ICCJ. Decizia nr. 4165/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4165/2008
Dosar nr. 19405/3/2008
Şedinţa publică din 15 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 788/ F din 7 iulie 2008, pronunţată în dosarul nr. 19405/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1085 din 27 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, modificată prin Decizia penală nr. 157 din 4 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 591 din 26 ianuarie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuientul a fost condamnat, la o pedeapsă de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Fiind o cale de atac extraordinară care provoacă o amplificare în desfăşurarea procesului penal dincolo de limita sa obişnuită şi care pune în discuţie autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparenţe de temeinicie, şi care sunt cuprinse în art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.
Revizuientul a invocat formal cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b) şi c) C. proc. pen., dar tribunalul a constatat că acestea nu sunt incidente în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, revizuientul D.G. a declarat apel, solicitând admiterea cererii de revizuire, potrivit art. 403 C. proc. pen., din probatoriul administrat rezultând că este consumator de stupefiante, astfel că s-a produs o eroare judiciară care necesită a fi revizuită.
Prin Decizia penală nr. 246 din 2 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 19405/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul D.G.
În considerentele deciziei, Curtea a apreciat că soluţia tribunalului este legală, deoarece motivele invocate de revizuient nu fac parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei din urmă decizii revizuientul condamnat a declarat recurs, invocând, prin apărătorul desemnat din oficiu, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., având în vedere că din cele două denunţuri depuse la dosar rezultă care sunt adevăraţii autori ai faptelor pentru care el a fost condamnat.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Revizuirea, conform art. 394 C. proc. pen., este instituită, ca regulă, pentru înlăturarea erorilor de fapt săvârşite de instanţele de judecată, ca urmare a necunoaşterii, în momentul soluţionării cauzei, a mai multor împrejurări esenţiale, în raport de care hotărârea definitivă nu mai corespunde adevărului, de asemenea, atunci când se descoperă că s-au săvârşit infracţiuni care au influenţat soluţionarea cauzei. Aşadar, instanţa de revizuire revine asupra soluţiei pronunţate printr-o hotărâre penală definitivă şi rejudecă întreaga cauză în baza noilor fapte şi împrejurări constatate, pronunţând o nouă hotărâre; revizuirea este astfel o cale de atac tipică de retractare a propriei soluţii, înlocuind-o cu o soluţie corespunzătoare noilor împrejurări constatate.
În speţa de faţă, cele două denunţuri formulate de condamnat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare nu pot constitui temei pentru admiterea unei cereri de revizuire, deoarece aceste două înscrisuri nu sunt de natură a dovedi netemeinicia soluţiei de condamnare pronunţate împotriva sa.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat D.G. împotriva deciziei penale nr. 246 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4100/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4169/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
