ICCJ. Decizia nr. 1088/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1088/2009
Dosar nr. 1279/59/2008
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 14/ PI din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.M. împotriva Ordonanţei pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 358/P/2008 şi a Ordonanţei pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 1009/11/2/2008, obligând petenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 1279/59/2008, petenta D.M. a solicitat ca prin hotărârea care va fi pronunţată, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., să se dispună desfiinţarea rezoluţiei pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 358/P/2008 şi nr. 1009/11/2/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva Judecătorului B.S., din cadrul Judecătoriei Timişoara, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii s-a precizat că cele două ordonanţe nu sunt întemeiate întrucât intimatul, judecător „a acceptat ca probă în dosar, o expertiză judiciară incompletă", astfel că prin atribuirea către fostul soţ al petentei a locuinţei, „a suferit un prejudiciu material şi moral semnificativ".
Au fost ataşate dosarele în care au fost pronunţate cele două rezoluţii a căror desfiinţare s-a solicitat, din care au rezultat următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub nr. 628/P/2008, petenta a solicitat trimiterea în judecată a făptuitorului, judecător B.S., din cadrul Judecătoriei Timişoara, întrucât acesta şi-a exercitat în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu cu ocazia judecării cauzelor ce au format obiectul dosarului civil nr. 4206 din 14 martie 2002, sentinţei civile nr. 2067 din 04 martie 2003, constând în aceea că nu a administrat corect probele faţă de fostul soţ R.l. şi expertul judiciar B.l.V. Dosarul nr. dosarului civil nr. 4206 din 14 martie 2002 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2067 din 04 martie 2003 a avut ca obiect partajul bunuri comune, urmare acţiunii civile promovate de către petenta, împotriva soţului său, acţiune ce a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul R.l., iar prin Decizia civilă nr. 1411/ A din 16 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost respins, ca nefondat, pârâtul R.l. formulând şi recurs, ce a fost respins ca nefondat.
S-a considerat că rezoluţiile dispuse de procuror sunt temeinice chiar şi în situaţia în care, judecătorul, făptuitor ar fi pronunţat o hotărâre judecătorească netemeinică şi nelegală, aceasta s-ar fi putut îndrepta în căile ordinare de atac.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petiţionara D.M., fără a depune motivele în scris la dosarul cauzei.
La termenul de astăzi 25 martie 2009, recurenta petentă D.M., deşi legal citată nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine recursul.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimatul magistrat judecător B.S., din cadrul Judecătoriei Timişoara, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu a săvârşit aceste fapte.
Înalta Curte a apreciat că nu se poate reţine în sarcina intimatul judecător B.S. în exercitarea atribuţiilor de serviciu săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât acesta a făcut aplicarea dispoziţiilor legale în materie.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, judecătorii sunt independenţi iar, potrivit atribuţiilor conferite de lege, pe baza probelor administrate în cauză şi a propriei convingeri, magistraţii judecători sunt liberi să aprecieze cu privire la soluţiile dispuse în cauzele ce le soluţionează, urmând ca instanţa de control judiciar să aprecieze asupra temeiniciei şi legalităţii acestora.
Pe de altă parte, deşi petiţionara a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulţumire a petentei, angajează răspunderea penală a intimatului magistrat, judecător B.S., ci doar dacă se dovedeşte reaua - credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiuni reclamată.
Eventualele încălcări ale dispoziţiilor procedurale cu ocazia soluţionării cauzei, puteau fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în faţa instanţei de control judiciar, în faţa căreia petenta îşi putea valorifica pretenţiile.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, va obliga recurenta petentă la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta D.M., împotriva sentinţei penale nr. 14/ PI din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1084/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1092/2009. Penal → |
|---|
