ICCJ. Decizia nr. 1044/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.1044/200.
Dosar nr. 1300/1/200.
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 26 iunie 2008 petiţionarul O.V. , domiciliat în Ploieşti, jud. Prahova, a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de Ministrul Internelor şi Reformei Administrative - C.D. - şi chestorului de poliţie - C.M. -, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248/1 C. pen.
În esenţă, în motivarea plângerii sale, petiţionarul a arătat că aceştia in calitate de funcţionari publici nu i-au răspuns conform prevederilor legale, la solicitările sale privind cele trei petiţii adresate. A susţinut că domnul C.D. a repartizat spre soluţionare doua petiţii chiar chestorului de politie C.M., pe care petiţionarul îl reclamase anterior ca nu îi comunicase numele si gradele profesionale ale ofiţerilor care au întocmit raportul şi au formulat concluziile în urma unui control efectuat în perioada iulie august 2007. A mai susţinut că prin necomunicarea datelor solicitate i-au fost încălcate in mod grav drepturile cetăţeneşti, in ceea ce priveşte prezumţia de nevinovăţie si liberul acces la justiţie, pentru a putea dovedi netemeinicia acuzaţiilor aduse in raportul întocmit de către ofiţerii Corpului de Control al Ministrului Internelor si Reformei Administrative, compartiment condus de către Chestorul de Politie, C.M..
Prin rezoluţia nr. 867/P/2008 din 27 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., faţă de D.C. - Ministrul Internelor şi Reformei Administrative şi C.M. - chestor de poliţie - faţă de care au fost efectuate acte premergătoare începerii urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248/1 C. proc. pen. S-a mai motivat că în cauză nu sunt elemente privind săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nici în formă simplă şi, în consecinţă, nici în cea calificată, întrucât chestorul de poliţie C.M. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod corect, a răspuns cererilor adresate de O.V., conform dispoziţiilor legale. De asemenea, faţă de ministrul MIRA, D.C., împrejurarea că nu a răspuns sub semnătură proprie cererilor adresate direct de O.V., nu constituie o faptă ce intră în sfera ilicitului penal atât timp cât aceste solicitări au fost direcţionate şi soluţionate de compartimentul de resort din cadrul MIRA, conform organizării interne.
Prin rezoluţia nr. 12137/08/7/11/2/2009 din 12 ianuarie 2009 procurorul şef de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a respins ca neîntemeiată plângerea numitului O.V. împotriva soluţiei dispuse prin rezoluţia nr. 867/P/2008 din 27 noiembrie 2008 , cu motivarea că nu există date sau indicii în sensul comiterii vreunei fapte infracţionale de către persoanele individualizate în cuprinsul plângerii petentului, aceştia îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu în spiritul legii, fără a vătăma sau îngrădi interesele legale ale petiţionarului şi a apreciat ca legală şi temeinică, soluţia de neurmărire penală dispusă în dosarul nr. 867/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Împotriva rezoluţiei nr. 867/P/2008 din 27 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen legal, petiţionarul O.V. a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., arătând în motivarea acesteia, că rezoluţiile date nu sunt legale şi temeinice, întrucât faptele au fost greşit încadrate în art. 248/1 C. proc. pen., a fost omis in mod voit esenţa cererii sale, respectiv comunicarea de către cei doi făptuitori a numelor şi gradelor profesionale ale ofiţerilor care au întocmit raportul, ambele rezoluţii fac referire la faptul ca Raportul Corpului de Control al Ministrului Internelor si Reformei Administrative a fost clasificat in clasa de secretizare "secret de serviciu". în ceea ce priveşte afirmaţiile privind datele solicitate de petiţionar, conform art. 12 din Legea nr. 544/2001, a susţinut că din cele doua rezoluţii au fost înlăturate afirmaţiile petiţionarului, ca fiind nefondate. De asemenea, a mai susţinut că în cazul ambelor rezoluţii nu se face o distincţie între posibilităţile legale şi reale pe care le are pentru a-şi apăra reputaţia profesională, atunci când era ofiţer de politie si in prezent când este pensionar.
Plângerea formulată în cauză este nefondată şi urmează a fi respinsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările din dosar precum şi argumentele aduse de organul de urmărire penală, se constată că, într-adevăr, în cauză intimaţii D.C. - Ministrul Internelor şi Reformei Administrative şi C.M. - chestor de poliţie nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în contra intereselor publice nici în formă simplă şi nici în formă calificată, întrucât nu există niciun fel de date, indicii şi dovezi în sensul săvârşirii acestei infracţiuni de către intimaţi.
Faţă de probele administrate, rezultă că intimaţii şi-au exercitat în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că, nu există infracţiunea reclamată, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice.
Susţinerea petiţionarului că faptele au fost încadrate greşit în dispoziţiile art.248/1 C. proc. pen. nu poate fi primită, întrucât, este evident o eroare materială în sensul că s-a consemnat în rezoluţia atacată art. 248/1 C. proc. pen. în loc de art. 248/1 C. pen., ceea ce nu este de natură să producă consecinţe juridice, fiind evident o eroare materială.
Referitor la celelalte susţineri ale petiţionarului, instanţa constată că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus o soluţie legală şi temeinică, în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva intimaţilor D.C. - Ministrul Internelor şi Reformei Administrative şi C.M. - chestor de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunilor sesizate în plângere. Soluţiile adoptate de procuror în temeiul art. 275-278 C. proc. pen. s-au făcut cu respectarea acestor dispoziţii, petiţionarul înţelegând să valorifice criticile şi nemulţumirile faţă de acestea, prin exercitarea unui control judiciar efectuat de instanţa, conform dispoziţiilor legale.
Îndeplinirea de către intimaţi a atribuţiilor de serviciu, în lipsa unor elemente de natură a-le pune la îndoială buna credinţa nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale, aceasta fiind condiţionată de existenţa unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârşirea unei infracţiuni. Totodată, trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 2781 alin. (8) lit a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea ca nefondată şi va menţine rezoluţia atacată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul O.V. împotriva rezoluţiei nr. 876/P/2008 din 27 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1037/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3496/2009. Penal → |
|---|
