ICCJ. Decizia nr. 4031/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4031/2008
Dosar nr. 4310/121/2006
Şedinţa publică din 5 decembrie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 325 din 05 iulie 2007 a Tribunalului Galaţi, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute prin rechizitoriul nr. 1603/P/2006 din data de 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. pentru inculpatul A.V.D., şi de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. pentru inculpatul D.V., în infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
A fost condamnat inculpatul A.V.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b C. pen. pe o durată de 1 an, pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 4 (patru) ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii, prevăzută de art. 64 lit. a) - c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 ore, de la 27 iunie 2006 ora 12,30 până la 28 iunie 2006, ora 12,30.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore, pe data de 27 iunie 2006.
S-au respins, ca nefondate, pretenţiile civile formulate de partea vătămată G.M.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Partea vătămată G.M. în vârstă de 14 ani locuieşte în comuna Cuca. Deşi era doar în clasa a VII - a, aceasta, în anul 2006, încă din primăvară, s-a împrietenit cu inculpatul A.V.D. în vârstă de 19 ani.
Inculpaţii A.V.D. şi D.V. sunt veri primari. Aceştia nu locuiesc în comuna Cuca, ci în municipiul Galaţi.
Din declaraţiile părţii vătămate, rezultă că inculpatul A.V.D. mergea în comuna Cuca doar la sfârşit de săptămână.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv ale martorelor D.N. şi I.C., dar şi din declaraţia fratelui părţii vătămate, rezultă că deja se auzise în sat că partea vătămată întreţinuse relaţii intime cu inculpatul A., dar şi cu alţi băieţi din sat. Faptul că inculpatul nu a fost discret şi a făcut cunoscută relaţia lor sexuală a ajuns şi la cunoştinţa părţii vătămate şi a deranjat-o.
Pe data de 24 iunie 2006, inculpatul D.V., fratele său şi cu taximetristul E.T. au mers la discotecă în comuna Cuca. Aici inculpatul s-a întâlnit cu vărul său, respectiv cu inculpatul A.V. Acesta din urmă mai întreţinuse anterior relaţii sexuale cu partea vătămată, aspect confirmat şi de către aceasta, cu menţiunea că susţinerea în sensul că şi atunci a fost violată nu se probează.
În seara faptei, în timp ce se aflau în discotecă, inculpatul A. i-a propus inculpatului D. să întreţină relaţii intime cu partea vătămată. întrucât D. a fost de acord, A. a mers la prietena sa, respectiv la partea vătămată şi i-a cerut să iasă din discotecă. în faţa discotecii se aflau şi martorele I.C. şi D.N. Pentru puţin timp, inculpatul A.V. a intrat în discotecă pentru a-l lua şi pe vărul său. în acest timp partea vătămată a rămas afară cu martorele precizate mai sus. Când inculpaţii au ieşit din discotecă, au luat-o pe partea vătămată şi împreună s-au deplasat către taxiul condus de martorul E.T. Iniţial inculpatul D. a dorit să-i fie împrumutată maşina de către taximetrist pentru a se deplasa într-un alt loc, însă martorul a refuzat. Din aceste considerente, inculpaţii şi partea vătămată au fost transportaţi de către E.T. Până la maşină partea vătămata s-a deplasat singură, fără să fie forţată în vreun fel de către inculpaţi. Mai mult, inculpatul A.V., prietenul său, o îmbrăţişase, respectiv o ţinea pe după talie.
În taximetru acesta s-a aşezat pe bancheta din spate alături de partea vătămată. Inculpatul D.V. s-a aşezat pe bancheta din dreapta - faţă. Aceştia i-au cerut şoferului să se deplaseze spre înainte, urmând să-i spună acestuia unde anume doreau să oprească. Pe drum, inculpaţii s-au întâlnit cu nişte prietenii de-ai lor, din comună, şi au oprit autoturismul. Ambii inculpaţi au coborât din taxi şi au discutat cu aceştia, timp în care partea vătămată a rămas în maşină cu şoferul.
