ICCJ. Decizia nr. 1084/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1084/2009
Dosar nr. 559/39/2008
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 11 din 26 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.M. împotriva Rezoluţiei nr. 37/P/2008 din 02 octombrie 2008 şi Rezoluţiei nr. 415/11/2/2008 din 07 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe intimatul F.V., şi a obligat petenta la plata sumei de 1.000 lei intimatului cu titlu de cheltuieli judiciare şi 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 07 februarie 2008 P.M. a formulat plângere penală împotriva avocatului F.V. de la baroul Botoşani ce lucrează în municipiul Dorohoi, solicitând a se efectua cercetări împotriva lui sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, acesta, fiind avocat al părţii adverse în dosarul nr. 1458/2000 al Judecătoriei Dorohoi, ar fi sustras din dosar un testament pe care ea îl depusese în copie (act prin care C.Z. îi lăsase mamei ei drept moştenire o suprafaţă de teren), precum şi o dovadă că soţului ei îi fuseseră repartizate două butelii de aragaz, precum şi o serie de chitanţe pe care ea nu le mai poate indica. De asemenea, a reclamat că avocatul nu a tăiat chitanţă pentru onorariile primite de la adversarul ei şi prin asta a comis evaziune fiscală.
Prin Rezoluţia nr. 37/P/2008 din 26 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocat F.V.
Prin Rezoluţia nr. 161/11/2/2008 din 19 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a admis plângerea numitei P.M., s-a infirmat Rezoluţia nr. 37/P/2008 din 26 februarie 2008 şi s-a dispus continuarea cercetărilor, în vederea completării lor, în sensul de a se verifica modul în care acest avocat a evidenţiat încasările de la J.l. în dosarele în care P.M. era parte.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, investit cu soluţionarea, prin Rezoluţia nr. 37/P/2008 din 02 octombrie 2008 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat pentru infracţiunile de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. şi evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Pentru a dispune astfel din actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul de caz a reţinut următoarele:
P.M. a introdus la Judecătoria Dorohoi o acţiune prin care a solicitat anularea certificatului de moştenitor nr. 35 din 06 aprilie 1999 după defuncţii Iar E. şi J.l. Dosarul a fost înregistrat sub. Nr. 1458/2000.
Din verificarea acestui dosar a rezultat că, la data de 09 mai 2001, reclamanta P.M. a depus la dosar o xerocopie a unui testament făcut de C.Z. în favoarea E.Gh.J. (mama părţilor), autentificat la notariatul de Stat Dorohoi la 12 decembrie 2001 sub nr. 1278/925, fapt consemnat în încheierea de şedinţă din 09 mai 2001 şi că acea copie a testamentului exista la dosar.
S-a mai constatat că după termenul de judecată din 22 iunie 2001, la 25 iunie 2001, reclamanta a depus la instanţă memoriu în care a afirmat că „La acest memoriu anexez şi o adeverinţă din care rezultă seriile de la buteliile primite prin repartiţie şi pe care le-am adus la Broscăuti".
Pe memoriul respectiv a fost aplicată ştampila instanţei data depunerii acestuia precum şi rezoluţia „la dosar" şi termenul următor. Memoriul a fost ataşat la dosarul cauzei constituind o adeverinţă datată la 19 iunie 2001 (în original) din care a rezultat seriile chitanţelor privind plata acelor butelii şi nu seriile buteliilor, adeverinţă ce a fost depusă odată cu memoriul mai sus menţionat. Actele reclamate de către petentă că ar fi fost sustrase s-au regăsit în componenţa dosarului verificat.
Cu ocazia audierii petentei, în declaraţia dată, la data de 19 februarie 2008, aceasta nu a putut preciza care anume chitanţă s-ar fi sustras de la dosar.
În ceea ce priveşte acuzaţia că avocat F.V. ar fi comis infracţiunea de evaziune fiscală, în declaraţia reclamantei dată la 19 februarie 2008, când i s-au cerut precizări, aceasta a afirmat că ar fi reclamat existenţa acestei fapte „în sensul că nu tăia chitanţe (avocatul) pentru onorariile primite. Astfel, „pentru J.l. care l-a plătit de mai multe ori (aşa bănuiesc) nu a depus la dosar nicio chitanţă privind onorariile, de unde am tras concluzia că nici nu tăia avocatul asemenea chitanţe".
Verificând actele dosarului nr. 1458/2000 al Judecătoriei Dorohoi rezultă că, într-adevăr, în dosar nu sunt depuse chitanţe ce să ateste cuantumul onorariului plătit de pârâtul J.l. avocatului său F.V., dar aceasta se datorează faptului că pârâtul nu a solicitat instanţei să o oblige pe reclamanta P.M. la plata unor cheltuieli judiciare în favoarea şi, nefăcând această solicitare, nu a depus acte ce să probeze cheltuielile judiciare efectuate de el, motiv pentru care, prin sentinţa civilă nr. 3483 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, doar pârâtul (J.l.) este obligat să-i plătească reclamantei 2.362.500 lei ROL cheltuieli judiciare. Deşi reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unor cheltuieli judiciare (care i-au şi fost acordate de instanţă), nici ea nu a depus la dosar chitanţele atestând plata onorariului către avocatul ales de ea (L.M.) şi care a asistat-o la mai multe termene de la deschiderea procesului.
