ICCJ. Decizia nr. 4097/2008. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4097/2008
Dosar nr. 3022/88/2007
Şedinţa publică din 10 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 103 din data de 22 aprilie 2008, pronunţată în dosarul penal nr. 3022/88/2007, Tribunalul Tulcea, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, dispunând în conformitate cu art. 81 C. pen. şi art. 82 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 5 ani
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., iar în conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acestei pedepse.
A respins, ca nefondate, pretenţiile părţii civile L.M. la despăgubiri pentru daune materiale.
A admis în parte pretenţiile părţilor civile L.M. şi L.M., în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ., fiind obligat inculpatul să plătească părţilor civile L.M. şi L.M. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, câte 5.000 lei pentru fiecare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a stabilit următoarea situaţie de fapt:
La data de 12 septembrie 2005, în jurul orelor 12,00, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul B.C. a îmbrâncit-o pe victima L.P. care a căzut, lovindu-se cu capul de stradă şi suferind leziuni ce au condus la deces.
Prin raportul de nouă expertiză nr. A 5/3776/2007, avizat de către Comisia de avizare şi control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti, s-a concluzionat - pe baza examinării documentaţiei medicale şi medico-legale prezente la dosar, că moartea victimei L.P. a fot violentă, s-a datorat unui „traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural acut de emisfer stâng cu efect compresiv asupra creierului, operat, complicat în evoluţia cu bronhopneumonie acută prin decubit prelungit, între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată şi, aşa cum rezultă din datele de la dosarul cauzei şi din localizarea leziunilor cerebrale, este posibil ca în urma împingerii victimei de către agresor, aceasta să se fi lovit la cap, ca urmare a căderii.
Pretenţiile părţii civile L.M. la despăgubiri pentru daune materiale au fost apreciate ca nefondate iar, pe de altă parte, durerea încercată de părţile civile L.M. (fiică) şi L.M. (soţie) justifică pretenţiile formulate de acestea cu titlu de daune în cursul urmării penale.
B. Împotriva sentinţei primei instanţe, în termenul legal, părţile civile L.M. şi L.M. au declarat apel, solicitând, prin reaprecierea probelor, majorarea cuantumului daunelor morale, iar cu privire la daunele materiale să se dispună admiterea în totalitate.
Prin Decizia penală nr. 101/ P din 08 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de partea civilă L.M. şi L.M., s-a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi, rejudecând, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul şi la plata sumei de 5000 lei despăgubiri civile (daune materiale) către părţile civile L.M. şi L.M.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către părţile civile.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit declaraţiilor martorelor R.M. şi B.I., fiind şi de notorietate efectuarea cheltuielilor cu înmormântarea şi pomenirile corespunzătoare înmormântării unei persoane, cuantumul daunelor materiale se ridică la nivelul sumei de 5000 lei, inculpatul fiind răspunzător de acestea, în temeiul art. 14, 346 C. proc. civ. şi art. 998 C. civ., deoarece a produs prin infracţiune decesul victimei; declaraţiile celor 2 martore nu pot fi înlăturate câtă vreme inculpatul nu a avut nicio obiecţie cu privire la ascultarea lor şi nu a dovedit contrariul.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, s-a apreciat că suma de câte 5000 lei acordată de instanţa de fond este de natură să asigure o reparaţie echitabilă a prejudiciilor morale suferite de apelantele părţi civile şi cum după pronunţarea hotărârii nu au apărut probe care să dovedească prejudicii morale sporite, nu se justifică majorarea cuantumului daunelor morale pentru niciuna dintre părţile civile.
C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs părţile civile L.M. şi L.M. criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, reiterând motivele de apel, respectiv cuantumul insuficient al despăgubirilor deşi există probe care dovedesc cuantumul solicitat, de 10200 lei pentru daune materiale şi câte 100000 lei pentru daune morale.
Examinând recursurile declarate de părţile civile, Înalta Curte constată următoarele:
Pe de o parte, temeiul de casare invocat de apărătorul ales al recurentelor părţi civile, cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu este aplicabil în raport de motivele susţinute, ce vizează cuantumul despăgubirilor civile, întrucât este incident doar când s-au aplicat pedepse greşit individualizate sau în alte limite decât cele prevăzute de legea penală.
Ca atare, recursurile părţilor civile vizând cuantumul despăgubirilor materiale vor fi examinate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., urmând a se constata dacă instanţele inferioare au apreciat corect sau nu probele administrate în latura civilă.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că despăgubirile materiale s-au acordat în măsura în care au fost dovedite, părţile civile nedepunând diligente pentru a administra probe în scopul dovedirii tuturor cheltuielilor cu înmormântarea şi pomenirile, pe care au pretins că le-au efectuat. Aşadar, chiar dacă susţinerea lor ar fi reală, la dosarul cauzei nu există dovezi în acest sens, astfel că recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte daunele morale, pentru aprecierea cuantumului acestora nu este incident vreun caz de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. Cum potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., „instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859", critica ce vizează aspectul cuantumului greşit al daunelor morale este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de părţile civile, iar conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) acestea vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată, în baza art. 193 C. proc. pen., recurentele, părţi civile vor fi obligate la cheltuieli judiciare către inculpat, reprezentând onorariul apărătorului ales al acestuia, redus prin apreciere potrivit legii civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile L.M. şi L.M. împotriva deciziei penale nr. 101/ P din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul B.C.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum şi la plata sumei de câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 193 C. proc. pen., obligă recurentele părţi civile la câte 500 lei cheltuieli judiciare către inculpat, reprezentând onorariul apărătorului ales al acestuia, redus prin apreciere potrivit legii civile.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4079/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4100/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