Aceştia doi au început să discute şi partea vătămată i-a spus acestuia că este din Cuca şi nu din municipiul Galaţi. Din declaraţia acestui martor, rezultă că martora ar fi putut oricând să plece în acele momente şi că aceasta nu era nici timorată, nici îngrijorată şi nu exista nici un indiciu că ar fi. fost forţată să facă ceva ce nu şi-ar fi dorit.
Când au ajuns în marginea pădurii din comuna Cuca, inculpatul A. i-a cerut şoferului să oprească maşina spunându-i că are cu el o fată dornică să facă sex. Partea vătămată a ţinut să precizeze că nu este „ chiar aşa de dornică".
Cei doi tineri au plecat împreună în pădure, inculpatul conducând-o pe partea vătămată de braţ.
Aceştia au întreţinut relaţii sexuale pe cale vaginală, anală şi orală.
La un moment dat cei doi au revenit împreună la taximetru şi inculpatul D. şi-a manifestat şi el dorinţa de a merge cu partea vătămată în pădure pentru a întreţine relaţii sexuale.
La îndemnul inculpatului A.V. partea vătămată a plecat şi cu inculpatul D.V. Aceasta nu s-a opus şi nu a protestat în nici un fel. Când au ajuns în pădure, cei doi au iniţiat un raport sexual normal, care însă a durat doar 5 minute, întrucât deja sunase la telefonul mobil fratele inculpatului D.V. şi taximetristul începuse să-i strige. Când taximetristul a ajuns în pădure, în apropierea celor doi, aceştia stăteau pe pământ iar partea vătămată şi-a acoperit bustul cu tricoul inculpatului.
La întoarcere, inculpatul D. a stat el pe bancheta din spate a taxiului, lângă partea vătămată. Pe drum acesta a aprins becul pentru a verifica ţinuta şi înfăţişarea părţii vătămate.
La solicitarea acesteia, inculpaţii au lăsat-o pe partea vătămată în centrul comunei, în apropierea discotecii.
La discotecă, partea vătămată l-a căutat pe fratele său însă, nu l-a găsit.
S-a întâlnit cu martorul V.A.M., care a condus-o pe aceasta până aproape de casă. Văzând-o pe mama sa în poartă şi auzind-o pe aceasta strigând, martorul s-a despărţit de partea vătămată înainte ca aceasta să ajungă aproape de casă.
Întrucât întârziase destul de mult, trecând două ore de la momentul când fratele său se întorsese de la discotecă, mama părţii vătămate a început să o certe pe aceasta şi a întrebat-o unde a fost.
Iniţial partea vătămată a refuzat să spună, motiv pentru care mama sa a lovit-o cu palmele peste faţă (declaraţie, fila 39 u.p.). în acel moment partea vătămată a început să plângă şi să spună că a fost ameninţată cu moartea şi cu bătaia dacă va spune ceea ce i s-a întâmplat. La insistenţele mamei sale, partea vătămată, în prezenţa fratelui său, a precizat că a fost dusă în pădure de către inculpaţi şi violată.
Ulterior au fost sesizate organele de poliţie, şi abia a doua zi mama părţii vătămate a aflat, în timpul declaraţiei dată de fiica sa, în faţa organelor de cercetare penală, că aceasta mai întreţinuse relaţii sexuale şi anterior.
Deşi partea vătămată a afirmat că relaţiile sexuale din noaptea de 24 iunie 2006 au avut loc împotriva voinţei sale, instanţa nu poate reţine aceste susţineri din considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
S-a precizat că probarea infracţiunilor de viol prezintă anumite aspecte particulare, datorate specificului modului de desfăşurare a unei astfel de infracţiunii, întrucât, de regulă, nu există martori oculari la astfel de infracţiuni, trebuie coroborate acuzaţiile aduse de partea vătămată sau apărările inculpatului cu alte probe administrate în cauză, în general fiind relevante constatările ştiinţifice ale medicilor legişti.
