P. -1.000.000 lei ROL; L.M. - 1.000.000 lei ROL; B.G. -1.000.000 lei ROL; T.C. - 500.000 lei ROL.

Prin aceeaşi hotărâre prima instanţă a luat act că partea civilă SC T.T. SRL nu a solicitat cheltuieli judiciare.

În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatei să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 30.000.000 lei ROL.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că inculpata M.I. originară fiind din Republica Moldova, a obţinut cetăţenia română în anul 1998 şi că nu a avut nici o ocupaţie pe teritoriul României şi nici o sursă legală de venit. În luna septembrie 2002, fiica inculpatei, numita M.N., a plecat în Coreea de Sud în oraşul Seul, unde a intrat în legătură cu doi cetăţeni din Uzbekistan, cu poreclele "N." şi "O.", care se ocupau cu plasarea de forţei de muncă, la negru, pe teritoriul coreean.

S-a reţinut că numita M.N., împreună cu cei doi, luau legătura cu patronii unor fabrici sau ateliere, situate în apropierea oraşului Seul, duceau muncitorii la fabricile respective, unde aceştia erau obligaţi să muncească 15-17 ore pe zi, în condiţii insalubre, iar sumele care li se cuveneau pentru munca prestată erau luate de către fiica inculpatei şi de cei doi cetăţeni de origine rusă.

Văzând că se câştigă sume mari de bani prin exploatarea şi obligarea la muncă forţată, M.N. i-a propus mamei ei, inculpata M.I., să facă o „afacere" foarte profitabilă. S-a relevat că, astfel, inculpata urma să racoleze de pe teritoriul României persoane care doreau să plece la muncă în străinătate, să le prezinte condiţii de lucru şi de salarizare ademenitoare, să le trimită în Coreea de Sud, unde urmau să fie preluate de către fiica sa şi de către cei doi cetăţeni de origine rusă. Potenţialele victime, odată ajunse în Coreea de Sud, urmau să fie exploatate de către patronii care erau în legătură cu traficanţii.

S-a reţinut că inculpata M.I. s-a hotărât să demareze „afacerea", întrucât a realizat că din această activitate infracţională urma să se câştige sume importante de bani,

Unele dintre victimele care i-au dat bani inculpatei au fost trimise în Coreea de Sud prin intermediul agenţiilor de voiaj T.T. SRL, M.T. şi D.T. din laşi.

S-a relevat că imediat ce victimele ajungeau în Coreea de Sud, erau luate de pe aeroport sau dirijate spre locuinţa lui M.N., unde li se luau paşapoartele, apoi erau duse în fabrici şi ateliere, unde lucrau în condiţii insalubre 13-17 ore pe zi. De la început, în Coreea de Sud victimele aflau că din salariu vor trebui să plătească comisioane de cca. 1000-1500 dolari pentru locul de muncă, iar ulterior li se spunea că pentru restituirea paşaportului trebuie să plătească câte 500 de dolari.

Prima instanţă a constatat că, iniţial, inculpata M.I. i-a trimis în Coreea de Sud pe H.D., C.Z. şi C.A., persoane de la care împrumutase sume de bani la plecarea fiicei sale în străinătate, iar ulterior, după plecarea în Coreea de Sud a celor 3 cetăţeni români, inculpata a început să racoleze numeroase persoane care veneau la locuinţa sa situată pe B-dul şi care auziseră că inculpata recrutează forţă de muncă pentru Coreea. în discuţiile pe care le purta cu potenţialele victime, inculpata le relata acestora că fiica ei era căsătorită în Seul cu un cetăţean coreean al cărui tată era patronul unei fabrici de mobilă sau că fiica ei, căsătorită fiind cu un cetăţean coreean, deţinea un mare complex comercial, susţinând că odată ajunse în Coreea părţile vătămate vor fi angajate cu contract de muncă, vor lucra câte 8 ore pe zi, vor fi cazate în cămine în care mai locuiau români, vor avea asigurate 3 mese pe zi, vor avea viză şi documente legale de muncă, vor fi plătite cu sume cuprinse între 1000-1200 dolari SUA/lună. De asemenea inculpata Ie-a explicat părţilor vătămate că pentru toate „serviciile" făcute, nu percepea niciun comision, eventualele comisioane urmând a fi luate după ce se vor angaja.

S-a constatat că în luna martie 2003, partea vătămată A.A. a aflat de la soţia sa că inculpata M.I. trimitea muncitori în Coreea de Sud, în condiţii foarte avantajoase şi deplasându-se la domiciliul inculpatei, şi-a manifestat interesul să plece la muncă în străinătate.

S-a mai reţinut că inculpata M.I. i-a spus părţii vătămate că îl poate ajuta să obţină un contract de muncă la o fabrică de textile sau de materiale plastice în Seul şi că acolo i se vor asigura documentele legale, i se va întocmi un contract de muncă, va avea cazarea şi 3 mese pe zi gratuite, va lucra 8 ore pe zi, va fi cazat la un cămin şi va primi minimum 900 dolari/lună. Totodată, partea vătămată, la solicitarea inculpatei, i-a achitat suma de 865 dolari reprezentând c/val. biletului de avion şi 500 dolari reprezentând comisionul perceput pentru găsirea locului de muncă şi încheierea documentelor legale aferente în Coreea de Sud, iar în data de 15 martie 2003, împreună cu părţile vătămate P.A., I.M. şi B.V., au plecat în Coreea de Sud, la Seul.

S-a mai menţionat faptul că partea vătămată P.A. a fost racolată de inculpată prin aceeaşi modalitate descrisă mai sus, acestuia spunându-i-se că va lucra într-o fabrică de textile, cu contract de muncă, că va avea cazarea şi masa asigurate, va fi cazat într-un cămin, va fi plătit cu minimum 900-1000 dolari/lună. Părţii vătămate P.A. i s-a spus că în Coreea de Sud, fiica inculpatei va lua comisionul aferent după ce va fi angajat; acesta plătindu-i inculpatei suma de 1550 dolari SUA.

După ce au ajuns în Seul, părţile vătămate A.A., P.A. împreună cu numiţii I.M. şi B.V. au fost aşteptaţi pe aeroport de M.N. (fiica inculpatei M.I.) care era însoţită de cei 2 cetăţeni din Uzbekistan. S-a reţinut că părţile vătămate au fost luate cu o maşină şi după cca. 2 ore şi jumătate, au fost duse într-o localitate mică unde locuia M.N. Imediat după ce au ajuns în Seul, M.N. Ie-a luat paşapoartele părţilor vătămate, spunându-le că documentele îi sunt necesare pentru a perfecta actele în vederea angajării cu contract de muncă.

S-a mai relevat că părţile vătămate P.A. şi A.A. au rămas la locuinţa numitei M.N. o perioadă scurtă de timp, apoi au fost urcaţi într-o maşină de către cei 2 cetăţeni de origine rusă, iar numiţii I.M. şi B.V. au rămas la locuinţa lui M.N.

S-a constatat că cei doi ruşi le-au dus pe părţile vătămate la un atelier de tâmplărie, au discutat cu patronul coreean şi apoi şi au plecat cu maşina la un atelier de textile unde mai lucrau 3 ieşeni care fuseseră racolaţi tot de inculpata M.I.

S-a reţinut că cei 3 ieşeni , rămaşi neidentificaţi, le-au spus părţilor vătămate că şi lor le-au fost luate paşapoartele, iar în momentul în care au refuzat să plătească comisionul, au fost bătuţi cu bâtele de baseball de către cetăţeni de origine rusă. De asemenea, le-au spus părţilor vătămate că de cca 3 săptămâni lucrau câte 13 ore pe zi, nu aveau ce mânca şi nu primiseră nici un ban. în noaptea respectivă părţile vătămate A. şi P. au dormit împreuna cu cei 3 ieşeni, iar a doua zi dimineaţă a sosit M.N. şi cei 2 cetăţeni de origine rusă cu o maşină condusă de un coreean. După mai multe discuţii, coreeanul Ie-a luat pe părţile vătămate şi Ie-a condus cu maşina la propria fabrică de textile.

S-a reţinut de către prima instanţă că în fabrica respectivă lucrau coreeni care aveau încheiate contracte de muncă şi câştigau cca. 2.000 dolari/lună, filipinezi şi cetăţeni din Bangladesh, care munceau „la negru" şi primeau cca. 400-600 dolari/lună. Părţilor vătămate P. şi A. li s-a asigurat cazarea într-un container din tablă, în care nu exista niciun fel de mobilă, li s-au dat 2 perne şi 2 pături, acestea dormind pe jos, iar a doua zi, pe 18 martie 2003, părţile vătămate au fost scoase la muncă.

S-a constatat că programul de lucru era de 13 ore pe zi în tura de noapte (de la orele 19,00 la ora 8,00) şi 11 ore în tura de zi (de la ora 8,00-19,00). Părţilor vătămate li s-a spus că dacă vor să câştige mai mult trebuie să facă ore suplimentare, astfel încât în perioada 18 martie -10 noiembrie 2003 acestea au lucrat câte 18 ore pe zi( părţile vătămate ambalând suluri mari de material textil pe care ulterior le duceau într-un depozit).

S-a reţinut că deşi inculpata M.I. le promisese părţilor vătămate că vor fi cazate în cămin şi că vor primi gratuit 3 mese pe zi, în fapt, părţile vătămate A. şi P. au fost cazate într-un container, au fost hrănite cu orez fiert, gândaci, larve, melci, mâncarea era extrem de picantă, nu aveau apă, exista o singură toaletă situată într-o incintă unde locuiau filipinezii.

Prima instanţă a reţinut că în luna aprilie părţile vătămate nu au primit niciun ban, spunându-li-se că salariul se păstrează ca garanţie, iar în data de 11 mai 2003 partea vătămată A. a primit suma de 475 dolari, însă imediat după ce a primit banii, la fabrică a venit inculpata M.N. însoţită de cei 2 ruşi şi i-a cerut părţii vătămate să îi dea cei 475 de dolari, întrucât îi găsise acel loc de muncă. Partea vătămată a rugat-o să îi lase banii pentru a-şi cumpăra ceva de mâncare, obţinând astfel, o amânare.

De asemenea, în luna iunie a aceluiaşi an, partea vătămată A. a primit 700 de dolari pentru cele 18 ore pe zi lucrate, iar inculpata M.N. a sosit la foarte scurt timp şi i-a cerut cei 700 de dolari, spunându-i că din mai până în iunie i-a perceput o dobândă de 200 de dolari la cei 500 de dolari, care reprezentau comisionul.

Partea vătămată, de frică, i-a dat banii, a rugat-o să-i restituie şi paşaportul său şi al părţii vătămate P., însă inculpata M.N. Ie-a spus părţilor vătămate că le va restitui paşapoartele în momentul în care va primi câte 500 de dolari de la fiecare. Părţile vătămate au lucrat până în luna noiembrie, când au reuşit să o convingă pe inculpata M.N. să le restituie paşapoartele, dându-i acesteia câte 500 de dolari SUA.

S-a precizat că, în perioada în care au lucrat, părţile vătămate A. şi P. au reuşit să strângă cca. 1100 dolari, iar în luna noiembrie 2003 acestea s-au deplasat la Seul, şi-au achitat biletele de avion cu câte 1.050 dolari SUA şi s-au întors în ţară, ulterior constituindu-se părţi civile în cauză cu suma de câte 1.550 dolari SUA.

