ICCJ. Decizia nr. 1096/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1096/2009

Dosar nr. 205/46/2009

Şedinţa publică din 25 martie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 24/ F din data de 04 martie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 205/46/2009, a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.I., aflat în Arestul I.P.J. Argeş, obligându-l pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

În motivarea cererii inculpatul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 1601 şi art. 1602 C. proc. pen., privind admiterea unei astfel de cereri.

A menţionat că are cunoştinţă de condiţiile în care se acordă liberarea provizorie şi în cazul în care solicitarea sa, va fi admisă va respecta toate condiţiile impuse de instanţă.

În susţinerea orală a cererii sale prin intermediul apărătorului ales, inculpatul a susţinut că instanţa trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor formale prevăzute de lege privind admisibilitatea cererii, iar în legătură cu temeinicia unei astfel de cereri la care se referă textul de lege, jurisprudenţa în materie a relevat că sunt avute în vedere îndeplinirea condiţiilor prevăzută de art. 1601 şi art. 1602 C. proc. pen. În opinia petiţionarului dreptul de apreciere al instanţei cu privite la temeinicia „cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se referă şi la alte aspecte rezultate din administrarea probatoriului în cauză, sau cele privitoare la legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, ci exclusiv la aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de textele de lege mai sus menţionate.

De asemenea, a susţinut în motivarea orală a cererii sale că scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat şi dacă se va admite cererea pe care a formulat-o.

Din probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat următoarele:

Prin încheierea nr. l /F/GC din data de 21 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 175/46/2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.M.l. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21 februarie 2009, până la data de 21 martie 2009.

S-a avut în vedere faptul că inculpatul este cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 5 alin. (l), art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, s-a reţinut că inculpatul, ofiţer de poliţie cu gradul profesional de subcomisar în cadrul I.P.J. Argeş – B.C.P., i-a pretins denunţătorului R.R. suma de 1.000 Euro în scopul obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul în care este cercetat şi pentru a nu se mai extinde cercetările penale faţă de el. La data de 20 februarie 2009, inculpatul M.M.I. a fost surprins în flagrant primind de la denunţător suma arătată mai sus.

Instanţa a considerat că se justifică luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, invocând ca temei juridic dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Inculpatul a fost audiat, a declarat că îşi însuşeşte cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărătorul său şi că susţine această cerere având în vedere comportarea anterioară foarte bună pe care a avut-o, cariera profesională deosebită, faptul că a fost recompensat cu diferite distincţii şi apreciază că dacă va fi lăsat în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

În legătură cu susţinerile inculpatului privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar, curtea a constatat următoarele:

Acordarea liberării condiţionate sub control judiciar nu este un drept absolut şi nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispoziţiile legale în materie.

Astfel, dispoziţiile art. 1601 alin. (l) C. proc. pen., precizează că liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată de către instanţă, ceea ce implică dreptul de apreciere al instanţei asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză.

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 16085 C. proc. pen., fac distincţie între condiţiile formale prevăzute de lege privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar pe de altă parte, temeinicia acesteia.

Intenţia legiuitorului de a realiza o astfel de distincţie rezultă şi din dispoziţiile art. 1608 C. proc. pen., care reglementează examinarea şi admiterea în principiu a unei astfel de cereri. O astfel de analiză, în cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condiţiilor formale prevăzute de dispoziţiile art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Prin urmare, temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum şi din verificarea îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 136 alin. (2) C. proc. pen.

În speţă, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile formale ale legii privind cererea formulată de inculpat, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa în faza de urmărire penală, nu depăşeşte 1 8 ani închisoare.

În ceea ce priveşte temeinicia cererii formulate de inculpat, curtea a constatat următoarele:

Petiţionarul este cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni de corupţie care are un impact social deosebit asupra valorilor şi relaţiilor sociale ce formează conceptul de ordine publică.

Mai mult, calitatea sa de ofiţer de poliţie cu atribuţii de cercetare penală, implică o reacţie adecvată din partea autorităţilor statului faţă de comiterea unor fapte de corupţie, reţinute în sarcina inculpatului în această fază a procesului penal.