În cauza de faţă, din certificatul medico-legal nr. 650/2006 întocmit de către Serviciul de medicină legală din cadrul Spitalului Judeţean „Sf. Apostol Andrei" Galaţi, rezultă că partea vătămată prezenta următoarele semne de violenţă :
- pe regiunea cervicală anterioară, prelaringian partea stg. prezenta o echimoză neregulată, violacee roşietică verticală de 2/ 1 cm.
- pe faţa internă a braţului stg. în 1/ 3 medie prezintă două echimoze violacei roşietice de 0,4/0,4 cm fiecare.
- pe sânul drept infero - lateral prezenta o echimoză roşietică violacee de 2/2 cm pe fond uşor tumefiat.
- pe genunchiul drept prezenta o echimoză roşietică violacee de 1/ 1 cm.
- pe genunchiul stâng prezenta o zonă excoriată roşietică de 3/3 cm.
- pe faţa posterioară hemitorace drept, în regiunea interscapulo - vertebrală şi subcapulară prezenta 5 echimoze roşietice violacei dispuse una sub alta, toate cu forme rotunde, ovalare sau arcuate.
S-a constatat că în secreţiile recoltate din vagin şi anus s-au pus în evidenţă spermatozoizi.
Analizând cele consemnate în certificatul medico - legal, s-a putut observa cu uşurinţă că urmele de violenţă prezentate de partea vătămată nu sunt specifice unui viol, întrucât locul în care au fost făcute acestea nu relevă utilizarea violenţei pentru înfrângerea rezistenţei părţii vătămate la consumarea raportului sexual. Se ştie că pentru înfrângerea rezistenţei părţii vătămate, urmele de violenţă trebuiau să fie dispuse pe interiorul coapselor, de la genunchi spre abdomen, la nivelul gleznelor şi al încheieturilor mâinilor, precum şi pe faţă.
Or, în cauza de faţă, partea vătămată avea semne de violenţă pe gât (sucţiune - sărut) acest semn putând fi interpretat cu uşurinţă ca fiind rezultatul pasiunii cu care s-a desfăşurat actul sexual, muşcături pe spate, toate cam în acelaşi loc şi excoriaţii în genunchi, cauzate de poziţia părţii vătămate din timpul actului sexual dar şi starea psiho - fizică a părţilor din timpul actului sexual.
Fiind întrebată de către instanţă de ce nu a fugit în timpul actului sexual, fiind evidentă cel puţin una dintre poziţiile părţilor din timpul actului, partea vătămată a precizat că s-a temut pentru că era în pădure şi era întuneric.
Date fiind semnele de violenţă de pe corpul părţii vătămate, instanţa a constatat că în mod cert, actele sexuale nu au fost realizate ca urmare a exercitării de violenţe fizice asupra părţii vătămate, semnele de violenţă fiind cauzate, în aprecierea instanţei, de starea psiho - fizică în care se aflau părţile şi de duritatea planului pe care a avut loc actul sexual.
De altfel, deşi partea vătămată a precizat că ar fi fost dezbrăcată de către fiecare inculpat, pe rând, de haine şi că aceştia au dezbrăcat-o împotriva voinţei sale, aşa cum rezultă din probele existente la dosar, inclusiv din planşele foto, hainele părţii vătămate erau intacte şi nu purtau urme de violenţe. Mama părţii vătămate a precizat că hainele erau doar murdare şi erau şifonate, urmare firească, în opinia instanţei, a locului în care s-a desfăşurat fapta.