în primăvara anului 2003 părţile vătămate F.D. şi F.V. au contactat-o pe inculpata M.I., care Ie-a relatat că fiica ei şi soţul acesteia deţineau un mare complex comercial în Seul şi îi putea ajuta să fie angajaţi cu contract de muncă şi cu viză de lucru în Coreea de Sud, urmând a fi cazaţi în cămine, cu 3 mese gratuite pe zi şi că vor lucra câte 8 ore, câştigând minimum 1000 dolari/lună.

Având în vedere condiţiile extrem de avantajoase, părţile vătămate F.V. şi F.D. i-au dat inculpatei suma în dolari pretinsă şi în data de 8 aprilie 2003 au plecat la Seul împreună cu partea vătămată M.M. şi încă 4 ieşeni (racolaţi de M.I.), care ulterior au fost returnaţi de pe aeroportul din Seul.

S-a reţinut că ajunse în Seul părţile vătămate au sunat la un număr de telefon dat de inculpată, imediat a venit un taxi cu care au ajuns la locuinţa inculpatei M.N., care Ie-a spus că trebuie să achite suma de 150 de dolari reprezentând c/val călătoriei cu taxiul şi câte 500 de dolari pentru a le perfecta actele legale şi a le găsi loc de muncă. Cu aceeaşi ocazie, inculpata M.N. a luat paşapoartele părţilor vătămate, spunându-le că le va restitui când îi vor achita comisionul.

S-a constatat că la scurt timp, a venit unul din cei 2 cetăţeni de origine rusă şi, cu o maşină, Ie-a condus pe cele 3 părţi vătămate la o fermă de animale unde se afla şi un atelier de topit plastic. Părţile vătămate au fost cazate, de asemenea, într-un container de metal, fără nicio mobilă, fără toaletă şi fără apă, în condiţii mizere.

S-a reţinut că părţile vătămate lucrau câte 12 ore pe zi, iar mâncarea constând în orez fiert cu ardei iute şi alte mâncăruri picante, era în cantităţi foarte mici. Părţile vătămate lucrau în atelierul de topit plastic într-un fum negru înecăcios şi foarte toxic. După o lună, M.N. Ie-a contactat pe părţile vătămate, Ie-a luat toţi banii, respectiv câte 650 dolari de la fiecare şi Ie-a restituit paşapoartele. A doua lună, părţile vătămate după ce au primit câte 650 dolari SUA, au sunat-o pe inculpată M.N. şi i-au spus că nu mai rezistă din cauza mizeriei în care locuiau şi a condiţiilor toxice în care lucrau.

S-a mai relevat că inculpata M.N. Ie-a cerut părţilor vătămate câte 100 de dolari pentru a le găsi un alt loc de muncă , iar acestea i-au achitat câte 100 dolari şi au fost duse de M.N. la o fabrică de textile unde au lucrat până în luna septembrie 2003. De asemenea, s-a reţinut că părţile vătămate au fost cazate tot într-un container, au suferit de foame, întrucât după ce, la un moment dat, au văzut în oala de borş un cap de câine, nu au mai putut mânca şi, din puţinii bani, îşi cumpărau ouă şi cartofi (în fabrica de textile părţile vătămate lucrau 11 ore ziua şi 13 ore noaptea, astfel încât în luna septembrie, cu ultimii bani s-au hotărât să revină în România).

Prima instanţă a reţinut că din declaraţia părţii vătămate F.D. a rezultat faptul că şi în prezent în Coreea de Sud sunt foarte mulţi români racolaţi de inculpata M.I., care nu pot pleca întrucât paşapoartele le sunt reţinute de fiica acesteia. De asemenea, partea vătămată F.D. a declarat că a auzit că mai mulţi români fost bătuţi de cetăţenii ruşi, întrucât au refuzat să-i dea bani inculpatei M.N.

S-a constatat că părţile vătămate s-au constituit părţi civile cu sumele de 2.675 dolari SUA (F.D.) şi 2.445 dolari SUA (F.V.) cel din urmă, în instanţă, şi-a redus pretenţiile la 1620 dolari SUA.

S-a mai reţinut că în primăvara anului 2003 partea vătămată M.G. aflând că inculpata M.I. trimitea oameni la muncă în Coreea de Sud, s-a deplasat la locuinţa acesteia şi cu acest prilej, i s-au prezentat aceleaşi condiţii avantajoase de lucru (că va fi cazat în cămin cu 3 mese asigurate pe zi şi că va primi minimum 1000 dolari SUA/lună). Inculpata i-a mai relatat părţii vătămate că fiica ei era căsătorită în Seul, că îi va rezolva obţinerea unui loc de muncă cu contract şi viză de lucru, solicitându-i, totodată, suma de 500 dolari. I-a mai spus că restul banilor va trebui remis fiicei sale în Coreea, că biletul de avion este dus-întors şi că va putea sta în Coreea un an sau doi, dacă va dori.

S-a mai reţinut că în aceeaşi perioadă inculpata a discutat şi cu partea vătămată C.T. căreia i-a expus aceleaşi condiţii de mai sus, încasând de la acesta suma de 500 dolari SUA.

S-a constatat că după ce partea vătămată M.G. i-a dat inculpatei 500 dolari, în data de 9 aprilie 2003, împreună cu alţi 6 români, a plecat la Seul, iar 4 români au fost returnaţi din aeroport, însă părţile vătămate M.G., C.T. şi C.C. s-au deplasat cu un taxi la locuinţa inculpatei M.N. (unde, imediat după sosirea părţilor vătămate, aceasta împreună cu cei 2 cetăţeni de origine rusă Ie-a luat paşapoartele şi Ie-a spus că îi datorează câte 1270 dolari SUA reprezentând comisionul pentru obţinerea locurilor de muncă şi actelor.)

S-a reţinut că la locuinţa inculpatei M.N. a venit un cetăţean coreean care Ie-a luat pe părţile vătămate M.C. şi Ie-a dus la o fabrică de textile, iar despre C.C., care a rămas la locuinţa lui M.N., nu s-a mai cunoscut nimic.

Prima instanţă a mai reţinut că întrucât la fabrica de textile patronul nu avea nevoie de muncitori, un alt coreean Ie-a luat pe cele 2 părţi vătămate şi Ie-a dus la o altă fabrică de textile, unde acestea au fost cazate într-un container în care se mai afla un cetăţean roman, M.P., trimis în Coreea de inculpate M.N. A doua zi, părţile vătămate au fost scoase la lucru (11 ore în tura de zi şi 13 ore în tura de noapte împachetau suluri de material textil în greutate de 10-60 kg. fiecare şi le încărcau în maşini). Părţile vătămate erau hrănite cu orez fiert fără sare, iarbă smulsă de pe câmp, fiartă, peşte necurăţat, fiert, în timp ce coreenii mâncau viermi, câini, pisici, nu aveau apă (se spălau în butoaie), trăiau în condiţii mizere.

S-a menţionat că în prima luna părţile vătămate nu au luat niciun ban, a doua lună au primit câte 410 dolari SUA, însă inculpata M.N. Ie-a luat banii, lăsându-le numai 35 de dolari. A treia lună inculpata M.N. a venit din nou, însă părţile vătămate M.C. au rugat-o să-i lase să trimită bani acasă, aceasta fiind de acord şi spunându-le, totodată că le va percepe o dobândă de 100 de dolari. în luna următoare părţile vătămate au primit câte 670 dolari, inculpata luându-le din nou toţi hanii şi spunându-le că pentru restituirea paşapoartelor trebuie să mai achite 500 de dolari SUA acestea conformându-se şi intrând astfel în posesia paşapoartelor.

S-a reţinut că până în luna noiembrie 2003, părţile vătămate nu au mai primit niciun ban, patronul coreean spunându-le că păstrează el banii până la sfârşit. în luna noiembrie 2003 părţile vătămate au vrut să revină acasă, iar patronul coreean Ie-a cumpărat biletele de avion cu câte 1050 dolari SUA şi Ie-a spus că nu le mai datorează alţi bani, astfel că după 8 luni de muncă în condiţii inumane, părţile vătămate s-au întors în România fără nici un ban.

Prima instanţă a constatat că părţile vătămate M.G. şi C.T. s-au constituit părţi civile cu sumele de: 2.850 dolari SUA şi respective 1.550 dolari SUA.

S-a mai reţinut că la începutul lunii aprilie 2003, partea vătămată C.V. a aflat de la cumnata sa că în laşi există o persoană serioasă care trimite oameni la muncă în Coreea de Sud şi a contactat-o pe inculpata. M.I., care i-a spus îi va asigura loc de muncă, în Coreea, va avea cazarea şi masa asigurate şi va câştiga sume importante în valută. De asemenea, inculpata i-a cerut părţii vătămate suma de 1500 dolari însă, a acceptat suma de 500 dolari, urmând ca diferenţa să fie primită de către fiica sa în Seul. După ce partea vătămată a achitat cei 500 dolari, în seara de 15 mai 2003, împreună cu P.P., I.P. şi T.C., a plecat în Coreea de Sud. Pe aeroportul din Seul, partea vătămată a fost aşteptată de un taximetrist şi condusă la locuinţa lui M.N. unde se aflau cei 2 cetăţeni de origine rusă. Aceştia au luat-o şi au dus-o la o fabrică de confecţii unde se afla o baracă în care erau cazaţi 80 de cetăţeni de origine africană. Când s-au întors de la lucru, africanii au bruscat-o pe partea vătămată, iar aceasta a fugit în Seul şi a sunat-o pe inculpată. Întrucât inculpata M.N. nu a mai venit să o ia, deşi i-a promis părţii vătămate că va veni, după 4 zile de aşteptare pe aeroportul din Seul, partea vătămată C.V. s-a întors în România şi s-a constituit parte civilă cu suma de 500 dolari SUA.

De asemenea, în primăvara anului 2003 partea vătămată E.C. a discutat cu inculpata M.I., iar aceasta i-a promis că îl va trimite la muncă cu contract de muncă în Coreea de Sud, undeva lucra într-o fabrică de pielărie având casa şi masa asigurate şi va câştiga 1.500 dolari/lună. Inculpata i-a cerut părţii vătămate suma de 900 dolari promiţându-i că va pleca în 2 săptămâni. Partea vătămată i-a dat inculpatei suma de 400 dolari în data de 22 mai 2003, însă nu a mai plecat în Coreea, iar în cursul urmăririi penale inculpata i-a restituit părţii vătămate suma de 400 dolari.

în luna martie 2003 partea vătămată A.V.I. a discutat cu inculpata M.I. care i-a relatat că în schimbul sumei de 1.600 dolari îl poate trimite la muncă în Coreea de Sud, în condiţiile avantajoase expuse şi mai sus, urmând să câştige minimum 950 dolari pe lună timp de 1 an , şi că va putea prelungi această perioadă dacă va dori.

Partea vătămată i-a dat inculpatei iniţial 200 de dolari, însă aceasta i-a spus că trebuie să mai facă rost de bani, astfel că ulterior, partea vătămată i-a mai remis acesteia 500 de dolari în data de 27 martie 2003, iar în data de 7 mai 2003 partea vătămată i-a mai dat inculpatei 280.000 lei şi a plecat spre Coreea cu încă 8 persoane.

