ICCJ. Decizia nr. 4079/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4079/2008
Dosar nr. 783/35/2008
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 74 din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului K.I. împotriva rezoluţiilor din 17 iunie 2008 şi 14 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la data de 4 august 2008, petentul a solicitat instanţei de judecată desfiinţarea celor două rezoluţii ale parchetului, susţinând că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii procurori V.G. şi D.C.A. şi lucrătorii de poliţie G.T. şi P.T., care, în realitate se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, constând în aceea că l-au luat pe petent şi l-au dus acasă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând hotărârea sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin rezoluţia nr. 50/P/2008 din 17 iunie 2008, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus, în baza art. 228 alin. (4) şi (6) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori V.G., D.C.A. şi poliţiştii G.T. şi P.T. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că fapta imputată de petent nu există.
Plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale formulată de petent a fost respinsă de procurorul ierarhic superior din cadrul aceleiaşi instituţii prin rezoluţia nr. 383/II/2/2008 din 14 iulie 2008.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată în mod justificat şi de prima instanţă, întrucât din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală reiese că petentul formulează o serie de acuzaţii nedefinite asupra intimaţilor şi nesusţinute sub aspect probator.
În consecinţă, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul K.l. împotriva sentinţei penale nr. 74/ P din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4061/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4097/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