în ceea ce priveşte pretinsele acte de ameninţare cu moartea şi cu violenţe, acte exercitate de către inculpatul A.V.D., instanţa a constatat următoarele:
Deşi partea vătămată a afirmat că a fost luată cu forţa din discotecă şi dusă în taxi (declaraţii file 11, 32 şi 34 u.p), aceste susţineri ale părţii vătămate nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, fiind chiar contrazise de către declaraţiile martorelor D.N., I.C. şi V.G.M., precum şi de declaraţiile inculpaţilor şi ale martorului E.T. Martorii au văzut-o pe partea vătămată când a ieşit din discotecă, aceasta fiind într-o stare bună de spirit, fiind chiar bucuroasă. Aceasta a fost îmbrăţişată de către A.V.D., luată pe după gât şi în nici un caz bruscată.
Susţinerea părţii vătămate în sensul că i-ar fi cerut numitei I.C. să-l cheme pe fratele său din discotecă nu este confirmată de către martoră, aceasta declarând că nu i s-a cerut acest lucru.
Mai mult, nici un martor nu a declarat că partea vătămată ar fi fost timorată, înfricoşată sau că ar fi fost luată cu forţa.
În ceea ce priveşte drumul parcurs cu taxiul, instanţa reţine că şoferul a declarat că partea vătămată era chiar bucuroasă, vioaie, a discutat cu el când au rămas doar ei doi, inculpaţii fiind coborâţi din maşină, pentru a vorbi cu prietenii lor şi nu a văzut vreun semn de temere sau de îngrijorare în conduita părţii vătămate. Mai mult, partea vătămată, la menţiunea inculpatului A.V. că este dornică de sex, a replicat faţă de toţi cei trei bărbaţi că nu este „ chiar atât de dornică".
Partea vătămată nu a cerut ajutor, nu a ţipat, nu a fugit, nu a atras atenţia nimănui prin conduita sa, deşi putea face acest lucru, trecând pe lângă un alt grup de consăteni.
Date fiind manifestările exterioare ale părţii vătămate, aşa cum au fost precizate mai sus, conduita sa şi lipsa urmelor de violenţă de pe corpul său, specifice unui viol, instanţa a constatat că partea vătămată a consimţit la întreţinerea de relaţii intime cu inculpatul A.V.
Nu există nici un martor care să o fi văzut pe partea vătămată înainte de faptă sau după faptă şi să fi declarat că aceasta era afectată în vreun fel, era speriată, plângea, sau că avea astfel de stări. Dimpotrivă, martorul V.A.M., care a văzut-o chiar în curtea discotecii imediat după faptă, a declarat că partea vătămată era bine dispusă, nu era murdară, nu prezenta semne că ar fi plâns anterior şi nu avea ţinuta sau coafura neîngrijită. Astfel fiind, declaraţiile părţii vătămate nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, rămânând singulare.
Este adevărat că a două zi după faptă, după ce partea vătămată a fost la organele de poliţie şi a reclamat fapta, inculpatul A.V. a afirmat că îi este frică pentru că a făcut o prostie, însă această declaraţie nu trebuie interpretată ca fiind o recunoaştere a săvârşirii unui viol, ci ca o recunoaştere a întreţinerii de relaţii intime cu o minoră, faptă prevăzută şi pedepsită de legea penală.
Instanţa a apreciat că, în realitate, partea vătămată şi-a dat consimţământul să întreţină acte sexuale cu prietenul său, A.V.D., fără ca acesta să exercite violenţe sau ameninţări asupra sa. Au întreţinut relaţii intime pe cale vaginală, anală şi orală. Este de precizat că şi cu o lună în urmă întreţinuse cu acelaşi inculpat relaţii sexuale pe cale orală şi vaginală. Ulterior a consimţit să întreţină relaţii intime şi cu inculpatul D.V. Susţinerile sale în sensul că i-ar fi fost frică de inculpatul A.V.D. şi că de aceea a întreţinut relaţii sexuale şi cu D.V. apar ca nefondate, de vreme ce, aşa cum am precizat mai sus, inculpatul A.V. nu a agresat-o în nici un fel. De altfel, inculpatul D. a declarat că s-au sărutat, s-au mângâiat, înainte de actul sexual propriu - zis iar martorul E.T. a declarat că, atunci când el s-a apropiat de cei doi, în pădure, aceştia stăteau pe pământ iar partea vătămată şi-a acoperit bustul cu un tricou de-al inculpatului. în nici un caz aceasta nu plângea, nu era speriată, nu tremura.