Odată ajunsă pe aeroportul din Seul partea vătămată a telefonat la numărul pe care i-l dăduse inculpata şi apoi s-a deplasat la locuinţa inculpatei M.N. unde se aflau cei 2 cetăţeni de origine rusă. S-a reţinut că în timp ce se afla în locuinţa acesteia, partea vătămată a auzit-o discutând la telefon cu o femeie pe nume P., rezultând că femeia respectivă plecase în Coreea împreună cu soţul ei, trimişi de inculpata M.I. şi că se plângea că de 3 luni nu a primit niciun ban şi dorea să se întoarcă acasă.

Tot în locuinţa inculpatei M.N., partea vătămată a văzut pozele unor tinere şi ale unei femei în vârstă de cca. 48 ani, toate jumătate dezbrăcate, iar inculpata i-a relatat că acestea se prostituează în Coreea, ulterior, aflând că una din tinerele respective ar fi sunat în România şi ar fi spus că a fost violată şi obligată să se prostitueze.

S-a reţinut că a doua zi partea vătămată împreună cu numitul P.H. au fost duşi la o fabrică de textile, unde se mai aflau 4 români (3 din laşi şi unul din Botoşani), toţi trimişi de inculpata M.I., partea vătămată fiind cazată într-o cameră mică, fără geamuri, unde dormeau şi ceilalţi 4 români. S-a mai menţionat că partea vătămată a înţeles de la aceştia că se lucrează câte 12-14 ore pe zi, nu au mâncare, nu au apă şi după o lună de zile nu primiseră niciun ban.

Întrucât partea vătămată A.V.I. a luat legătura în Seul şi cu alţi români trimişi de inculpata M.I. de la care a aflat condiţiile mizere în care lucrau de peste 3-5 luni, fără să primească bani, aceasta a hotărât să revină acasă, astfel că, împreună cu numitul P.H., s-au reîntors în România şi i-au cerut inculpatei M.I. banii, însă n-au primit decât ameninţări, iar pe cale de consecinţă s-a constituit parte civilă cu suma de 700 dolari SUA şi 280.000 lei.

La începutul lunii aprilie 2003 partea vătămată I.I.C. a luat legătura cu inculpata M.I., fiind însoţit de partea vătămată G.I.R. Şi acestora inculpata Ie-a promis locuri de muncă cu contract de muncă în Coreea, condiţii foarte bune de cazare şi masă, câştiguri mari, cerându-le suma de câte 1.500 dolari pentru a-i trimite în Coreea de Sud. S-a reţinut că părţile vătămate l. şi C. nu au mai plecat în Coreea de Sud, deşi i-au dat inculpatei câte 500 dolari şi câte 270.000 lei şi s-au constituit părţi civile cu câte 500 dolari şi câte 270.000 lei.

Prima instanţă a mai reţinut că în luna aprilie 2003 partea vătămată C.F. a contactat-o pe inc. M.I., care i-a promis că îl va angaja cu contract de muncă în Seul, că va câştiga minimum 1000 dolari pe lună, va avea cazarea şi masa asigurată, iar partea vătămată a achitat la data de 23 aprilie 2003700 dolari inculpatei, care pretinsese 900 dolari, însă nu a mai plecat în Coreea şi s-a constituit parte civilă cu suma de 700 dolari SUA.

În luna aprilie 2003 partea vătămată M.N. a discutat cu inculpata M.I. care i-a promis că îl va angaja cu contract de muncă în Seul, că va câştiga minimum 1000 dolari pe lună, va avea cazarea şi masa asigurată şi i-a cerut părţii vătămate suma de 900 dolari, însă la data de 10 aprilie 2003 partea vătămată a achitat numai 300 dolari, promiţându-i-se că în 2 săptămâni va pleca. Întrucât partea vătămată nu a mai plecat în Coreea, s-a constituit parte civilă cu suma de 300 dolari SUA.

Tot în cursul lunii aprilie al aceluiaşi an partea vătămată S.A. a discutat cu inculpata M.I. despre acelaşi condiţii avantajoase de lucru din Coreea, inculpata pretinzând suma de 1000 dolari şi i-a cerut paşaportul, până când partea vătămată urma să facă rost de bani pentru a o trimite în Coreea. Ulterior, partea vătămată a aflat că alte persoane care au fost în Coreea au trăit şi muncit în condiţii inumane, că nu au câştigat niciun ban şi, astfel, s-a hotărât să-şi recupereze paşaportul şi să nu mai plece. Partea vătămată s-a deplasat la locuinţa inculpatei M.I., nu a găsit-o, iar ulterior aceasta a fost arestată, paşaportul fiindu-i restituit de organele de poliţie.

În luna mai 2003 partea vătămată A.E. a discutat cu inculpata M.I., care i-a promis că o va angaja cu contract de muncă în Seul, că va câştiga minimum 1000 dolari pe lună, că va avea cazarea şi masa asigurată. Partea vătămată a achitat inculpatei 1000 dolari şi i-a lăsat paşaportul, promiţându-i-se că în 2 săptămâni va pleca în Coreea. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 dolari SUA., întrucât partea vătămată nu a mai plecat în Coreea.

În luna mai 2003 partea vătămată C.S. şi soţia acestuia, C.N., au discutat cu inculpata M.I. care Ie-a promis că îi va angaja cu contract de muncă în Seul, că vor câştiga minimum 1000 dolari pe lună, că vor avea cazarea şi masa asigurată. Inculpata Ie-a cerut părţilor vătămate suma de 1800 dolari, părţile vătămate i-au achitat 1800 dolari şi câte 260.000 lei, i-au lăsat paşapoartele, promiţându-li-se că în 2 săptămâni vor pleca. Şi aceste părţi vătămate s-au constituit părţi civile cu suma de 1800 dolari SUA şi 520.000 lei, întrucât nu au mai plecat în Coreea.

În luna aprilie 2003 părţile vătămate G.C. şi S.P., au discutat cu inculpata M.I. care le promis că îi va angaja cu contract de muncă în Seul, că vor câştiga minimum 1000 dolari pe lună, că vor avea cazarea şi masa asigurată. Şi de această dată inculpata Ie-a cerut părţilor vătămate suma de câte 1500 dolari, părţile vătămate i-au achitat inculpatei 400 dolari - G.C. şi 500 dolari - S.P., i-au lăsat paşapoartele, promiţându-li-se că în 2 săptămâni vor pleca. Părţile vătămate s-au constituit părţi civile cu suma de 400 dolari SUA (G.) şi 500 dolari SUA (S.),întrucât nu au mai plecat în Coreea.

La mijlocul lunii mai 2003 partea vătămată M.I. a discutat cu inculpate, iar aceasta i-a spus că în schimbul sumei de 1500 dolari SUA îi poate asigura un loc de muncă în Coreea de Sud, partea vătămată replicând că nu deţinea atâţia bani. Partea vătămată i-a lăsat inculpatei paşaportul şi sumele de 500 dolari SUA si 260.000 lei.

S-a reţinut că inculpata a fost arestată, paşaportul părţii vătămate fiind găsit la domiciliul acesteia de către organele de poliţie, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu sumele plătite inculpatei.

Tot în luna mai 2003, partea vătămată C.B. a aflat de la inculpată că îi poate asigura loc de muncă bine plătit în Coreea de Sud în condiţii foarte bune de lucru. Deşi inculpata a cerut iniţial suma de 1500 dolari, la explicaţiile părţii vătămate că are 4 copii şi că nu are atâţia bani, inculpata a acceptat şi primit la 21 mai 2003 suma de 500 dolari împreună cu paşaportul, urmând ca restul să fie primiţi de fiica sa în Coreea de Sud. Partea vătămată nu a mai plecat în Coreea de Sud şi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 dolari SUA.

În luna aprilie 2003 soţii V.I. şi M. au discutat cu inculpata M.I. care Ie-a promis că prin intermediul fiicei ei N. le va asigura locuri de muncă în oraşul Seul. Inculpata Ie-a spus părţilor vătămate că fiica ei le va prelua de pe aeroport, le va duce la locul de muncă, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA, întrucât părţile vătămate i-au spus inculpatei că nu au bani şi nici posibilitatea să pună gaj un imobil, aceasta Ie-a promis că le va trimite în Coreea cu banii ei, urmând ca după angajare, fiica ei să recupereze suma şi comisioanele. împreună cu alte 8 persoane, la data de 29 mai 2003 soţii V. au fost trimişi în Coreea de Sud, iar de pe aeroportul din Seul, tot grupul a fost returnat în România, părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Tot în luna mai 2003 partea vătămată M.V. a discutat cu inculpata, care i-a promis că îl va angaja cu contract de muncă în Coreea de Sud în schimbul sumei de 1500 dolari SUA. întrucât partea vătămată nu avea bani, inculpata I-a pus să redacteze un înscris din care rezulta că ar fi primit de la inculpată 1765 dolari, sumă restituibilă în 3 luni, iar la data de 31 mai 2003 partea vătămată a plecat în Coreea, fiind de asemenea, returnată de pe aeroportul din Seul. S-a reţinut că M.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Totodată, s-a mai reţinut că în cursul lunii mai 2003, părţile vătămate B.G. şi C.S.C. au luat legătura cu inculpata M.I., care Ie-a promis că îi va trimite la lucru cu contract de muncă în Coreea de Sud, în condiţii avantajoase. Părţile vătămate, la solicitarea inculpatei, i-au dat câte 900 dolari SUA, urmând ca în cca. 2 săptămâni să plece la Seul. După ce au dat banii, părţile vătămate s-au deplasat zilnic la apartamentul inculpatei unde erau cca. 20-30 de persoane care doreau să plece în Coreea. Ulterior, întrucât inculpata a fost arestată, părţile vătămate nu au mai plecat, astfel încât s-au constituit părţi civile cu suma de câte 900 dolari SUA.

Prima instanţă a mai reţinut că în luna aprilie 2003, părţile vătămate M.A.M., P.E., N.I. şi S.M., au aflat de la inculpata M.I. că le va asigura locuri de muncă în Coreea de Sud, că vor câştiga sume mari de bani, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA. Părţile vătămate i-au dat inculpatei paşapoartele şi următoarele sume: M.A.M. - 500 dolari; P.E. - 900 dolari; N.I. - 600 Euro şi 300 dolari; S.M. - 1000 dolari şi întrucât părţile vătămate nu au mai ajuns în Coreea de Sud, s-au constituit părţi civile cu sumele expuse mai sus.

În cursul lunii februarie 2003, părţile vătămate B.C., S.P. şi S.C. au aflat de la inculpata M.I. că le va asigura locuri de muncă în Coreea de Sud şi că vor fi plătiţi cu 900 - 1000 dolari/lună, solicitându-le câte 1500 dolari. Părţile vătămate B.C. şi S.P. i-au achitat inculpatei câte 900 dolari SUA, iar S.C. suma de 1312 dolari SUA şi au fost trimişi de aceasta în Coreea de Sud, însoţiţi fiind de încă o tânără. La plecare, inculpata Ie-a dat părţilor vătămate nr. de telefon al fiicei sale N., urmând a fi preluaţi de pe aeroport de aceasta şi conduşi la locurile de muncă.

Ajunse pe aeroportul din Seul, părţile vătămate au fost interogate şi returnate în România. Reîntoarse în laşi, părţile vătămate au căutat-o pe inculpată, i-au solicitat restituirea sumelor achitate, însă aceasta a refuzat, astfel încât în cauză s-au constituit părţi civile cu sumele menţionate mai sus.

