ICCJ. Decizia nr. 4054/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4054/2008
Dosar nr. 3033/88/2007
Şedinţa publică din 8 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124 din 23 mai 2008 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul C.N., în baza art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 27 noiembrie 2007 la zi.
Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit corp delict.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că în după amiaza zilei de 18 septembrie 2007, victima C.V. locuitor al comunei Carcaliu, jud. Tulcea, se afla pe stradă şi consuma băuturi alcoolice cu martorul N.Ş. Având în mână un ciocan, victima a început să ameninţe, spunând că îi va sparge capul inculpatului C.N., vecinul său, întrucât nu i-ar fi dat ţigări.
Inculpatul, auzind ameninţările victimei, a intrat în curtea locuinţei sale, a luat un cuţit şi a revenit în stradă.
Victima a luat ciocanul şi a ieşit în întâmpinarea inculpatului încercând să-l lovească, iar inculpatul i-a prins mâna în care avea ciocanul şi i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona toracelui.
După incident victima s-a aşezat pe pământ, iar inculpatul l-a ajutat să se ridice şi să ajungă la locuinţa proprie, unde s-a întins pe pat.
A doua zi victima a fost găsită decedată.
Potrivit raportului medico-legal de autopsie moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei interne, hemopericard şi hemotorax stâng, consecinţa unei plăgi înjunghiate faţă anterioară hemitorace stâng cu interesare pleuro-pulmonară şi cardiacă, plagă transfixiantă faţa anterioară ventricul stâng.
S-a mai stabilit că între leziunile toracale şi deces există raport direct de cauzalitate şi că victima s-a putut deplasa singură, pe distanţă mică, leziunile permiţându-i o supravieţuire de scurtă durată.
Victima avea o alcoolemie de 1,90 gr o/oo.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a raportului medico-legal de autopsie, a declaraţiilor martorilor M.M., P.P., N.Ş. şi S.I. probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Apărările formulate de inculpat în sensul că ar fi fost în legitimă apărare ori că ar fi acţionat în condiţiile unei provocări din partea victimei, au fost înlăturate de instanţa care a considerat că nu sunt întrunite cerinţele art. 44 şi 73 lit. b) C. pen.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 104/ P din 14 octombrie 2008, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate, în principal, în sensul că a comis fapta în legitimă apărare şi în subsidiar, că a săvârşit omorul în condiţiile circumstanţei atenuante a provocării.
Astfel, instanţa de control judiciar, a apreciat că atitudinea victimei, aflată în stare avansată de ebrietate, de a ridica braţul înarmat cu ciocanul, nu a constituit un atac care să pună în pericol grav persoana inculpatului, pentru a fi astfel legitimă reacţia violentă a acestuia.
Tot astfel, s-a apreciat că, ameninţarea cu moartea proferată de victimă, cu circa două ore înaintea agresiunii, nu a fost de natură să fi trezit o intensă reacţie psihică, o stare de tulburare ori o puternică emoţie care să explice lovitura mortală aplicată de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.N., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a susţinut în principal că a comis fapta în legitimă apărare impunându-se achitarea şi în subsidiar că omorul a fost precedat de o provocare din partea victimei, impunându-se reducerea pedepsei, considerată prea mare prin reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului C.N. în săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că inculpatul a aplicat victimei, o lovitură cu cuţitul în hemitoracele stâng, producându-i o plagă transfixiantă cu interesare pleuropulmonară şi cardiacă, leziune care a condus direct la deces.
Din aceleaşi probe nu a rezultat că, premergător loviturii aplicate, inculpatul ar fi fost supus unui atac în sensul art. 44 alin. (2) C. pen., care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
A reieşit din contră, că victima era în stare avansată de ebrietate, ce a ridicat braţul în care ţinea ciocanul, când l-a observat care venea înarmat cu cuţitul şi că după imobilizarea braţului victimei, inculpatul a aplicat lovitura letală.
Ca atare, nedovedindu-se că a existat un atac material, direct, injust şi imediat care să pună în pericol viaţa inculpatului, agresiunea săvârşită este imputabilă acestuia.
Aşa fiind, hotărârea de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă legitima apărare drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei şi nici eroarea gravă de fapt invocate în recurs.
2. Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., se constată că inculpatul nu a acţionat sub imperiul vreunei provocări din partea victimei.
Astfel, din materialul probator al cauzei a rezultat că victima şi inculpatul erau în relaţii apropiate, se cunoşteau din copilărie, erau vecini şi obişnuiau să consume băuturi alcoolice şi pe acest fond între cei doi apăreau şi situaţii conflictuale.
Împrejurarea că în ziua incidentului, victima l-ar fi ameninţat pe inculpat întrucât nu i-a dat ţigări, nu a fost de natură să determine în cugetul acestuia o puternică tulburare sau emoţie care să îi reducă posibilităţile de autocontrol, pentru că astfel să fie justificată o răspundere atenuată.
În consecinţă, nu sunt întrunite cerinţele art. 73 lit. b) C. pen.
3. Privitor la pedeapsa principală aplicată de 16 ani închisoare, se constată că instanţele au avut în mod corect în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei, şi persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale şi anterior a avut o conduită general bună.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Prin urmare, pedeapsa a fost individualizată cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate.
4. Faţă de considerentele ce preced, Curtea, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi că, din examinarea cauzei, nu rezultă cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, a respinge recursul declarat de inculpatul C.N. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 noiembrie 2007 la 8 decembrie 2008 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 104/ P din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 26 noiembrie 2007 la 8 decembrie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4031/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4071/2008. Penal → |
|---|
