ICCJ. Decizia nr. 1032/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1032/2009
Dosar nr. 1726/1/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din 21 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 940/111/P/2008, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de petiţionara M.P. privind pe domnul judecător M.T. şi s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de aceeaşi persoană privind pe doamna judecător S.L.
Pentru a pronunţa aceasta, prima instanţă a reţinut că domnul judecător M.T. nu a făcut parte din componenţa completului investit cu soluţionarea cauzei privind plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petiţionara M.P.
În ceea ce priveşte cererea de recuzare a doamnei judecător S.L., prima instanţă a constatat că petiţionara nu a indicat în mod concret în cerere dosarul în care doamna judecător şi-ar fi exprimat deja părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petiţionara M.P.
Recursul declarat de petiţionara M.P. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3851 alin. (1) C. proc. pen., „încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
Pe de altă parte, potrivit art. 52 alin. (6) C. proc. pen., „încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac".
Potrivit interpretării per a contrario a acestor dispoziţii, încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este supusă căii de atac odată cu fondul cauzei.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din abrogarea expresă, prin OUG nr. 55/2004 a dispoziţiilor art. 52 alin. (7) C. proc. pen., care prevedea posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de petiţionara M.P. ca inadmisibil.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara M.P. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 940/111/P/2008.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1026/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1035/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