În luna martie 2003, părţile vătămate B.G., D.I. si R.C.D. au aflat de la inculpata M.I. că le va găsi locuri de muncă în Seul, că vor câştiga cca. 900 dolari pe lună, vor avea condiţii de muncă foarte bune, solicitându-le suma de câte 1500 dolari. Părţile vătămate D.I. ,B.G. şi R.C.D. i-au remis inculpatei sumele de: 800 dolari, 500 dolari şi respectiv, 200 dolari, sume cu care s-au constituit părţi civile, întrucât deşi părţile vătămate au plecat în Coreea de Sud, au fost returnate în România S-a mai reţinut că odată cu aceste părţi vătămate au mai fost returnaţi A.G. şi M.M., iar numita P.F. a rămas în Coreea de Sud.

Prima instanţă a mai relevat că la data de 13 mai 2003, partea vătămată L.M. i-a achitat inculpatei M.I. suma de 750 dolari SUA şi i-a dat şi paşaportul pentru a pleca la muncă în Coreea, urmând ca după ce era angajată în Coreea, să achite fiicei inculpatei un comision de 600 dolari. întrucât partea vătămată nu a mai plecat, s-a constituit parte civilă cu suma menţionată.

În luna aprilie 2003, partea vătămată B.C.V., a contactat-o pe inculpata M.I. care i-a promis că o va angaja în Coreea la o fabrică de confecţii, urmând să lucreze 8 ore pe zi, având cazarea şi masa asigurate, iar potrivit contractului de muncă, va câştiga cca. 900 dolari pe lună. S-a reţinut că deşi inculpata i-a cerut părţii vătămate suma de 1500 dolari, partea vătămată i-a dat inculpatei suma de 600 Euro, iar în data de 22 mai 2003 a plecat spre Coreea de Sud împreună cu P.I. De pe aeroportul din Seul partea vătămată a fost returnată, şi i-a solicitat inculpatei să-i restituie banii, aceasta a refuzat spunându-i că o va trimite în Coreea de Sud cu altă ocazie, lucru care nu s-a mai întâmplat motiv pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 600 Euro.

S-a mai relevat că în perioada aprilie - mai 2003, inculpata M.I. a racolat prin fraudă mai multe părţi vătămate cărora Ie-a promis locuri de muncă în Coreea de Sud, câştiguri însemnate în valută, condiţii foarte bune de lucru, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA. Părţile vătămate au achitat sume cuprinse între 300 - 1000 dolari SUA pentru a pleca în Coreea, lăsându-i inculpatei paşapoartele. Astfel, părţile vătămate i-au achitat inculpatei diferite sume după cum urmează: A.M. - 250 dolari SUA; A.I. - 300 dolari SUA; A.A.- numai paşaportul; A. sau G.O. - 500 dolari SUA; A.C.C. - 280 dolari SUA: A.P. - 500 dolari SUA; A.I. şi A.M.D. - 500 dolari SUA şi 540.000 lei; A.G. - 600 dolari SUA; A.E. - 300 dolari SUA; A.L.M. - 500 dolari SUA; A.G. - 250 dolari SUA; A.M.A. - 500 dolari SUA; A.M. - 500 dolari SUA; A.F.S. - 300 Euro, 270.000 lei şi 100 dolari SUA; M.A. - 500 dolari SUA; R.F. pentru A.F.G. - 300 Euro şi 500 dolari SUA; A.V. 500 dolari SUA; A.G. - 1000 dolari SUA; A.I.A. - 400 dolari SUA; A.I. - 500 dolari SUA; A.C. 500 dolari SUA; C.A. - 300 dolari SUA (partea vătămată a încheiat cu inculpata un contract de împrumut autentificat la notariat din care rezulta că aceasta i-ar fi împrumutat suma de 1440 dolari fapt care nu corespunde adevărului); A.V. - 900 dolari SUA; A.C.D. - 500 dolari SUA; A.A. 1000 dolari SUA; A.T. - 300 Euro şi 100 dolari SUA; A.C. -900 dolari SUA; A.M.A. si B.E. - 900 dolari SUA; R.O. pentru D.B. - 550 dolari SUA; B.V. - 900 dolari SUA; B.A. - 500 dolari SUA şi 270.000 lei; B.V. - 700 dolari SUA; B.A.C. - 200 dolari SUA; B.C. -800 dolari SUA; B.S.D. - 350 Euro; B.G. - 500 Euro şi 300.000 lei; B.V.I. - 200 dolari SUA; B.I.E. - 500 dolari SUA; B.I. -500 dolari SUA; B.D. - 500 dolari SUA şi 400 Euro; B.I. - 900 dolari SUA; B.I. - 800 dolari SUA; B.I. - 1000 dolari SUA; B.D. - 900 dolari SUA; B.G. - 900 dolari SUA; C.R. -1.200.000 lei; C.G. - 300 dolari SUA; C.S.L. - 400 dolari SUA şi 500.000 lei; C.M. - 500 dolari SUA; C.D. - 300 dolari SUA; C.C. 600 dolari SUA; C.A.C. - 500 dolari SUA; C.P. - 550 dolari SUA; C.C.T. - 800 dolari SUA; C.G. - 500 dolari SUA; C.P. - 500 dolari SUA; C.C.L. - 800 dolari SUA; C.S. -200 dolari SUA; C.C.C - 300 dolari SUA; C.L.P. 500 dolari SUA; C.M.I. - 600 dolari SUA; C.D. - 500 dolari SUA; C.D.V. - 500 dolari SUA; C.F. - 900 dolari SUA; C.M.C. - 880 dolari SUA; C.M.I. - i-a lăsat paşaportul inculpatei şi a semnat un înscris prin care se obliga să-i achite 1.475 dolari SUA în Coreea; C.V. - 300 dolari SUA; C.F. -300 dolari SUA şi 150 Euro; C.M.G. - 1800 dolari SUA; M.G.C. - 700 dolari SUA; C.A.M. - 1000 dolari SUA; C.L. - 200 Euro; C.C. -500 dolari SUA; C.P.C. - 458 dolari SUA; C.C. - 750 dolari SUA; C.I. - 900 dolari SUA; C.M. - 270.000 lei; C.V.D. - 119 dolari SUA; C.C. -400 dolari SUA; M.C. - 900 dolari SUA; C.P. - 500 dolari SUA; C.E. - 900 dolari SUA; C.L. - numai paşaportul; CI. - 900 dolari SUA; D.M. -250 dolari SUA, B.C.T. 800 dolari SUA, C.C.S. - 600 dolari SUA; C.C.S.N. - 580 dolari SUA.

S-a reţinut că inculpata Ie-a amânat pe părţile vătămate, nu Ie-a mai trimis în Coreea şi a folosit banii daţi de acestea în alte scopuri, astfel că părţile vătămate s-au constituit părţi civile cu sumele expuse mai sus. Pentru partea civila B.C.T., decedat în cursul judecăţii, acţiunea civilă a fost continuată de fiul său, B.G.

Prima instanţă a mai relevat că în cursul lunii mai 2003, inculpata M.I. a racolat prin fraudă mai multe părţi vătămate cărora Ie-a promis locuri de muncă în Coreea de Sud, câştiguri însemnate în valută, condiţii foarte bune de lucru, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA Părţile vătămate au achitat sume cuprinse între 300 - 1000 dolari SUA pentru a pleca în Coreea, lăsându-i inculpatei paşapoartele. Astfel, partea vătămată D.E. a achitat suma de 900 dolari SUA; D.M. - numai paşaportul; D.OG - 550 dolari SUA; H.C. - 900 dolari SUA; D.C. - 900 dolari SUA; D.I. - 1000 dolari SUA; D.A. şi D.E. - 900 dolari SUA; D.G.E. - 500 dolari SUA; D.G.A. - 500 dolari SUA; G.D. - 900 dolari SUA; D.T.C.D. - 900 dolari SUA; D.C. - 900 dolari SUA; D.R.C. - 900 dolari SUA; D.G.S. - 500 dolari SUA ; E.C. - 500 dolari SUA; D.E. - 1000 dolari SUA; F.F. - 900 dolari SUA; F.I. - 900 dolari SUA. S-a reţinut că inculpata a folosit banii daţi de acestea în alte scopuri, Ie-a amânat pe părţile vătămate şi nu Ie-a mai trimis în Coreea, astfel că părţile vătămate s-au constituit părţi civile cu sumele expuse mai sus.

Prin aceleaşi mijloace frauduloase expuse mai sus, inculpata M.I. a racolat pe partea vătămată F.V., a luat de la acesta suma de 900 dolari SUA, promiţându-i că îl va angaja într-o fabrică din Coreea de Sud, fapt ce nu s-a mai realizat, astfel că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma respectivă.

Tot în luna mai 2003, inculpata Ie-a racolat prin fraudă pe părţile vătămate G.A. şi M.R., cărora Ie-a promis locuri de muncă bine plătite în Coreea de Sud, astfel că partea vătămată G.A. i-a achitat inculpatei suma de 600 dolari SUA, iar M.R., cu banii daţi de inculpată( restituibili cu dobândă din salariul ce urma să-l obţină) au ajuns în Coreea de Sud de unde au fost returnate. S-a reţinut că părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză cu sumele respective

Prima instanţă a mai reţinut că în perioada aprilie - mai 2003, inculpata M.I. a racolat prin fraudă mai multe părţi vătămate cărora Ie-a promis locuri de muncă în Coreea de Sud, câştiguri însemnate în valută, condiţii foarte bune de lucru, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA. Părţile vătămate au achitat sume cuprinse între 300 -1000 dolari SUA pentru a pleca în Coreea, lăsându-i inculpatei paşapoartele. Astfel, părţile vătămate i-au achitat inculpatei următoarele sume: F.V.L. - 900 Euro; G.P. - 900 dolari SUA; G.L.C.- 900 dolari SUA; G.L.M. - 900 dolari SUA; G.F. - 500 dolari SUA; HG - 700 dolari SUA, H.I. - 500 dolari SUA; H.V. - 500 dolari SUA; H.D. - 900 dolari SUA; H.I.L. - 1000 Euro; H.R. - 500 dolari SUA; H.C. - 700 dolari SUA; I.E.M. - 500 dolari SUA; I.F. - 600 dolari SUA; I.I.G. - 500 dolari SUA ; I.R. - 800 dolari SUA; L.M. - 900 dolari SUA; L.M. - 750 dolari SUA; L.M.I. - 700 dolari SUA; M.I.E. - 900 dolari SUA; M.N. - 900 dolari SUA; M.M. - 300 dolari SUA şi 200 Euro şi M.V. 900 dolari SUA. În aceeaşi perioadă inculpata Ie-a luat paşapoartele părţilor vătămate M.C. si G.C., cel din urmă dând şi 260.000 lei, urmând ca atunci când acesta va face rost de bani să plece în Coreea de Sud.

S-a relevat că tuturor părţilor vătămate mai sus enumerate inculpata M.I. Ie-a relatat că, odată angajaţi în Coreea de Sud, fiica ei M.N. le va lua din salariu diferenţa până la 1500 dolari SUA. S-a reţinut că părţile vătămate nu au mai fost trimise la Seul, constituindu-se părţi civile în cauză cu sumele de bani respective, iar paşapoartele părţilor vătămate au fost găsite la domiciliul inculpatei cu ocazia percheziţiei domiciliare şi au fost restituite părţilor vătămate.

În luna martie 2003 partea vătămată G.D. a fost racolată de către inculpata M.I. care intenţiona să o trimită în Coreea de Sud unde urma să fie exploatat prin obligare la muncă forţată în condiţii mizere.

