ICCJ. Decizia nr. 1048/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1048/2009
Dosar nr. 2497/1/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 275 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul F.M., la 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., constatându-se graţiată pedeapsa conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către părţile civile Spitalul de Urgenţă Sf. Andrei - Galaţi şi M.M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul F.M. şi partea civilă M.M., cauza fiind înregistrată la 11 august 2006 la Curtea de Apel Galaţi.
La termenul din 6 martie 2009, inculpatul F.M. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi 303 alin. (6) C. proc. pen., susţinând că primul text încalcă drepturi şi principii prevăzute de art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 124, 126 şi 148 din Constituţia României raportate la art. 1, 6, 14 şi 17 din C.E.D.O. şi la art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din D.U.D.O., precum şi că al doilea text încalcă însăşi competenţa Curţii Constituţionale.
Prin încheierea din 9 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 3900/44/2006 Curtea de Apel Galaţi a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, cu motivarea că această excepţie nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
S-a mai reţinut că aceleaşi dispoziţii au mai făcut obiect al unor critici de neconstituţionalitate care au îngreunat soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul F.M. care a susţinut că excepţia invocată era întemeiată şi că trebuia sesizată Curtea Constituţională.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/2002, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
Potrivit alin. (6) al aceluiaşi text, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1) instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel, a respins în mod justificat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale constatând că dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Astfel, art. 23 C. proc. pen., prevede că „persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat", textul neavând legătură cu dreptul la apărare invocat de recurent.
Pe de altă parte, conform art. 303 alin. (6) din acelaşi cod, „instanţa suspendă judecata prin încheiere motivată şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate până la soluţionarea cauzei de către Curtea Constituţională a excepţiei". Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile, iar acest text nu are legătură cu judecarea apelului declarat de inculpatul F.M.
Se mai constată că pe parcursul procesului penal inculpatul a invocat mai multe excepţii de neconstituţionalitate care au condus la suspendarea judecăţii şi trimiterea cauzei la Curtea Constituţională, toate excepţiile fiind respinse.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, constatând legală şi temeinică încheierea atacată, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge, ca nefondat, recursul declarat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva încheierii din 9 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală în dosarul nr. 3900/44/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 23 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1035/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1077/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
