ICCJ. Decizia nr. 119/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 119/2009

Dosar nr. 3733/96/2007

Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 185 din 2 iunie 2008, Tribunalul Harghita, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat-o pe inculpata F.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Admiţându-se, potrivit dispoziţiilor art. 346 şi art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cauză, a fost obligată inculpata să achite suma de 1.117,08 lei şi dobânzile legale aferente acestei sume, cu titlu de despăgubiri civile, părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc.

S-a constatat că partea vătămată F.L. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în fapt, următoarele:

Partea vătămată F.L. şi inculpata au fost căsătoriţi timp de 45 de ani, iar în anul 2006 au divorţat, la cererea inculpatei, dar au continuat să locuiască împreună, deşi au făcut un partaj voluntar de bunuri, fiecare deţinând câte un imobil.

În februarie 2007, partea vătămată a încheiat un antecontract de întreţinere cu familia S.M., aceştia locuind în calitate de chiriaşi.

Încheierea acestui act a generat discuţii în contradictoriu între inculpată şi fostul ei soţ.

Aceste neînţelegeri amplificate în timp au generat hotărârea inculpatei de a suprima viaţa părţii vătămate.

În seara de 21 martie 2007, aceasta s-a culcat, în jurul orelor 23,30, iar inculpata, după ce a aşteptat să adoarmă, a ieşit din casă, a luat toporul pe care îl pregătise din timp şi l-a pus sub pat.

De asemenea, a pregătit un geamantan cu haine, intenţionând ca după săvârşirea faptei să părăsească locuinţa.

Fiind convinsă că partea vătămată a adormit profund, a luat toporul de sub pat şi i-a aplicat o lovitură în zona capului. Partea vătămată s-a trezit de durere, iar inculpata l-a mai lovit o dată spre cap, dar F.L. s-a apărat, punând braţul drept, atenuând astfel forţa loviturii.

Convinsă că şi-a atins scopul, inculpata a luat bagajul pregătit, a tras zăvorul uşii din exterior şi a părăsit locuinţa.

Partea vătămată a alertat chiriaşii care au anunţat Salvarea şi i-au acordat primul ajutor.

După internare a fost supus unei intervenţii chirurgicale de urgenţă şi a fost spitalizat 15 zile.

Certificatul medico-legal atestă leziuni traumatice cranio-corporale care pot data din 22 mai 2007 şi s-au putut produce prin loviri repetate cu un instrument tăietor-despicător, posibil topor sau similar şi care au necesitat 23-25 zile de la data producerii. Actul medico-legal menţionează că viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie şi nu prezintă sluţire.

Starea de fapt s-a stabilit a fi dovedită prin probele administrate în cauză, actele medico-legale, declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor şi a inculpatei.

Fapta inculpatei care, în mod premeditat, a aplicat mai multe lovituri în zona capului părţii vătămate, cu scopul de a-i cauza moartea, cauzând mai multe leziuni părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptei, urmările produse (de leziuni care nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate), dar şi persoana inculpatei în vârstă de 76 de ani, la primul conflict cu legea penală.

Ţinând cont de aceste date, precum şi de atitudinea de recunoaştere a inculpatei (care s-a prezentat singură la organele de poliţie după comiterea faptei), instanţa a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul de 7 ani şi 6 luni închisoare, prevăzută de lege pentru fapta comisă.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a considerat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare şi i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Apelul declarat de inculpată a fost respins prin Decizia penală nr. 70/ A din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Împotriva deciziei a formulat recurs inculpata, pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Reiterând apărările de la instanţa de fond şi motivele din apel, inculpata invocă drept cazuri de casare prevederile art. 3859 pct. 17, 1 şi 14 C. proc. pen.

Astfel, ea susţine că nu a intenţionat să curme viaţa părţii vătămate, că leziunile produse acesteia nu i-au pus viaţa în primejdie şi că deci încadrarea juridică va fi cea prevăzută de art. 181 C. pen. şi nu infracţiunea de tentativă la omor calificat pentru care a fost condamnată.

Corelativ, instanţa competentă va fi judecătoria nu tribunalul, astfel cum a fost sesizat de parchet şi că s-ar impune casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la Judecătoria Miercurea Ciuc.

În subsidiar, având în vedere circumstanţele reale şi cele personale se impune redozarea pedepsei în sensul reducerii sale.

Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.

Probele administrate în cauză, inclusiv declaraţiile inculpatei demonstrează fără echivoc că inculpata şi-a întocmit un plan pentru a suprima viaţa fostului ei soţ, că a pregătit săvârşirea faptei şi a acţionat cu intenţia certă de a-şi atinge scopul.

Cele două lovituri aplicate cu un obiect vulnerant idoneu producerii rezultatului letal au vizat o zonă vitală şi chiar dacă nu au pus în primejdie viaţa victimei, calificarea juridică este cea reţinută de instanţa de fond şi confirmată de cea din apel.

În bună parte uciderea părţii vătămate nu s-a produs pentru că, pe de o parte, aceasta a atenuat forţa celei de-a doua lovituri care viza capul, iar pe de altă parte pentru că s-a intervenit rapid chirurgical, reuşindu-se oprirea hemoragiei şi salvarea vieţii celui vătămat.

Reţinându-se infracţiunea de tentativă la omor calificat în mod legal a fost sesizat, ca instanţă de fond, tribunalul, astfel că şi cel de-al doilea motiv de recurs va fi respins.

Individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere summum-ul de criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), orientându-se spre minimul ei, dându-se o mare eficienţă circumstanţelor personale (vârsta de 76 ani, prezentarea voluntară la poliţie, declaraţiile de recunoaştere a faptei) şi mai puţin celor reale legate de premeditare, acţiunea extrem de violentă şi surprinzătoare asupra bărbatului cu care a fost căsătorită timp de 45 de ani, precum şi mobilul faptei.

În consecinţă, recursul declarat de inculpata F.A. va fi respins, ca neîntemeiat, iar aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.A. împotriva deciziei penale nr. 70/ A din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 210 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 119/2009. Penal