În perioada aprilie - mai 2003, inculpata M.I. a racolat prin fraudă mai multe părţi vătămate cărora Ie-a promis locuri de muncă în Coreea de Sud, câştiguri însemnate în valută, condiţii foarte bune de lucru, solicitându-le suma de câte 1500 dolari SUA. Părţile vătămate au achitat sume cuprinse între 300 -1000 dolari SUA pentru a pleca în Coreea, lăsându-i inculpatei paşapoartele. Astfel, părţile vătămate i-au achitat inculpatei următoarele sume: M.C. - 900 dolari SUA; M.M. - 900 dolari SUA; M.C.N.D. - 500 dolari SUA; M.C. - 500 dolari SUA; M.C.R. - 700 dolari SUA (a făcut un act de mână cu inculpata prin care se obliga să mai achite încă 1057 dolari SUA); C.M.N. - 500 dolari SUA plus 270.000 lei; M.N. - 500 dolari SUA; M.N.C. -500 dolari SUA; M.E.E. - 900 dolari SUA; M.D. - 1800 dolari SUA, 900 dolari SUA pentru ea şi 900 dolari SUA pentru B.C.M.A. - 900 dolari SUA; M.V. - 750 dolari SUA; M.N. - 500 dolari SUA; N.G.A. - 100 dolari SUA şi 270.000 lei; N.D. - 6.500.000 lei; D.N. - 500 dolari SUA; G.T.V. - 900 dolari SUA; N.M. - 900 dolari SUA; N.S. -400 dolari SUA; N.M. - 500 dolari SUA; N.A. - 500 dolari SUA; N.M.V. - 900 dolari SUA; O.V.C. - 700 dolari SUA; O.M. - 700 dolari SUA; B.S.D. pentru P.M.G. - 350 Euro; P.M. - 900 dolari SUA; P.C. - 900 dolari SUA; P.R.C. - 400 Euro; P.R.G. - 500 dolari SUA; P.V. - 400 dolari SUA; P.A. - 250 Euro; P.V. - 270.000 lei; P.G. - 500 dolari SUA; S.D. - 500 dolari SUA; P.M. - 500 dolari SUA; P.M. - 500 dolari SUA; P.R.A. - 200 dolari SUA; R.V. - 200 dolari SUA; R.O.C. - 500 dolari SUA şi 500.000 lei. S-a mai reţinut că nici de această dată părţile vătămate nu au mai ajuns în Seul şi s-au constituit părţi civile în cauză cu sumele enunţate mai sus, iar paşapoartele acestora au fost găsite la domiciliul inculpatei cu ocazia percheziţiei domiciliare şi au fost restituite părţilor vătămate.

În aceeaşi perioadă( aprilie-mai 2003) inculpata M.I., procedând identic, a primit de la alte părţi vătămate următoarele sume de bani: R.C. - numai paşaportul; R.V. - 900 dolari SUA; R.C. -500 dolari SUA; C.R. - 800 dolari SUA; R.N. - 900 dolari SUA; N.R. - 500 dolari SUA; R.A. -1000 dolari SUA; R.F. - 1000 dolari SUA şi 600 Euro; R.S. -500 dolari SUA; R.O. – 1750 dolari SUA; R.T. - 900 dolari SUA; S.S.- 300 Euro; S.V. - 800 dolari SUA; V.S. - 400 dolari SUA; S.S. - 500 dolari SUA; S.D. - 400 dolari SUA; S.C.T. - 200 dolari SUA; V.S. 500 dolari SUA; S.L. - 250 Euro; S.G. - 500 dolari SUA; S.M. - 300 dolari SUA; S.N. - 500 dolari SUA; S.D. -900 dolari SUA; S.S.F. -270.000 lei; S.E. - 400 dolari SUA; S.P.M. - 500 dolari SUA; S.I. -300 dolari SUA; S.M.I. - 250 dolari SUA şi 270.000 lei; S.E. - 500 dolari SUA si 270.000 lei; T.C.R. 500 dolari SUA; T.A. - 500 dolari SUA; T.V. - 550 dolari SUA; T.C.N. - 500 dolari SUA şi 270.000 lei; T.I. - 900 dolari SUA ; T.D. - 700 dolari SUA; T.G. - 700 dolari SUA; T.C. - 250 dolari SUA şi 270.000 lei; T.G. - 1000 dolari SUA; U.G. - 600 dolari SUA; U.I. - 500 dolari SUA; U.V. - 500 dolari SUA; V.L. 900 dolari SUA; V.V. - 400 dolari SUA; V.P. - 1000 dolari SUA; V.A. - 900 dolari SUA; V.A. - 1000 dolari SUA; V.D. 200 Euro şi 250 dolari SUA; Z.R. - 500 dolari SUA, reţinându-se că, inculpata nu Ie-a mai trimis pe părţile vătămate la Seul, astfel că acestea s-au constituit părţi civile în cauză cu sumele enunţate mai sus.

Paşapoartele părţilor vătămate au fost găsite la domiciliul inculpatei cu ocazia percheziţiei domiciliare şi au fost restituite părţilor vătămate.

Prima instanţă a mai reţinut că atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti inculpata a declarat că a procedat în modul descris în situaţia de fapt reţinută de instanţă însă nu în scopul exploatării victimelor şi al spălării banilor obţinuţi, ci pentru că îi era milă de părţile vătămate, ea fiind şi o persoană credincioasă. A arătat că nu a obţinut venituri din această activitate, iar cei care au ajuns în Coreea la muncă au lucrat în condiţii normale.

S-a constatat că situaţia de fapt reţinută de instanţă a rezultat în urma coroborării declaraţiilor celor 270 de părţi vătămate, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, contractele încheiate la notariat şi actele scrise de victime, actele de călătorie ale părţilor vătămate, declaraţiile martorilor M.M., P.A., P.C., S.A., P.V., P.E. precum şi declaraţiile inculpatei.

S-a apreciat că în drept, faptele inculpatei M.I., aşa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane" în formă continuată prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) S-a constatat că în cauza de faţă, actele materiale comise de inculpată, în raport de fiecare din cele 270 de victime, sunt grupate pe trei categorii, raportat la modalităţile alternative utilizate.

Prima categorie din care fac parte cele mai multe victime, aşa cum s-a desprins din situaţia de fapt expusă mai sus, este constituită din părţile vătămate care au fost recrutate de către inculpată prin fraudă, în scopul exploatării prin muncă, persoane care nu au mai plecat în Coreea de Sud din diverse motive: amânarea din partea inculpatei care trebuia să gestioneze deplasările unor grupuri numeroase de victime intervenirea arestării preventive a inculpatei, insuficienţa sumelor de bani predate inculpatei etc. S-a apreciat că toate aceste acte materiale, întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, infracţiuni consumate în momentul recrutării prin fraudă, în scopul exploatării, cu consecinţa producerii urmării imediate, respectiv crearea stării de pericol.

Din cea de-a doua categorie, corespunzătoare altor acte materiale din conţinutul infracţiunii unice continuate, fac parte victimele recrutate şi transportate prin acelaşi mijloc, (fraudă) şi în acelaşi scop al exploatării, care au fost returnate în ţară de pe aeroportul din Seul, pentru neîndeplinirea formalităţilor necesare.

Cea de-a treia categorie cuprinde actele materiale care constau în recrutarea, transportarea, transferarea şi cazarea victimelor, unele dintre aceste modalităţi alternative fiind executate de inculpata M.I., iar altele de fiica ei M.N., pentru care cercetările au fost dispuse prin rechizitoriu, însă aceste acţiuni au fost conjugate, făcând parte dintr-o activitate organizată, prin fraudă şi evident în scopul exploatării victimelor(cele care au ajuns în Coreea de Sud şi au muncit acolo în condiţiile arătate, în situaţia de fapt expusă de instanţă).

S-a mai constatat că recrutarea părţilor vătămate, ca şi modalitate alternativă a infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, întâlnită în cazul tuturor categoriilor de acte materiale descrise mai sus, a constat în racolarea potenţialelor victime prin atragerea lor ca urmare a prezentării unor poveşti de succes ale altor persoane, ajunse la muncă în Coreea de Sud. Prezentarea acestor poveşti, făcută fie direct de către inculpată, fie indirect prin cunoştinţe ale victimelor, care erau abia întoarse din străinătate sau despre care relatau rude şi cunoştinţe ale acestora, multe din ele fiind însele victime ale traficului, a reprezentat principala modalitate de recrutare. La aceasta s-a adăugat şi atmosfera creată de inculpată şi victime, care stăteau la rând la uşa apartamentului acesteia, oferind astfel elemente suplimentare de conturare a poveştilor de succes prezentate aşa cum s-a arătat, cu privire la alte persoane care au fost ajutate de inculpată să plece în străinătate şi care au câştigat bine din munca prestată.

Prima instanţă a mai reţinut că inculpata a profitat, în realizarea recrutării, de gradul de vulnerabilitate al victimelor, derivând din situaţia materială, de cele mai multe ori precară, lipsa experienţei de viaţă, naivitate, toate aceste elemente fiind speculate de inculpată.

S-a relevat că, potrivit propriilor declaraţii, victimele ştiau că merg la muncă la negru, multe dintre ele nici nu s-au interesat de condiţiile de muncă, de locuit sau s-au mulţumit cu informaţiile sumare prezentate de inculpată.

Tribunalul laşi, analizând actele şi lucrările dosarului a constatat că nu poate fi primită apărarea inculpatei, referitor la atitudinea victimelor, în condiţiile în care art. 16 din Legea nr. 678/2001 prevede expres că nu este înlăturată răspunderea penală a făptuitorului, în condiţiile existenţei consimţământului victimei traficului, apreciind ca lipsită de orice relevanţă exprimarea acesteia în contextul activităţii infracţionale a traficanţilor. Pe de altă parte, prima instanţă a mai constatat că, în speţă, consimţământul victimelor s-a limitat numai la desfăşurarea unei sume la negru şi nu a fost exprimat şi cu privire la condiţiile concrete de derulare a activităţii prestate, incluzând timpul de lucru, condiţii, cazare, masă, salarizare, comisioane, aşa cum au fost prezentate chiar de către victimele din a treia categorie, cele care au ajuns în Coreea de Sud şi au muncit acolo.

În aprecierea activităţii infracţionale desfăşurată de inculpată, prima instanţă a concluzionat în sensul că nu poate fi reţinut consimţământul victimelor care au fost traficate prin fraudă, acesta fiind afectat de doi sau eroare esenţială. S-a considerat că apărarea inculpatei referitoare la faptul că nu a recrutat victimele deoarece ele veneau singure la ea, nu poate fi primită în contextul în care noţiunea de „recrutare" are un spectru larg aşa cum, s-a arătat şi nu se limitează la abordarea directă a victimelor, ci include metode şi tehnici diferite, printre care şi cele utilizate de inculpată.

S-a mai constatat că transportarea, ca şi modalitate alternativă întâlnită în cazul ultimelor două categorii de victime, a constat în deplasarea acestora din statul de origine (România) în statul de destinaţie (Coreea de Sud), transportul fiind organizat de inculpată, recrutorul, şi s-a realizat prin trecerea legală a frontierei statului de origine prin intermediul agenţiilor de turism, sub forma plecării victimelor în vacante în Coreea de Sud.

De asemenea, s-a mai relevat că transferarea, ca modalitate prin care s-a realizat traficul, a constat în transmiterea victimelor de la un traficant la altul, în speţă de la inculpată către fiica ei şi apoi la alţi traficanţi din Coreea de Sud (aspect care este reliefat de declaraţiile victimelor care au ajuns în Coreea de Sud şi care au arătat că erau mutate de la un loc de muncă la altul, fără un consimţământ expres al lor).

