ICCJ. Decizia nr. 3496/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3496/2009
Dosar nr. 03048/89/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin Decizia penală nr. 56 din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului A.F. împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 20 februarie 2008 a Tribunalului Vaslui, obligându-l, totodată, la cheltuieli judiciare statului. În esenţă, s-a reţinut că prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv comportamentul şi conduita procesuală bună dar şi antecedentele penale ale inculpatului. Neputându-se reduce cuantumul pedepsei, consecinţa este că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 81 sau 861 C. pen.
În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care însă nu şi l-a motivat conform dispoziţiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Cum însă recursul este întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., care se ia în considerare din oficiu întotdeauna, temeinicia acestuia va fi analizată. Inculpatul consideră că pedeapsa de 8 ani aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii este prea mare în raport cu pericolul social concret al faptei şi persoanei sale, dar şi comportamentului pe care acesta l-a avut pe parcursul judecăţii. Oral, în ziua judecăţii, a fost invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în sensul reţinerii circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. proc. pen.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează.
Inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă şi în apel pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, constând în aceea că în ziua de 26 decembrie 2006, pe fondul unui conflict verbal cu partea vătămată G.F. avut în localul „L.F.”, l-a aşteptat afară, când acesta a mers la toaletă şi i-a aplicat o lovitură de cuţit în zona abdominală. Partea vătămată a reintrat în local spunându-le celor prezenţi că a fost tăiat de către inculpat şi a solicitat ajutorul martorului E.V., pentru a-l transporta la Spitalul de Urgenţă Vaslui. Ieşind afară din local, unde se afla inculpatul, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri de pumni, după care s-a deplasat la spital unde a fost imediat operat pentru înlăturarea potenţialului septic şi hemoragic, plaga tăiată-înţepată punându-i în primejdie viaţa şi necesitând pentru vindecare 18 - 19 zile îngrijiri medicale.
Corect ambele instanţe nu au putut reţine scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul neaflându-se sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii, cauzată de partea vătămată. Just s-a apreciat că după altercaţia verbală din local, inculpatul a ieşit în afară, şi-a scos briceagul şi l-a aşteptat pe partea vătămată, intervalul de timp scurs fiind suficient pentru a nu se mai afla sub imperiul vreunei emoţii sau tulburare provocată de incidentul verbal.
Referitor la individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere că plaga tăiată-înţepată a „herniat marele epiplon”, pericolul social abstract al infracţiunii fiind deosebit de ridicat, întrucât priveşte dreptul fundamental la viaţă, a cetăţeanului, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpat, acesta este cunoscut cu antecedente penale, având condamnări în perioada 1988 - 1999 pentru vătămare corporală gravă, violare de domiciliu şi furt calificat, demonstrând că pedepsele deja executate nu şi-au atins efectul educativ.
Respectate fiind întocmai criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cât şi funcţiile pedepsei consacrate de art. 52 C. pen., soluţiile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 56 din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1044/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3497/2009. Penal → |
|---|
