ICCJ. Decizia nr. 4061/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4061/2008
Dosar nr. 815/42/2008
Şedinţa publică din 8 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 21 noiembrie 2007 de petiţionara A.E., s-a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public V.Şt. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen.
În motivarea plângerii petiţionara a susţinut că prin autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1032 din 27 martie 2007 încheiat între vânzătorul A.N., fratele soţului petiţionarei şi soţii M.G. şi M.L.I. în calitate de cumpărători, vânzătorul „a vândut şi ce nu avea" şi că preţul din act nu este cel real.
Prin rezoluţia nr. 633/P/2007 din 11 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale constatându-se, în urma actelor premergătoare efectuate, că faptele reclamate nu există, că notarul a autentificat sub nr. 1032 din 27 martie 2007 contractul de vânzare cumpărare prin care A.N. a vândut cumpărătorilor M.G. şi M.L. un imobil format din casa de locuit împreună cu suprafaţa de 564 m.p. teren curţi şi construcţii, proprietatea sa exclusivă din comuna Berceni, judeţul Buzău.
S-a mai constatat că suprafaţa vândută era în realitate de 575 m.p. consemnându-se în acest act că diferenţa este pe riscul cumpărătorilor.
Privitor la preţ s-a reţinut că el este apropiat de cel al expertizei C.N.P. Ploieşti.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionarul A.I., care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1199/II/2/2008 din 11 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, care a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public V.Şt. este legală, acesta autentificând actul de vânzare-cumpărare, în baza voinţei părţilor şi după verificarea actelor de proprietate şi a documentelor necesare prezentate.
În contra rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale petiţionarul A.I. a formulat plângere în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 162 din 10 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a considerat că actele premergătoare nu au confirmat existenţa infracţiunilor reclamate şi că soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale este corectă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul care a susţinut că notarul public V.Şt. a comis infracţiunile prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen. şi a solicitat casarea hotărârii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că la 27 martie 2007 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1032 de notarul public V.Şt., numitul A.N., în prezent decedat, având ca succesor pe A.I., frate, a vândut liber de sarcini şi cu rezerva menţionată în contract, soţilor M.G. şi M.L.I. „imobilul casă de locuit proprietatea sa exclusivă, situat în comuna Berceni, sat Izvorul Dulce, tarlaua 2, parcela 41 judeţul Buzău, compus din corul C1 – locuinţă, în suprafaţă construită de 74,27 mp şi corpul C2 – anexă, în suprafaţă construită de 48,57 mp, împreună cu suprafaţa de 564 mp teren curţi construcţii, aferent construcţiilor în care se include şi suprafaţa construită, care, în urma măsurătorilor cadastrale este de 575 mp, diferenţa de 11 mp dobândindu-se pe riscul cumpărătorilor".
Preţul vânzării a fost de 7900 lei fiind încasat de vânzător, care şi-a rezervat un drept de uzufruct viager asupra terenurilor înstrăinate.
Acest imobil a fost dobândit de vânzătorul A.N. de la părinţii săi A.C. şi F. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1394 din 12 septembrie 1997 de notarul public, preţul plătit fiind de 6 milioane lei.
La autentificarea actului din 27 martie 2007 notarul public V.Şt. a avut în vedere documentaţia tehnică care include memoriul tehnic, planul de situaţie, date referitoare la teren şi la construcţie, fişa corpului de proprietate şi măsurătorile cadastrale care au confirmat o diferenţă de 11 m.p. în plus, consemnând în contract că această diferenţă este „pe riscul cumpărătorilor".
Privitor la preţul vânzării consemnat de părţi în contract, a rezultat din actele premergătoare că este cel real şi apropiat de cel al expertizei tehnice a C.N.P. Ploieşti.
Întrucât actul autentificat de notarul public reflectă voinţa părţilor şi este conform cu dispoziţiile care reglementează tranzacţiile imobiliare, nu se pot reţine în sarcina acestei persoane acte comisive ori omisive care să se circumscrie infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen., reclamate de petiţionar.
Mai este de menţionat că prin sentinţa civilă nr. 681 din 18 februarie 2008 a Judecătoriei Buzău a fost respins capătul de cerere prin care A.I. a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1394 din 12 septembrie 1997 şi nr. 1032 din 27 septembrie 2007.
Faţă de considerentele ce preced soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petiţionarului A.I. şi de menţinere a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public V.Şt. pentru inexistenţa infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen., este legală şi temeinică.
În consecinţă, constatând nefondate criticile formulate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de petiţionarul A.I. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 162 din 10 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4023/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4079/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