S-a mai reţinut cazarea, ca fiind o altă modalitate prin care s-a efectuat traficarea şi s-a concretizat în instalarea victimelor ajunse în Coreea de Sud în diferite amplasamente improprii unei convieţuiri decente. Această activitate a desfăşurat-o traficantul din Coreea de Sud M.N., fiica inculpatei.

Prima instanţă a remarcat că principalul mijloc utilizat de inculpată în realizarea traficului prin modalităţile alternative arătate, a constat în fraudă, noţiune cu un spectru mai îngust decât înşelăciunea şi care semnifica actul sau actele de rea-credinţă săvârşite de făptuitor, de obicei pentru a obţine un avantaj material prin încălcarea drepturilor altei persoane. S-a constatat că în speţă, inculpata a acţionat cu rea credinţă pentru obţinerea de evidente avantaje materiale (comisioanele ce s-au plătit sau urmau a fi plătite din salariile obţinute de victime în Coreea de Sud) prin încălcarea drepturilor părţilor vătămate.

S-a apreciat că reaua-credinţă a derivat tocmai din oferirea unor informaţii incomplete asupra criteriilor ce caracterizau activitatea desfăşurată în Coreea de Sud, prin specularea dorinţei victimelor de a munci în străinătate pentru obţinerea unor venituri, ce nu le erau accesibile în România. S-a constatat că, în speţă, scopul exploatării victimelor a existat, în cazul persoanelor care au muncit în Coreea de Sud, fiind atins, prin executarea unei munci sau îndeplinirea unor servicii cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

Prima instanţă a înlăturat, de asemenea, ca nefondată, apărarea inculpatei cu privire la acest aspect, întrucât a apreciat că exploatarea unei persoane nu a constat, conform definiţiei din lege, numai în executarea unei munci în mod forţat, ci putea consta şi în nerespectarea condiţiilor legale, vizând condiţiile de muncă, salarizare etc. S-a apreciat, totodată, că raportat la prevederile legale, scopurile traficului includ, dar nu se limitează la munca în condiţii de sclavie, munca în contul datoriilor etc.

Totodată, prima instanţă a reţinut că în cauza de faţă, exploatarea prin muncă a constat în obligarea victimelor să desfăşoare anumite activităţi în condiţii improprii privind natura muncii, normarea acesteia, timpul de muncă, remunerarea ei, asigurările sociale, victimele fiind obligate, pentru a-şi putea plăti datoriile făcute în ţară în scopul obţinerii banilor necesari plecării din România sau pentru a putea strânge banii necesari returnării în ţara de origine, să lucreze ore îndelungate pentru salarii mici şi în condiţii grele, aşa cum pe larg, s-a arătat anterior.

Raportat la toate aceste considerente, instanţa de fond a constatat că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în formă continuată, inculpata efectuând în temeiul aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cele 270 de acte materiale cu intenţie directă, în modalităţi diferite de realizare, după cum s-a arătat, infracţiunea epuizându-se în momentul descoperirii ei de către organele în drept.

Tribunalul laşi, în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, deoarece inculpata nu a efectuat diferite operaţiuni cu banii obţinuţi de la victimele traficului în scopul creării unei aparenţe de legalitate a provenienţei lor, reţinând că singura ei activitate a constat în depunerea acestor bani la bancă, acţiune ce echivalează cu păstrarea sumelor la domiciliu şi din care nu a rezultat evident operaţiunea de spălare a acestora.

S-a apreciat că deţinerea acestor sume provenite de infracţiuni, în sensul lit. c) a art. 23 din Legea nr. 656/2002, trebuie să fie efectuată într-un anumit mod de o altă persoană decât cea care a obţinut banii din săvârşirea de infracţiuni, în caz contrar, ar însemna că toţi infractorii care obţin avantaje materiale inclusiv bani, din săvârşirea a diferite infracţiuni, prin deţinerea lor, săvârşesc şi infracţiunea de „spălare de bani". Ori scopul infracţiunilor din care rezultă bani este un element constitutiv al acestora şi nu poate fi sancţionat şi prin reţinerea lui destinată ca o nouă infracţiune.

Prima instanţa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpata pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002.

În procesul de individualizare al pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţa a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a ţinut seama de circumstanţele reale ale faptelor precum şi de cele personale ale inculpatei. Astfel, în aprecierea amplorii activităţii infracţionale, văzând numărul imens de acte materiale comise şi implicit de victime traficate, gradul de periculozitate socială ridicat, modul şi împrejurările săvârşirii faptelor, urmările produse, importanţa valorilor sociale lezate, atitudinea inculpatei faţă de infracţiunile comise şi, nu în ultimul rând, faptul că numai descoperirea acestor infracţiuni de către autorităţi şi intervenţia lor a fost singurul element care a pus capăt acestei „uzine" infracţionale, prima instanţă a considerat că numai o pedeapsă cu închisoarea orientată spre maximul prevăzut de lege poate conduce la atingerea scopurilor şi funcţiilor acesteia, astfel cum sunt prevăzute de lege. De asemenea, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Pe durata şi in condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. prima instanţă a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen. făcând referire la considerentele Hotărârii CEDO în cauza Sabou şi Pîrcălab contra României.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din durata pedepsei principale aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30 mai 20003 pana la 27 iunie 2003.

Prima instanţă, faţă de acţiunile în răspundere civilă delictuală formulate de părţile civile persoane fizice şi raportat la procesele-verbale încheiate în cursul urmăririi penale, dar şi la declaraţiile părţilor civile din cursul cercetării judecătoreşti, a luat act că prejudiciile cauzate unor părţi civile au fost recuperate integral, iar pentru altele numai parţial.

Pentru diferenţa de prejudicii, rămase nerecuperate, văzând achiesarea inculpatei, făcută în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond în baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ., a admis acţiunile în răspundere civilă delictuală formulate de părţile civile - persoane fizice şi a obligat inculpata la plata despăgubirilor pretinse, stabilind ca pentru prejudiciile evaluate în EURO sau dolari SUA , plata să se efectueze în moneda naţională, leu, la cursul oficial din ziua plăţii efective.

Totodată Tribunalul laşi a respins cererea părţii civile B.S.D. privind acordarea sumei de 100 dolari SUA, cu titlu de dobândă şi diferenţă la dobândă, deoarece nu s-a indicat modul de calcul al acesteia (dobânda legală de referinţă cea practicată de B.N.R., aplicarea ratei de inflaţie etc).

Având în vedere că unele sume de bani predate de victime inculpatei nu au fost solicitate pentru restituire de către acestea şi nu servesc la despăgubirea lor, instanţa, în temeiul art. 19 din Legea 678/2001 cu referire la art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea lor. Astfel, A.F.S. - 270.000 lei, A.I. şi A.M. 540.000 lei, B.A. - 270.000 lei, B.G. - 500 dolari SUA, C.S.L. - 500.000 lei, G.D. -300 dolari SUA, G.C. -260.000 lei, H.I. - 1.000 EURO, I.I. 270.000 lei, M.C. - 270.000 lei, P.V. -270.000 lei, R.O. -500.000 lei, R.C. - 200 dolari SUA, S.S. 270.000, T.C. - 270.000 lei, T.C. - 270.000 lei, în total 3.960.000 lei şi 1.000 dolari SUA şi 1.000 EURO, sume ce vor fi confiscate de la inculpată, cele în valută - echivalentul în lei, la cursul oficial din ziua executării măsurii de siguranţă a confiscării.

S-a mai reţinut că SC T.T. SRL a formulat pretenţii civile în cauză, în cuantum de 12.350 dolari SUA, arătând că inculpata era una dintre clientele lor, solicitând bilete de avion pe care le achita cash. La data de 29 mai 2003 inculpata a venit la agenţia T.T. şi a comandat 10 bilete de avion în valoare totală de 12.350 dolari SUA, fără a achita contravaloarea lor pe loc, aşa cum o făcuse până atunci, ea precizând că urma să revină cu banii în câteva ore, lucru care nu s-a mai întâmplat. S-a mai reţinut că partea civilă a încercat în numeroase rânduri să recupereze debitul, însă nu a fost posibil, depunând la dosar xerocopii după biletele de avion eliberate.

Deşi această societate nu a invocat un prejudiciu direct, relativ la infracţiunile deduse judecăţii, instanţa având în vedere Decizia penală nr. 1 din 23 februarie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a apreciat că pretenţiile civile formulate sunt tangenţiale cu faptele ilicite reţinute prin rechizitoriu, aşa încât a dispus introducerea ei în cauză ca şi parte civilă cu efectul soluţionării acţiunii civile în acest cadru procesual.

Analizând pe fond acţiunea formulată de această parte civilă, prima instanţă a constatat că nu este întemeiată, deoarece din probele administrate nu a rezultat situaţia de fapt arătată în cerere.

S-a reţinut că reprezentanta părţii civile B.C. a declarat că a discutat cu inculpata, în data de 29 mai 2003, despre biletele de avion şi actele necesare plecării unui grup de 10 persoane, iar după această discuţie Ie-a supus angajatelor că inculpata nu a plătit biletele, care urmau să fie ridicate de soţul inculpatei A. Prima instanţă a constatat că martora audiată la propunerea părţii civile, B.A.G., angajata care a predat actele inculpatei în acea zi, nu a confirmat susţinerile reprezentantei firmei. Constatând astfel că nu s-a făcut dovada elementelor care compun răspunderea civilă delictuală, în speţă, faptul ilicit, instanţa a respins acţiunea civilă promovată de SC T.T. SRL ca neîntemeiată.

Totodată prima instanţă a menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale - ordonanţa din 3 iunie 2003 dată în dosarul nr. 135/P/2003 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi şi în cursul judecăţii - încheierea din 6 iulie 2004.

Prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă în baza dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpata să plătească cheltuieli judiciare către părţile civile A.M., A.E., B.C., B.I., C.A.C., C.P., C.E., M.C., N.M., R.T., S.M., M.I.E., C.V., N.M., C.P., L.M., B.G., T.C., reprezentând onorariile apărătorului ales, luând act că partea civilă SC T.T. SRL nu a solicitat cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinţei penale mai sus-menţionată, în termen legal, inculpata M.I. a declarat apel.

În motivele scrise (f. 16 dosar apel) inculpata a formulat critici de nelegalitate a hotărârii şi a invocat greşita condamnare cu motivaţia că faptele comise nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane. A mai susţinut că modalitatea în care părţile vătămate au ajuns în Coreea pentru a presta muncă la „negru" o implicau pe inculpată numai prin faptul că le rezerva şi cumpăra bilete de avion, însă iniţiativa plecării a aparţinut părţilor vătămate care au solicitat inculpatei plecarea la muncă în această ţară. Referitor la susţinerea primei instanţe în sensul că inculpata ar fi prezentat ca reală o situaţie de fapt inexistentă, privind condiţiile de muncă şi salarizare, inculpate apelantă a solicitat să se constate că părţile vătămate aveau cunoştinţă că nu vor lucra legal, dar au ales să plece, întrucât situaţia lor financiară din România era precară.