Ulterior a fost dusă în sat, chiar la discotecă.
Negăsindu-l pe fratele său la discotecă şi întrucât se făcuse destul de târziu, respectiv ora 4,00, dându-şi seama că, probabil, va fi aşteptată de mama sa şi întrebată unde şi-a petrecut timpul, lucru care, de altfel, s-a şi întâmplat, ştiind că are pe corp semnele făcute de iubitul său, partea vătămată, iniţial nu i-a spus nimic mamei sale, însă, după ce aceasta a lovit-o cu palmele peste faţă, a afirmat că ar fi fost violată de către cei doi inculpaţi.
Faţă de această situaţie de fapt reţinută, instanţa a apreciat că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., respectiv infracţiunea de act sexual cu un minor pentru ambii inculpaţi şi nu viol aşa cum s-a reţinut prin actul de sesizare.
Pentru că inculpatul D.V. nu cunoştea care era vârsta părţii vătămate la momentul săvârşirii faptei, acesta afirmând că partea vătămată are peste 16 ani, neputându-se proba că acesta ar fi cunoscut vârsta exactă a părţii vătămate, instanţa a dispus achitarea acestui inculpat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.
Instanţa nu a putut reţine că inculpatul nu a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, întrucât declaraţia părţii vătămate în sensul că au întreţinut relaţii sexuale se coroborează cu cea a martorului E.T., care afirmă că i-a văzut pe aceştia dezbrăcaţi, stând pe pământ şi cu declaraţiile inculpatului A.V., din care rezultă că inculpatul D. a afirmat că vrea să întreţină astfel de relaţii cu partea vătămată.
În nici un caz nu s-ar fi putut reţine în sarcina inculpaţilor alin. (2) lit. a) a articolului 197 C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună, cei doi inculpaţi au întreţinut relaţii intime nu concomitent, ci succesiv. Astfel, din probe rezultă că în timp ce inculpatul A.V. întreţinea relaţii intime cu partea vătămată, inculpatul D.V. stătea în taxi cu şoferul şi, în timp ce inculpatul D.V. întreţinea relaţii intime cu partea vătămată, inculpatul A.V. stătea în taxi cu şoferul. Astfel fiind, nu se poate reţine că fapta a fost săvârşită împreună.
S-a reţinut că fapta inculpatului A.V. de a întreţine relaţii sexuale pe cale vaginală, anală şi orală, cu partea vătămată G.M., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa constată că partea vătămată G.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 120.000.000 de lei cu titlu de daune morale.
Având în vedere că partea vătămată a consimţit la actele sexuale pe care le-a întreţinut cu cei doi inculpaţi, dat fiind faptul că aceasta mai întreţinuse relaţii sexuale şi înainte de faptă cu inculpatul A.V. şi, din declaraţiile martorilor, rezultă că mai întreţinuse relaţii sexuale şi cu alţi băieţi din sat, instanţa apreciază că acesteia nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu moral şi nici de imagine, astfel că va respinge ca fiind nefondate pretenţiile civile formulate de aceasta, nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii A.V.D. şi D.V.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor şi a achitării inculpatului D.V.
S-a solicitat a se reţine că probele administrate în cauză conduc la concluzia că cei doi inculpaţi au comis infracţiunea de viol prin exercitarea de ameninţări şi violenţe asupra părţii vătămate, solicitând în acest sens condamnarea pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
Ca motiv suplimentar de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a solicitat şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen. având în vedere natura faptei comise.
Inculpatul A.V. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, solicitând redozarea pedepsei prin aplicare dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Inculpatul D.V. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate sub aspectul temeiului achitării, solicitând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât s-a dovedit că nu a întreţinut un raport sexual cu minora.