Potrivit dispoziţiilor art. I36 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat şi prin admiterea unei astfel de cereri.

În cauză, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată invocându-se ca temei dispoziţiile art. I48 lit. f) C. proc. pen., în principal aspectul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.

Din datele existente până în prezent în dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul, anterior comiterii faptei pentru care este acuzat, a avut o comportare bună şi şi-a exercitat în bune condiţiuni atribuţiile de serviciu.

Aceste aspecte nu sunt însă suficiente, pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfăşurare a procesului penal şi protejarea valorilor specifice noţiunii de ordine publică.

Dat fiind, natura infracţiunii săvârşită de către inculpat, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, dar şi calitatea profesională pe care a avut-o inculpatul, a rezultat că până la acest moment în care se examinează cererea sa, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpatului măsura arestării preventive.

În plus, în cauză, în această fază a procesului penal, urmează să se administreze şi alte probe, inclusiv audieri de martori.

S-a apreciat că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului în primul rând prin influenţarea martorilor care urmează să fie audiaţi de către organul de urmărire penală.

În raport cu aceste considerente şi în temeiul dispoziţiile art. 16083 alin. (6) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.

În baza dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a formulat recurs inculpatul M.M.l., iar în susţinerea orală a cererii sale prin intermediul apărătorului ales, inculpatul a învederat faptul că instanţa trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor formale prevăzute de lege privind admisibilitatea cererii, iar în legătură cu temeinicia unei astfel de cereri la care se referă textul de lege, jurisprudenţa în materie a relevat că sunt avute în vedere îndeplinirea condiţiilor prevăzută de art. 1601 şi art. 1602 C. proc. pen. În opinia acestuia dreptul de apreciere al instanţei cu privite la temeinicia „cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se referă şi la alte aspecte rezultate din administrarea probatoriului în cauză, sau cele privitoare la legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, ci exclusiv la aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de textele de lege mai sus menţionat".

Examinând recursul declarat de inculpatul M.M.l., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 1601 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.

Acelaşi drept este prevăzut de art. 23 alin. (10) din Constituţia României.

Înalta Curte constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.l. îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, atât condiţia pozitivă prevăzută de art. 1602 alin. (1) C. pen., infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 5 alin. (l), art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 fiind o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani cât şi cerinţele negative prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit textului de lege menţionat „liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".

Examinând piesele dosarului de urmărire penală, Înalta Curte constată că nu există niciun fel de date care să justifice temerea că inculpatul ar săvârşi alte infracţiuni dacă s-ar afla în libertate.

Acesta nu are antecedente penale, este cunoscut în societate ca o persoană integră, cu o conduită ireproşabilă, a avut o activitate meritorie timp de 19 ani, iar în ipoteza în care ar survenit o modificare a acestor temeiuri sau dacă acestea ar înceta sunt incidente alte instituţii procesuale (înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă sau revocarea măsurii arestării preventive).

Aşa cum a statuat şi instanţa supremă, liberarea provizorie sub control judiciar presupune, chiar prin ipoteză, menţinerea temeiurilor arestării preventive.

Sub acest aspect este de observat faptul că dispoziţiile legale care reglementează instituţia liberării provizorii sub control judiciar nu cuprind nicio referire explicită la un astfel de impediment care să facă inaplicabilă această instituţie.

În absenţa unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Înalta Curte consideră că aceasta trebuie să se raporteze atât la elemente care ţin de circumstanţele concrete ale cauzei cât, mai ales, la datele care circumstanţiază persoana inculpatului.

În ceea ce priveşte natura şi pericolul social al faptei, este adevărat că infracţiunea de care este acuzat inculpatul, în măsura în care se va dovedi că există şi a fost săvârşită cu vinovăţie de acesta, este gravă, afectând imaginea şi credibilitatea poliţiei, dar natura şi gravitatea faptei nu pot constitui criterii care să îl excludă de plano pe inculpat de la beneficiul legal şi constituţional al liberării provizorii.

A considera că o persoană acuzată de o faptă de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv şi menţinută în această stare până la soluţionarea fondului cauzei, fără posibilitatea de a fi pusă în libertate în cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii.

