ICCJ. Decizia nr. 3995/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3995/2008
Dosar nr. 881/42/2008
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 153 din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul OG împotriva rezoluţiei nr. 427/P/2008 din 18 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind pe intimaţii V.E., notar şi N.C. şi C.C., ambii comisari poliţie în cadrul I.P.J. Buzău.
Instanţa a reţinut că persoana vătămată OG a sesizat organul de urmărire penală prin plângere împotriva notarului V.E., imputându-i că a autentificat un contract de vânzare-cumpărare în care a trecut abuziv două imobile, case de locuit, dintre care una aparţinea părinţilor iar cealaltă a fost construită de el, precum şi împotriva comisarilor de poliţie N.C. şi C.C., care, fiind însărcinaţi să efectueze verificări la sesizarea Avocatului Poporului, au ascuns adevărul, menţionând în parte date nereale prin răspunsurile trimise.
Prin rezoluţia nr. 427/P/2008 din 18 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.E., notar public pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi faţă de comisarii N.C. şi C.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Procurorul a constatat că pentru fapta imputată notarului V.E., de autentificare abuzivă a contractului de vânzare-cumpărare la data de 3 mai 1991, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
În privinţa faptelor imputate celor doi comisari de poliţie, s-a reţinut că datele consemnate prin rapoartele acestora reprezintă realitatea astfel cum a rezultat din verificări, inclusiv din declaraţia persoanei vătămate din 17 iulie 2008 şi cauzele penale şi civile iniţiate de aceasta.
Plângerea formulată de persoana vătămată împotriva acestei soluţii de neurmărire a fost respinsă, în temeiul art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 1303/II/2/2008 din 7 august 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Persoana vătămată OG a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neurmărire la judecătorul Curţii de Apel Ploieşti, care, aşa cum s-a arătat, prin sentinţa penală nr. 153 din 6 octombrie 2008 a respins-o ca nefondată.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că soluţia de neurmărire este legală şi temeinică, actele premergătoare efectuate relevând incidenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, reprezentată de împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta imputată notarului public V.E. şi, respectiv, de inexistenţa faptelor pretins comise de comisarii de poliţie N.C. şi C.C.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul OG a declarat recurs, criticând-o pentru neconstatarea încălcărilor legii în cursul proceselor civile, având ca obiect litigiul referitor la imobilul pe care l-a construit şi de care a fost deposedat abuziv.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, nemulţumirile petiţionarului sunt generate de pierderea unui imobil casă de locuit, construit de acesta în anul 1979 în aceeaşi curte cu imobilul casă al părinţilor săi, fără să fi avut autorizaţie de construcţie, dar cu care a figurat în registrul agricol.
Litigiul a făcut obiectul mai multor procese la instanţa civilă, părţi fiind petiţionarul şi, după caz, mama ori fratele şi cumnata sa.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4384 din 3 mai 1991 de către notarul V.E. priveşte vânzarea de către O.R., mama petiţionarului, a imobilului cu anexe proprietatea sa (în care sunt incluse toate construcţiile) către cumpărătorul O.N., fratele petiţionarului.
Constatarea făcută de procuror prin rezoluţia de neurmărire, menţinută de instanţa de fond prin hotărârea atacată, cu privire la existenţa cauzei de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale constând în împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale a notarului V.E. este legală.
Potrivit art. 228 C. proc. pen., organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale atunci când din actele premergătoare nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
Când se constată existenţa vreunuia din aceste cazuri, în speţă cel prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale procurorul dispune neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (6) C. proc. pen.
În ce îi priveşte pe cei doi comisari de poliţie, asemenea, s-a reţinut întemeiat că nu există faptele de abuz şi fals imputate acestora, în referire la conţinutul rapoartelor întocmite urmare verificărilor efectuate la cererea Avocatului Poporului sesizat prin plângere de petiţionar.
Lucrătorii de poliţie au consemnat, în succesiunea lor, datele referitoare la faptele care au generat litigiilor şi la hotărârile autorităţilor competente, aşa cum ele au rezultat din verificări şi înscrisurile prezentate, neformulând propuneri care să influenţeze vreo soluţie.
Constatând, faţă de cele ce preced, că hotărârea instanţei prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de neurmărire este legală şi temeinică, recursul petiţionarului OG urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul OG împotriva sentinţei penale nr. 153 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3969/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4031/2008. Penal → |
|---|