Instanţa de apel a apreciat apelurile ca nefondate, constatând că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, în baza materialului probator administrat, iar încadrarea juridică a faptelor corespunde acestei situaţii, în sensul că acestea nu pot întruni elementele constitutive ale infracţiunii de viol, ci acestea se încadrează în infracţiunea de raport sexual cu un minor.
Pentru inculpatul D.V. s-a reţinut că acesta a întreţinut cu partea vătămată, cu acordul acesteia, un raport sexual normal, însă nu a cunoscut împrejurarea că vârsta acesteia era de doar 14 ani astfel că soluţia de achitare în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. este corectă.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 7/ A din 25 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul A.V.D. şi inculpatul D.V.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul D.V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a criticat soluţiile dispuse în cauză şi în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat condamnarea celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza II C. pen., respectiv art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., precum şi deducerea duratei reţinerii de 24 ore din data de 27 iunie 2008.
Inculpatul D.V. a solicitat schimbarea temeiului achitării în sensul reţinerii art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi nu art. 10 lit. e) C. proc. pen.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Critica parchetului vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi, deşi nu se arată expres, şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., întrucât se susţine că hotărârea este greşită sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor şi a achitării inculpatului Dimofte, solicitându-se condamnarea celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
Materialul probator administrat în cauză a fost, însă, corect interpretat de cele două instanţe şi a conturat o altă situaţie de fapt decât cea prezentată de parchet, care a condus la o altă încadrare juridică a faptelor.
Astfel, s-a reţinut că partea vătămată s-a întâlnit în discoteca din comuna Cuca, judeţul Galaţi cu inculpatul A.V., în discotecă aflându-se şi inculpatul D.V. (văr cu inculpatul A.).
Iniţial inculpatul A. îi propusese inculpatului D.V. să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată, acesta fiind de acord, motiv pentru care A.V. a mers la partea vătămată şi au ieşit împreună din discotecă.
Partea vătămată a rămas în faţa discotecii cu martorele I.C. şi D.N. cât timp inculpatul A.V. a reintrat în discotecă pentru a-l chema pe inculpatul D.V.
Când inculpaţii au ieşit din discotecă, au luat-o pe partea vătămată (inculpatul A.V. a îmbrăţişat-o, ţinând-o pe după talie) şi toţi trei s-au urcat în taxiul condus de martorul E.T., autoturism cu care inculpatul D.V. şi fratele său s-au deplasat de la Galaţi.
Inculpaţii au solicitat şoferului să se deplaseze spre înainte, urmând să-i precizeze locaţia unde doreau să se oprească.
De precizat că în timp ce se deplasau, inculpaţii s-au întâlnit cu nişte prieteni din comună, au solicitat martorului să oprească autoturismul şi au colaborat pentru a sta de vorbă cu aceştia, timp în care partea vătămată a rămas în taxi.
Când au ajuns în marginea pădurii din comuna Cuca, inculpatul A.V. a solicitat martorului E.T. să oprească maşina precizând că are cu el o fată dornică să facă sex, iar partea vătămată a precizat că nu este „chiar aşa de dornică".
Cei doi au plecat spre pădure, inculpatul A.V. ţinând-o pe partea vătămată de braţ, şi au întreţinut relaţii sexuale normale, anale şi orale.
Când cei doi au revenit la taxi, inculpatul D. şi-a manifestat şi dorinţa de a întreţine relaţii sexuale cu partea vătămată.
Astfel inculpatul D. şi partea vătămată (fără a schiţa vreun gest de opunere) s-au deplasat spre pădure, şi au întreţinut un raport sexual normal, care a durat doar 5 minute, întrucât martorul E.T. s-a deplasat spre acel loc şi l-a anunţat pe inculpat că îi sună telefonul.
Martorul E.T. a constatat că cei doi stăteau pe pământ, iar partea vătămată avea bustul acoperit cu tricoul inculpatului.
