ICCJ. Decizia nr. 1066/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1066/2009
Dosar nr. 1239/42/2008
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul C.G. a formulat plângere penală, solicitând desfiinţarea rezoluţiilor nr. 335/P/2007 şi 254/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti motivat de faptul că intimata, în mod abuziv, a respins cererea sa de efectuare a unor cercetări în Dosarul nr. 5988/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, favorizându-i astfel lui H.N. ocuparea unui teren ce a aparţinut familiei sale.
A reţinut instanţa că în Dosarul nr. 254/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti petiţionarul a cerut tragerea la răspundere pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) a procurorului R.D.(Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău) motivat de faptul că acesta nu a cerut o serie de acte necesare unei juste soluţionări a unei alte cauze.
S-a mai reţinut că, împotriva procurorului sus-menţionat nu s-a putut reţine săvârşirea vreunei fapte, întrucât instanţele care au verificat soluţia de neînceperea urmăririi penale faţă de numitul M.F.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) nu a fost infirmată de vreuna dintre instanţe.
În ce priveşte Dosarul nr. 355/P/2007 se constată că tot prin rezoluţia procurorului s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., motivat de faptul că prin rezoluţia nr. 639/II/2/2007 în calitate de prim procuror a respins-o, menţionând că probatoriul cauzei este complet şi nu este necesară administrarea de alte probe.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin sentinţa penală nr. 200 din 15 decembrie 2008 a respins, ca nefondată, plângerea petentului în contradictoriu cu intimata D.M.
Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat recurs, motivând, deşi a dovedit faptul că este păgubit, nu i se face dreptate, printre altele nemulţumirea constă în faptul că nimeni nu îl ajută în dosarul al cărui obiect este revendicarea unui teren de 390 m.p.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., soluţionând plângerea, instanţa verifică rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Astfel, din examinarea dosarelor în care s-au dat rezoluţiile menţionate şi a lucrărilor dosarului instanţei de fond, se reţine că faptele reclamate nu au fost confirmate de nici o probă.
Astfel, în Dosarul nr. 5988/P/2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a avut ca obiect plângerea formulată de petiţionara H.M. împotriva făptuitorului C.G. pentru infracţiunile prevăzute de art. 271 alin. (2) şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
În urma cercetărilor efectuate procurorul a dispus prin rezoluţie neînceperea urmăririi penale faţă de petent, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Împotriva acestei rezoluţii a făcut plângere însuşi petentul în cauză.
D.M. - prim procuror, a respins plângerea, stabilind că probatoriul cauzei este complet şi corect interpretat, nefiind necesară administrarea de alte probe, atâta timp cât familia H. nu deţine terenul în litigiu (în baza unei hotărâri judecătoreşti).
Or, constatând că actele premergătoare efectuate şi în consecinţă şi sentinţa pronunţată, nu au reţinut că, în cauză ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii susţinut a fi săvârşite, recursul declarat, nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 200 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1059/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3251/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
