ICCJ. Decizia nr. 1026/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1026/2009
Dosar nr. 1070/46/2008
Şedinţa publică din 20 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2/ F din 13 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul V.N.A. împotriva rezoluţiei nr. 236/P/2008 din 09 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
S-a reţinut că petiţionarul a formulat plângere împotriva magistratului B.D.M., judecător la Tribunalul Argeş, privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petiţionarul a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorului sub aspectul săvârşirii infracţiunii menţionate deoarece acesta şi-ar fi exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu cu ocazia soluţionării dosarului civil nr. 1073/2003 al Judecătoriei Topoloveni, când magistratul funcţiona la această instanţă, pronunţând încheierea din data de 22 august 2003 cu nerespectarea normelor procedurale în materie.
Prin rezoluţia din 09 octombrie 2009, dată în dosarul nr. 236/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată pentru infracţiunea reclamată, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Rezoluţia a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apei, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care prin rezoluţia nr. 941/11/2/2008 din 26 noiembrie 2008 a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiţionarului.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva celor două rezoluţii s-a respins ca neîntemeiată prin sentinţa penală nr. 2 din 13 ianuarie 2009, reţinându-se că nu sunt temeiuri a se considera că intimata ar fi comis infracţiunea reclamată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul V.N.A., arătând că este nemulţumit de soluţia pronunţată, intimata împotriva căreia a formulat plângere fiind vinovată de săvârşirea infracţiunii reclamate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanţe în baza motivelor de recurs, dar şi potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Înalta Curte reţine că, întemeiat, prin rezoluţia atacată s-a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata judecător, întrucât aceasta şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, astfel că infracţiunile reclamate nu există.
Fapta judecătorilor de a pronunţa hotărâri în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau a procurorilor de a instrumenta un dosar nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, iar partea nemulţumită de măsurile luate poate să le conteste folosindu-se de căile de atac, ordinare şi extraordinare, prevăzute de lege.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.N.A. împotriva sentinţei penale nr. 2/ F din 13 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1023/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1032/2009. Penal → |
|---|