După ce au revenit în comună, partea vătămată a fost lăsată la discotecă, unde l-a căutat pe fratele său însă nu l-a mai găsit întrucât acesta plecase acasă.
Partea vătămată s-a întâlnit cu martorul V.A.M. şi a plecat cu acesta spre casă.
În timp ce se apropiau spre domiciliul părţii vătămate, martorul a constatat că mama acesteia se afla în poartă şi a început să strige la partea vătămată.
Când a ajuns acasă, partea vătămată a fost certată de mama sa, şi chiar lovită cu palmele peste faţă (întrucât trecuseră două ore de când fratele său se întorsese acasă de la discotecă).
Partea vătămată a fost întrebată unde a fost şi deşi iniţial a refuzat să precizeze, după reproşurile adresate de mama sa, a susţinut că a fost ameninţată cu moartea de un băiat dacă va zice ceva, şi mai mult, a precizat că a fost dusă în pădure de cei doi inculpaţi şi a fost violată.
Analizând actele şi lucrările dosarului considerăm că susţinerile părţii vătămate - privind comiterea de către inculpaţi a infracţiunii de viol - nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
Partea vătămată a susţinut că a mai întreţinut cu inculpatul A.V. - cu o lună înainte de data faptei, tot prin constrângere, raporturi orale şi normale, nu i-a spus mamei sale întrucât i-a fost frică, însă a auzit prin sat că inculpatul s-ar fi lăudat cu primul act sexual.
Pornind de la această situaţie se ridică un semn de întrebare cu privire la atitudinea părţii vătămate, manifestată în momentul întâlnirii - în discotecă - cu inculpatul A.V.
Astfel, rezultă din probatoriile administrate că partea vătămată a stat de vorbă cu inculpatul A. în discotecă, a ieşit afară cu acesta, apoi l-a aşteptat (împreună cu două prietene - martorele I.C. şi D.N.) în faţa discotecii până ce acesta a revenit însoţit de vărul său, şi mai mult, a plecat însoţită de cei doi şi s-a urcat de bună voie în taxi.
Este greu de stabilit cu exactitate şi de particularizat pentru fiecare caz în parte comportamentul victimei unui viol - petrecut în urmă cu o lună - în momentul în care se întâlneşte cu cel care a obligat-o la întreţinerea relaţiilor sexuale, însă în nici un caz, „victima" nu se poate manifestă aşa cum a procedat partea vătămată, respectiv aşa cum s-a arătat mai sus.
În condiţiile în care partea vătămată s-ar fi temut de inculpatul A.V., ar fi putut solicita ajutorul fratelui său, întrucât şi acesta se afla în discotecă, ar fi refuzat să stea de vorbă cu inculpatul A., nu ar fi ieşit cu el din discotecă, nu l-ar fi aşteptat în faţa discotecii şi în nici un caz nu s-ar fi urcat, ulterior, însoţită de cei doi inculpaţi în autoturismul condus de martorul E.T.
Susţinerile părţii vătămate în sensul că a rugat-o pe martora I.C. să-l cheme pe fratele ei, nu sunt confirmate de aceasta.
Martorele I.C.(fila 34 dosar fond) şi D.N. (fila 33) au declarat că partea vătămată a plecat de bună voie cu inculpatul A.V., aceasta nu era speriată, nu ţipa şi nu plângea.
Partea vătămată a mai susţinut că a început să plângă şi a fost ameninţată de A.V. că va fi omorâtă şi va fi lăsată pe deal dacă nu merge cu el în pădure.
A mai arătat partea vătămată că după ce au ajuns în pădure, inculpatul A. a tras hainele de pe ea, dar acestea nu s-au rupt şi a întreţinut cu ea relaţii normale, orale şi anale însă nu a opus rezistenţă pentru că era în pădure şi a fost ameninţată că o va omorî.
Partea vătămată a mai arătat că a întreţinut relaţii sexuale normale şi cu inculpatul D.V.