S-a mai susţinut de către apelanta inculpată că nici scopul prevăzut de lege ca motivaţie pentru săvârşirea activităţii de trafic de persoane în vreuna din modalităţile legale, nu era întrunit întrucât probele administrate au condus la concluzia că inculpata nu a exploatat forţa de muncă a acestor părţi vătămate. Prin urmare, a solicitat achitarea conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat să se constate că pedeapsa a fost greşit individualizată, întrucât cuantumul aplicat şi situat spre maximul special nu realizează adaptarea pedepsei la faptă şi făptuitor, în condiţiile în care o serie de circumstanţe atenuante permit aplicarea unei pedepse mult mai mici. De asemenea a mai susţinut că nu a fost avut în vedere faptul că o mare parte din prejudiciul cauzat a fost restituit părţilor vătămate, iar altele nu s-au constituit părţi civile, aspect ce avea are relevanţă la stabilirea gradului de pericol social cu atât mai mult cu cât consimţământul părţilor vătămate atenuează gradul de pericol social al faptelor. Totodată, apelanta inculpată, prin apărător a solicitat oral să se constate că în faza de control judiciar au fost despăgubite şi alte părţi civile, aspecte ce au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.

Curtea de Apel laşi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 201 din 22 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de inculpata M.I., împotriva sentinţei penale nr. 175 din 15 martie 2006 a Tribunalului laşi pe care a desfiinţat-o, în parte, în latura penală şi civilă şi rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a condamnat-o pe inculpata M.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, potrivit art. 86² C. pen. A stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi conform programului stabilit; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Prin aceeaşi deciziei instanţa de prim control judiciar a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ şi art. 86⁵ C. pen., privind revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, a înlăturat din sentinţă dispoziţia privind condamnarea inculpatei la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A redus de la 6 ani la 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A înlăturat din sentinţă dispoziţia privind aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 30 mai 2003 - 27 iunie 2006.

În baza dispoziţiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a constatat recuperate prin plată despăgubirile către următoarele părţi civile: A.M. - 250 dolari SUA; A.C.C. - 280 dolari SUA; A.V.I. - 980 dolari SUA; B.E. - 900 dolari SUA; B.C. - 900 dolari SUA; C.M.I. - 600 dolari SUA; C.V. - 500 dolari SUA; C.C. - 750 dolari SUA; C.M.G. - 500 dolari SUA; C.T. - 1.550 dolari SUA; D.M. - 250 dolari SUA; D.E.- 450 dolari SUA; D.A. - 450 dolari SUA; D.I. -1.000 dolari SUA; F.V. - 900 dolari SUA; F.D.D. - 2.675 dolari SUA; H.C. - 900 dolari SUA; I.F.- 600 dolari SUA; I.I.G. -500 dolari SUA; M.C. - 500 dolari SUA; M.D. - 900 dolari SUA; N.A. - 500 dolari SUA; N.M. - 900 dolari SUA; R.N. - 900 dolari SUA; S.D. - 900 dolari SUA; S.L. - 300 dolari SUA; U.G. - 600 dolari SUA şi V.A. - 1.000 dolari SUA.

De asemenea a înlăturat din sentinţă dispoziţiile contrarii şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

A stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare în sumă de 700 lei.

Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, din probele dosarului rezultând că actele materiale comise de inculpata M.I. în raport cu fiecare dintre cele 270 părţi vătămate au fost corect grupate în trei categorii: o parte au fost recrutate de inculpată în scopul trimiterii la muncă, dar nu au mai plecat în Coreea de Sud din motive ca : amânarea cerută de inculpată, întrucât trebuia să organizeze deplasările unor grupuri numeroase, insuficienţa sumelor de bani predate acesteia sau faptul că inculpata fusese arestată preventiv. Aceste acte materiale s-au consumat în momentul recrutării în scopul exploatării prin crearea stării de pericol.

Din a doua categorie s-a stabilit că fac parte părţile vătămate ce au fost recrutate şi transportate prin acelaşi mijloc şi au fost returnate în ţară de pe aeroportul din Seul, întrucât nu îndeplineau formalităţile necesare, iar o ultimă categorie a reprezentat-o: recrutarea, transportarea, transferarea şi cazarea părţilor vătămate, unele din aceste modalităţi fiind executate de inculpata M.I., iar altele de către fiica acesteia pentru care cercetările au fost disjunse.

S-a reţinut, de asemenea, că racolarea acestora s-a făcut şi prin atragerea lor prin prezentarea unor poveşti de succes ale altora, care se aflau deja la muncă în Coreea de Sud.

De asemenea, din actele dosarului, s-a constatat că a rezultat că în momentul recrutării, părţile vătămate nu aveau un loc de muncă în ţară, fiind lipsite de venituri şi având în întreţinere copii minori, circumstanţe ce au fost speculate de inculpată.

S-a apreciat că nu poate fi primită apărarea inculpatei cu referire la atitudinea părţilor vătămate, care au acceptat să plece în străinătate, întrucât în ceea ce priveşte latura subiectivă, infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, considerându-se că potrivit art. 16 din aceeaşi lege, consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

S-a conchis că, în aceste condiţii critica formulată de inculpată vizând lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane în formă continuată nu era întemeiată.

Referitor la încadrarea juridică dată faptelor s-a constatat că prin rechizitoriul procurorului nr. 135/P/2003 din 29 martie 2004, inculpata M.I. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a constatat că, în forma tip, faptele constituie infracţiune şi prezintă cinci modalităţi normative de săvârşire, iar în alineatul al doilea sunt prevăzute modalităţile agravate respectiv, săvârşirea de către două sau mai multe persoane împreună, cauzarea unei vătămări grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii victimei, cât şi aspectul săvârşirii de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

S-a apreciat de către instanţa de prim control judiciar că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile de incriminare prevăzute de alin. (2) lit. b) şi c) din lege, şi nici cea înscrisă la litera a, întrucât pentru existenţa acestei împrejurări agravate era necesar ca persoanele să fi comis infracţiunea împreună, adică să fi acţionat efectiv şi concomitent în momentul săvârşirii faptelor.

S-a mai relevat că deşi din conţinutul rechizitoriului şi a hotărârii pronunţate a rezultat şi o participare a fiicei inculpatei, pentru M.N. s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor. S-a constatat de către instanţa de apel că încadrarea juridică corectă a faptei săvârşită de inculpata-apelantă M.I., era infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus, prin urmare, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 12 din lege, întrucât în alineatele doi şi trei erau prevăzute formele calificate ale infracţiunii.

S-a apreciat ca fiind întemeiată critica inculpatei referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei cât şi a modalităţii de executare şi au fost avute în vedere atitudinea şi comportamentul corespunzător în societate, concretizat prin lipsa antecedentelor penale, cât şi stăruinţa acesteia în repararea prejudiciilor create părţilor vătămate, producându-se dovezi în faţa instanţei de apel.

De asemenea s-a constatat că inculpata a făcut dovada că are calitatea de director al societăţii comerciale A.A. SRL iar în vederea acoperirii sumelor cu care părţile vătămate s-au constituit părţi civile, a contractat şi un credit la BANC POST S.A. Constanţa

S-a apreciat că aceste împrejurări erau de natură a îndreptăţi instanţa de apel să procedeze la o nouă reindividualizare a pedepsei prin reducerea acesteia spre minimul special, respectiv la 4 ani închisoare şi, pentru aceleaşi considerente şi reducerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b )C. pen. la durata de 4 ani.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de prim control judiciar a hotărât că , în speţă, sunt întrunite dispoziţiile art. 86¹alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., şi se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult patru ani, iar inculpata nu a mai fost anterior condamnată la o pedeapsa cu închisoare mai mare de 1 (un) an.

S-a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment şi nu se impune executarea efectivă a pedepsei, considerând că inculpata se poate îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei, fiind relevantă preocuparea acesteia pentru diminuarea efectelor infracţiunii prin diligentele depuse pentru repararea prejudiciului cauzat părţilor civile.

Referitor la acţiunea civilă promovată de părţile vătămate, s-a reţinut că în faza judecăţii în apel s-au făcut dovezi privind achitarea şi a altor sume către acestea, fie prin ataşarea unor procese-verbale şi declaraţii olografe, fie prin susţinerile părţilor prezente în faţa instanţei şi consemnate în încheierile de şedinţă.

Astfel, s-au constat recuperate integral prejudiciile către următoarele părţi civile: A.M. - 250 dolari SUA (f. 151 dosar apel); A.C.C. - 280 dolari SUA (f. 131); A.V.I. - 980 dolari SUA (f. 147); B.E. - 900 dolari SUA (f. 137); B.C. -900 dolari SUA (f. 111), C.M.I. - 600 dolari SUA (f. 152); C.V. - 500 dolari SUA (f. 130); C.C. - 750 dolari SUA (f. 148); C.M.G. - 500 dolari SUA (f. 122); C.T. - 1.550 dolari SUA (f. 145); D.M. - 250 dolari SUA (f. 129); D.E.- 450 dolari SUA (f. 123); D.A. 450 dolari SUA (f. 124), D.I. - 1.000 dolari SUA (f. 121); F.V. - 900 dolari SUA (f. 128); F.D.D. 2.675 dolari SUA (f. 118); H.C. -900 dolari SUA (f. 149); I.F.- 600 dolari SUA (f. 100); I.I.G. -500 dolari SUA (f. 146); M.C. - 500 dolari SUA( f. 153); M.D. 900 dolari SUA (f. 126); N.A. - 500 dolari SUA (f. 99 şi 133); N.M. - 900 dolari SUA (f. 257); R.N. - 900 dolari SUA (f. 32); S.D. - 900 dolari SUA (f. 150); S.L. -300 dolari SUA (f. 155); U.G. - 600 dolari SUA (f. 100) şi V.A. -1.000 dolari SUA (f. 127).

S-a mai constatat că partea vătămată R.C. - nu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale sau în faţa instanţei până la citirea actului de sesizare, conform dispoziţiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., însă prezentă fiind în faţa instanţei de apel, a solicitat ca inculpata să-i achite 500 dolari SUA. S-a apreciat că nu au fost respectate dispoziţiile procesual-penale, partea vătămată urmând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) C. proc. pen., să solicite separat, printr-o acţiune civilă, repararea pagubei materiale.

S-a constatat de către instanţa de prim control judiciar că nu poate fi avut în vedere extrasul de cont deschis la BANC POST pe numele „D.E." pentru perioada 01 iunie 2003 - 22 august 2003 cu menţiunea finală „total retrageri - 51.789 dolari" - f. 252-255 dosar apel, întrucât nu s-a făcut dovada că respectivele sume au fost restituite părţilor civile.

În acelaşi context, s-a apreciat ca fiind lipsite de relevanţă şi tabelele întocmite de inculpată (f. 258-262 dosar apel) în care sunt cuprinse părţile vătămate care nu şi-au recuperat prejudiciile sau nu au dat bani inculpatei sau cele existente la filele 263-264, din care rezulta achitarea unor sume în faza judecăţii pe fondul cauzei.

Împotriva deciziei penale sus-menţionate au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi şi inculpata M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele amplu detaliate în cuprinsul încheierii de şedinţă din 3 noiembrie 2008, dată când s-a acordat cuvântul la dezbateri, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Astfel parchetul, în esenţă, a invocat dispoziţiile art. 385⁹ punctele 17 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei recurate şi, pe fond, în rejudecare, în principal, să se constate că s-a procedat greşit atunci când s-a dispus de către Curtea de Apel laşi, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fără a fi pusă în discuţia părţilor noua încadrare juridică a faptei. A solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. A mai susţinut că, în speţă, s-a făcut dovada săvârşirii infracţiunii în formă agravată, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât acţiunile celor două participante ( inculpata şi fiica sa) la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 din legea specială au fost conjugate şi realizate în scopul exploatării victimelor. A conchis arătând că, în cazul în care Înalta Curte nu va retine ca fiind fondat primul motiv de recurs, urmează a se aplica o pedeapsă într-un cuantum mai mare, corespunzătoare gravităţii faptei săvârşite de aceasta, cu executarea în regim de privare de libertate.