De asemenea, Înalta Curtea apreciază că poziţia procesuală a inculpatului care recunoaşte şi regretă faptul că în calitate de ofiţer de poliţie cu gradul profesional de subcomisar în cadrul I.P.J. Argeş, B.C.P., i-a pretins denunţătorului R.R. suma de 1.000 Euro în scopul obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul în care era cercetat şi pentru a nu se mai extinde cercetările penale faţă de el, constituie un argument pentru a admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cât şi faptul că din susţinerile inculpatului precum şi a înscrisului aflat la dosar, acesta şi-a prezentat demisia din structurile M.A.I.

Aşadar, în opinia Înaltei Curţi, o mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar trebuie să o aibă datele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului. în acest sens s-a pronunţat C.E.D.O. care a statuat că la menţinerea unei persoane în detenţie instanţele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor ci şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza N. C. Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).

În speţă, cu privire la persoana inculpatului M.M.l., Înalta Curte reţine că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil, este absolvent de studii superioare, a avut o activitate meritorie timp de 19 ani, a fost brevetat pentru această activitate şi are o familie închegată, familie ce trebuie susţinută chiar şi financiar de către inculpat.

În concluzie, Înalta Curte constată nu numai îndeplinirea formală a condiţiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie dar apreciază că, raportat la datele concrete ale cauzei şi la persoana inculpatului, aceasta este şi întemeiată scopul măsurii arestării preventive (asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei) putând fi realizat şi prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu restrângerea unor drepturi şi libertăţi prin instituirea unor obligaţii stricte în sarcina acestuia şi atragerea atenţiei că în caz de încălcare cu rea-credinţă a acestor obligaţii va fi din nou arestat.

Aşa fiind, Înalta Curtea va admite recursul declarat de inculpatul M.M.l., împotriva încheierii de şedinţă nr. 24/ F din data de 04 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 205/46/2009.

Va casa încheierea recurată şi rejudecând: Va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.l.

În baza art. 1602 şi 1602a C. proc. pen., va dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M.M.l.

În baza art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., va dispune ca pe timpul liberării provizorii inculpatul M.M.l. să respecte următoarele obligaţii:

- să nu depăşească teritoriul naţional al României;

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la I.P.J. Argeş desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura;

e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 1602 alin. (31) C. proc. pen., va impune inculpatului M.M.l. ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligaţii:

- să nu se apropie de denunţătorul D.R., domiciliat în Comuna Iedera, Judeţul Dâmboviţa şi să nu comunice cu acesta direct sau indirect;

- să nu exercite profesia de ofiţer de poliţie.

În baza art. 1602 alin. (32) C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului M.M.l. că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care-i revin se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

Va atrage atenţia inculpatului M.M.l. asupra dispoziţiilor art. 16010 lit. a) şi b) C. proc. pen., cu privire la revocarea liberării.

Va dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului M.M.l. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 21 februarie 2009, emis de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 175/46/2009.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului inculpatului vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul M.M.l., împotriva încheierii de şedinţă nr. 24/ F din data de 04 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 205/46/2009.

Casează încheierea recurată şi rejudecând:

Admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.l.

În baza art. 1602, 1602a C. proc. pen., dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M.M.l.

În baza art. 160 alin. (3) C. proc. pen., dispune ca pe timpul liberării provizorii inculpatul M.M.l. să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească teritoriul naţional al României;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la I.P.J. Argeş desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura;

e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 1602 alin. (31) C. proc. pen., impune inculpatului M.M.l. ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligaţii:

- să nu se apropie de denunţătorul D.R., domiciliat în Comuna Iedera sat Iedera de Jos Judeţul Dâmboviţa şi să nu comunice cu acesta direct sau indirect; să nu exercite profesia de ofiţer de poliţie.

În baza art. 1602 alin. (32) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului M.M.l. că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care-i revin se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

Atrage atenţia inculpatului M.M.l. asupra dispoziţiilor art. 16010 lit. a) şi b) C. proc. pen., cu privire la revocarea liberării.

Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului M.M.l. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 21 februarie 2009, emis de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 175/46/2009.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu suma de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1092/2009. Penal  ICCJ. Decizia nr. 119/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1096/2009. Penal