Şi aceste susţineri ale părţii vătămate sunt infirmate de restul probelor administrate în cauză.
Astfel, martorul E.T. a susţinut că partea vătămată nu a fost ameninţată de inculpaţi şi nu plângea, iar inculpatul A. şi partea vătămată stăteau îmbrăţişaţi, se ţineau după gât.
A mai arătat martorul că în timp ce se deplasau a oprit autoturismul pentru că inculpaţii s-au întâlnit cu nişte prieteni, aceştia au coborât, iar partea vătămată a rămas în taxi.
A susţinut martorul că la întoarcere nu a observat ca partea vătămată să fi fost lovită, să plângă sau să fie speriată.
Cât timp au stat în pădure, martorul a arătat că inculpatul A. şi partea vătămată au lipsit cam 20 - 30 minute, după care partea vătămată a plecat în pădure şi cu inculpatul D.
Se mai invocă, în recursul parchetului, actul medico-legal din care rezultă consumarea raportului sexual şi existenţa unor leziuni.
Raporturile sexuale, aşa cum s-a prezentat mai sus, au existat, dar s-au desfăşurat cu acordul părţii vătămate.
Cât priveşte leziunile constatate, acestea nu pot confirma cu certitudine infracţiunea de viol, întrucât este vorba de semne pe gât (sucţiune - sărut), muşcături pe spate şi excoriaţii în genunchi, semne ce pot fi interpretate ca fiind rezultatul unor acte sexuale consimţite şi al poziţiei părţilor în desfăşurarea acestora.
La aceste constatări se mai poate adăuga declaraţia martorului M.V.A., care a arătat că în jurul orelor 3,30 - 4,00 s-a întâlnit cu partea vătămată în discotecă, era bine dispusă, nu a prezentat semne că ar fi plâns şi nu avea o ţinută neîngrijită. Acelaşi martor a însoţit-o pe partea vătămată către casă şi a auzit-o pe mama acesteia ţipând şi arătându-şi nemulţumirea că s-a întors târziu acasă.
Se mai insistă în recursul parchetului, asupra declaraţiilor inculpatului A.V. de a doua zi, în sensul că ar fi făcut o „prostie", dar nici acesta nu constituie un argument solid în contextul în care inculpatul aflase că există o plângere penală formulată de partea vătămată şi, era firesc să-şi manifeste astfel temerea.
Pentru aspectele mai sus evocate, Înalta Curte apreciază că solicitarea parchetului de condamnare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de viol nu poate fi primită, materialul probator administrat conducând la concluzia, corect reţinută de instanţe, că este vorba de infracţiunea de raport sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
Inculpatului A.V. i s-a aplicat pentru această infracţiune, o pedeapsă principală de 2 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an astfel că, nemodificând încadrarea juridică şi durata pedepsei, cererile subsidiare ale parchetului vizând pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie, nu pot fi primite.
Cu privire la recursul inculpatului D.V., care solicită schimbarea temeiului achitării din art. 10 lit. e) în art. 10 lit. a) C. proc. pen., acesta poate fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Aşa cum deja s-a evocat mai sus, în analiza recursului parchetului, probele administrate în cauză au dovedit că inculpatul D. a întreţinut cu partea vătămată, cu acordul acesteia, un raport sexual normal, însă nu a cunoscut împrejurarea că aceasta avea vârsta de 14 ani.
Această situaţie de fapt a fost probată prin declaraţia părţii vătămate, declaraţia martorului E.T. şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistic din 28 martie 2007.
În aceste condiţii, în mod corect achitarea inculpatului s-a dispus în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursuri declarate de parchet şi de inculpatul D.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariul parţial pentru apărătorul din oficiu care a asigurat apărarea în cauză până la prezentarea avocatului ales.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul - intimat A.V. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul D.V. împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 25 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat D.V. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.V.D., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3995/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4054/2008. Penal → |
|---|