Recurenta inculpată a solicitat respingerea recursului formulat de parchet şi admiterea propriului recurs . în esenţă, a invocat drept motive de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a arătat că, în principal, se impune achitarea sa în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei reţinute în sarcina sa îi lipseşte şi latura obiectivă şi latura subiectivă, iar în subsidiar, a solicitat menţinerea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., solicitând însă stabilirea Tribunalului Constanţa ca organ desemnat cu supravegherea sa, întrucât inculpata şi-a schimbat domiciliul în oraşul Constanţa. A mai solicitat să se constate că şi latura civilă a fost greşit soluţionată, întrucât a fost obligată la plata unor sume de bani către părţile vătămate, cu titlu de despăgubiri civile, fără ca părţile vătămate să-i fi remis acesteia sumele de bani pretinse şi fără să se fi produs dovezi cu privire la cuantumul acestor sume de bani.

Înalta Curte constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi împotriva deciziei penale nr. 201 din 22 noiembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, este parţial fondat, numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicată inculpatei M.I. şi modalitatea de executare a acesteia, aspect ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ punctul 14 C. proc. pen., iar recursul declarat de inculpata M.I. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când a reţinut situaţia de fapt, astfel cum a rezultat dintr-o justă apreciere a materialului probator administrat şi, pe cale de consecinţă, a considerat, întemeiat că, în speţă, sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), comisă de inculpata M.I., dispunând, însă nejustificat, condamnarea acesteia la o pedeapsă într-un cuantum mai redus decât cea aplicată de instanţa de fond, cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Totodată, Înalta Curte mai constată că nu poate fi reţinută critica reprezentantului parchetului în ceea ce priveşte împrejurarea că instanţa de prim control judiciar a procedat greşit atunci când a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpată din art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cea prevăzută de art. 12 alin. (1) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fără să pună în discuţia părţilor acest aspect, întrucât în cauză schimbarea încadrării juridice a fost conformă cu probatoriul administrat în cauză şi situaţia juridică a acesteia nu s-a agravat, dimpotrivă, prin înlăturarea dispoziţiilor agravante prevăzute în alin. (2) şi alin. (3) ale art. 12 din legea specială, i s-a creat inculpatei apelante o situaţie mai favorabilă.

Prin urmare, nu poate fi primită solicitarea reprezentantului parchetului de trimiterea a cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru a pune în discuţie schimbarea încadrării juridice încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatei, după cum nu se justifică nici cererea reprezentantului parchetului, de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin reţinerea agravantei prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din legea specială, astfel cum a solicitat reprezentantul parchetului în motivele de recurs.

De asemenea, Înalta Curte reţine că instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când a înlăturat solicitarea inculpatei de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că vinovăţia acesteia a fost pe deplin dovedită, rezultând din amplul probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, întrucât inculpata a săvârşit în mod cert infracţiunea de trafic de persoane asupra unui număr de 270 de părţi vătămate, astfel cum au fost grupate încă din faza cercetării judecătoreşti de către prima instanţă.

Înalta Curte constată că în faza de urmărire penală precum şi în faza cercetării judecătoreşti, în faţa instanţelor de fond şi de apel s-a administrat un amplu probatoriu, care a fost just interpretat, întrucât la dosar există suficiente probe din care rezultă, în mod indubitabil , că inculpata M.I. în perioada martie - mai 2003 a săvârşit fapta de trafic de persoane în formă continuată, sub forma uneia sau alteia din modalităţile alternative prevăzute de textul incriminator.

Infracţiunea de trafic de persoane, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 constă în recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Prin urmare, sub aspectul elementului material al laturii obiective, se constată că acesta se poate realiza prin mai multe acţiuni alternative (recrutare, transportare, transferare, cazare, etc.) toate însă cu scopul exploatării persoanei, victimă a traficului .

În cauza de faţă, actele materiale comise de inculpată, în raport de fiecare din cele 270 de victime, în funcţie de modalităţile alternative utilizate, au fost justificat grupate de instanţele anterioare pe trei categorii: prima categorie, din care făceau parte majoritatea victimelor, era constituită din părţile vătămate care au fost recrutate de către inculpată prin fraudă, în scopul exploatării prin muncă, persoane care nu au mai plecat în Coreea de Sud, din diverse motive ( imputabile în principal, inculpatei: amânări repetate ori chiar arestarea preventivă a acesteia). Din cea de-a doua categorie, corespunzătoare altor acte materiale din conţinutul infracţiunii unice continuate, făceau parte victimele recrutate şi transportate, prin acelaşi mijloc - fraudă - şi în acelaşi scop - al exploatării, persoane care au fost ulterior returnate în ţară de pe aeroportul din Seul-Coreea de Sud, pentru neîndeplinirea formalităţilor necesare. Cea de-a treia categorie cuprindea actele materiale care constau în recrutarea, transportarea, transferarea şi cazarea victimelor, unele dintre aceste modalităţi alternative fiind executate de către inculpata M.I., iar altele de către fiica acesteia, M.N., pentru care cercetările au fost disjunse, prin rechizitoriu.

Prin urmare, se constată, analizând actele şi lucrările dosarului, că principala modalitate de recrutare a constat în racolarea potenţialelor victime, prin atragerea lor, ca urmare a prezentării unor realizări de succes ale altor persoane ajunse la muncă în Coreea de Sud, făcută fie direct de către inculpată, fie indirect, prin cunoştinţe ale victimelor, care erau abia întoarse din străinătate, impresie pe care a creat-o prin mistificarea realităţii şi pe care a amplificat-o şi prin aceea că, de fiecare dată, la uşa apartamentului său erau cozi formate din mai multe persoane ce aşteptau să discute cu inculpata în acelaşi scop, al plecării în Seul pentru a munci în condiţii avantajoase ( cu contracte de muncă bine plătite, având cazare asigurată şi 3 mese gratuite pe zi).

În speţa supusă analizei Înalta Curte mai constată că instanţa de apel a procedat greşit atunci când, reindividualizând pedeapsa aplicată, a redus nejustificat cuantumul acesteia şi a modificat modalitatea de executare a acesteia, fără să ţină seama de amploarea activităţii infracţionale desfăşurate, de numărul excesiv de mare al victimelor traficate, de cuantumul prejudiciilor cauzate acestora, de modul şi împrejurările săvârşirii faptelor şi importanţa valorilor sociale lezate, de atitudinea inculpatei faţă de infracţiunile comise şi, nu în ultimul rând, de faptul că numai intervenţia autorităţilor a întrerupt activitatea infracţională desfăşurată de inculpată.

Aşadar, nu poate fi primită nici solicitarea recurentei inculpate de reindividualizare a pedepsei, în sensul că instanţa de prim control judiciar, atunci când a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. şi a obligat inculpata să se prezinte periodic la Tribunalul laşi, desemnat ca organ de supraveghere, nu a observat că inculpata şi-a schimbat ulterior domiciliul în Constanţa, fapt ce a îngreunat respectarea condiţiilor de supraveghere, întrucât pedeapsa aplicată inculpatei M.I. şi modalitatea de executare a acesteia nu răspunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei, cu atât mai mult cu cât victimele erau supuse unui regim la limita subzistenţei, întrucât acestora, odată preluate de pe aeroportul din Coreea de Sud, li se luau paşapoartele şi apoi erau duse în fabrici şi ateliere unde erau obligate să lucreze în condiţii insalubre, 13 până la 14 ore pe zi, să accepte să locuiască în nişte camere improvizate în containere metalice, fără asigurarea unor condiţii minime de igienă, fiind nevoite să plătească comisioane de circa 500-1.500 dolari SUA, pentru restituirea paşaportului.

Prin urmare, din analiza coroborată a materialului probator administrat (proces-verbal de percheziţie domiciliară, contracte notariale şi înscrisuri încheiate între părţi, acte de călătorie ale victimelor, declaraţiile victimelor, declaraţiile inculpatei, declaraţiile martorilor din lucrări) rezultă în mod indubitabil că inculpata M.I. se face vinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost cercetată şi dedusă judecăţii, respectiv infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, fiind ajutată de fiica sa M.N., cu privire la care s-a disjuns cauza, iar pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în baza acestui text de lege, constată că se impune aplicarea unei pedepse corespunzătoare, cu executare în regim de detenţie şi, sub acest aspect constată că pedeapsa aplicată de prima instanţă, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a acesteia, este aptă să atingă scopul preventiv educativ al pedepsei, astfel cum este stipulat de art. 52 C. pen., în condiţiile respectării criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Aplicarea pedepsei principale într-un cuantum situat spre maximul special, respectă cerinţa pericolului social al faptei săvârşite astfel cum a rezultat din modalitatea şi mijloacele de comitere a faptei dedusă judecăţii. De altfel, pentru a asigura constrângerea şi reeducarea inculpatei, adaptarea pedepsei urmează a se realiza şi în raport de circumstanţele referitoare la persoana acesteia.

În ceea ce priveşte soluţionarea greşită a laturii civile a cauzei, astfel cum a susţinut recurenta inculpată, Înalta Curte constată că ambele instanţe au depus în mod deosebit diligente pentru a stabili cu exactitate cuantumul sumelor pe care inculpata le datorează părţilor vătămate, care s-au constituit părţi civile în cauză şi, în măsura în care acestea au fost dovedite, Ie-a admis ca atare, dispunând obligarea inculpatei la plata acestora cu titlul de despăgubiri civile.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va menţine ca fiind legale şi temeinice dispoziţiile din sentinţa penală nr. 175 din 15 martie 2006 a Tribunalului laşi, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei şi a modalităţii de executare a acesteia, urmând ca inculpata M.I. să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

De asemenea, Înalta Curte urmează a aplica şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale recurate.

Faţă de considerentele mai sus enunţate, Înalta Curte, constatând că recursul formulat de inculpata M.I. împotriva aceleiaşi decizii este nefondat, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare, urmând ca, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată să fie obligată la plata sumei de 275 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei

În acelaşi timp, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând, în baza art. 385¹⁵ punctul 2 lit. d) C. proc. pen., că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi împotriva deciziei penale nr. 201 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, este parţial fondat, îl va admite ca atare, urmând a casa, în parte, Decizia penală sus-menţionată numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicată inculpatei M.I. şi modalitatea de executare a acesteia.

Va menţine, totodată ca fiind legale şi temeinice dispoziţiile din sentinţa penală nr. 175 din 15 martie 2006 a Tribunalului laşi, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei şi a modalităţii de executare a acesteia, urmând a se proceda conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi împotriva deciziei penale nr. 201 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.

Casează, în parte, Decizia penală sus-menţionată numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicată inculpatei M.I. şi modalitatea de executare a acesteia.

Menţine ca fiind legale şi temeinice dispoziţiile din sentinţa penală nr. 175 din 15 martie 2006 a Tribunalului laşi, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei şi a modalităţii de executare a acesteia, urmând a executa pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

Aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 275 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 3999/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4032/2008. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4001/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4001/2008. Penal