Din cercetările efectuate a rezultat că F.V. a fost avocatul fratelui reclamantei (J.l.) cu care aceasta s-a judecat într-o multitudine de procese penale şi civile şi pentru că ea a fost nemulţumită de o parte din hotărârile pronunţate în aceste cauze l-a considerat vinovat pe avocatul ce l-a reprezentat pe fratele ei şi a formulat împotriva acestuia o multitudine de plângeri penale. O asemenea plângere penală a făcut obiectul dosarului nr. 595/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, dosar ce a fost preluat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, unde a fost înregistrat sub nr. 937/P/2006. În acel dosar, P.M. formulase plângere penală împotriva avocatului F.V., solicitând a fi cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 246 şi respectiv, 288 C. pen., afirmând că acesta ar fi falsificat o serie de hotărâri judecătoreşti. Prin Rezoluţia nr. 937/P/2006 din 02 august 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.V. pentru faptele reclamate, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei procurorului, P.M. a formulat plângere, ce i-a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Ordonanţa nr. 11501/11/2 din 26 august 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani. O altă plângere i-a fost respinsă ca neîntemeiată de Judecătoria Dorohoi, prin sentinţa penală nr. 505 din 30 octombrie 2006 (dosar nr. 1620/222/2006), ce a rămas definitivă şi irevocabilă, prin nerecurare.
Din declaraţia avocatului F.V. a rezultat că acesta nu a sustras înscrisuri din dosare şi a tăiat chitanţe pentru toate onorariile primite, însă nu au fost depuse la dosar urmare a faptului că J.l. nu a solicitat cheltuieli judiciare.
Din verificări a rezultat că onorariile achitate au fost evidenţiate în chitanţe, iar aceste chitanţe au fost depuse numai în dosarele în care s-au solicitat cheltuieli judiciare.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 245 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Dorohoi, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către petentă însă s-a omis obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare, omisiune ce a fost îndreptată prin încheierea din data de 05 mai 2004, prin care petenta a fost obligată la plata sumei de 5.000.000 lei ROL către intimat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Faptul că avocat F.V. a tăiat chitanţe pentru onorariile primite de la J.l. a fost demonstrat de existenţa acestor chitanţe, iar faptul că P.M. ştie de existenţa acestor chitanţe este demonstrat de faptul că ele sunt depuse în dosarele pe care aceasta Ie-a studiat de repetate ori, ba mai mult încă, prin hotărâri judecătoreşti ea a fost obligată să-i plătească lui J.l. cheltuielile judiciare reprezentând onorariul de avocat (pentru care există chitanţele la dosare) şi, în plus, pentru unele asemenea cheltuieli s-a şi început faţă de ea executarea silită.
S-a concluzionat că din probele administrate nu a rezultat că intimatul a comis faptele pentru care a fost reclamat de petentă.
Plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei parchetului a fost respinsă de Procurorul General de pe lângă Curtea de Apel Suceava, V.M., prin Rezoluţia din 07 noiembrie 2008 (Dosar nr. 415/11/2/2008).
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. P.M. a formulat plângere în termen legal împotriva Rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 37/P/2008 din 02 octombrie 2008 şi respectiv a Rezoluţiei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, nr. 415/11/2/2008 din 07 noiembrie 2008, solicitând infirmarea rezoluţiilor şi admiterea plângerii aşa cum a fost formulată.
Din examinarea lucrărilor dosarului Curtea a reţinut aceeaşi situaţie de fapt expusă în rezoluţiile atacate, constatând inexistenţa infracţiunilor reclamate.
Astfel, din verificarea materialului probator administrat în cauză cu privire la săvârşirea de către intimat a infracţiunilor reclamate, a rezultat următoarele:
- cu privire la infracţiunea de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen., în urma verificării dosarului nr. 1458/2000 al Judecătoriei Dorohoi nu s-au constatat indicii de săvârşire a acestei infracţiuni, respectiv sustrageri, detaşări sau modificări de numerotare a înscrisurilor cusute, astfel încât în mod corect s-a constatat inexistenţa faptei şi cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, din verificările efectuate în dosarele în care intimatul avocat a acordat asistenţă juridică, a rezultat că au fost depuse chitanţele reprezentând onorariile încasate, astfel încât în mod corect s-a constatat că nici această faptă nu există.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petiţionara P.M., fără a depune motivele în scris la dosarul cauzei.
La termenul de astăzi 25 martie 2009, recurenta petentă P.M., deşi legal citată nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine recursul.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimatul F.V. nu a săvârşit infracţiunile de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Înalta Curte a reţinut că, faţă de împrejurarea că petentă nu a indicat în mod concret ce chitanţe au dispărut, nu s-a putut verifica şi demonstra că ele nu sunt dispărute şi se află la dosar.
Aşadar, în mod corect s-a reţinut că, în urma verificării dosarului nr. 1458/2000 al Judecătoriei Dorohoi, s-a constatat că acesta conţinea 317 file numerotate de la 1 la 317, nu lipsea nicio filă şi niciun număr de filă nu avea modificări, ceea ce a demonstrat că nu s-au făcut renumerotări după extrageri, detaşări sau „sustrageri" de file.
În mod corect s-a mai reţinut faptul că din verificări a rezultat că onorariile achitate intimatului avocat F.V. au fost evidenţiate în chitanţe, iar aceste chitanţe au fost depuse numai în dosarele în care s-au solicitat cheltuieli judiciare.
Astfel, din declaraţia martorului J.l. a rezultat că de fiecare dată când a achitat diverse sume de bani, ca onorariu, avocatului F.V., acesta i-a tăiat şi eliberat chitanţe, chiar dacă el nu Ie-a depus de fiecare dată la dosar şi n-a cerut cheltuieli de judecată.
Mai mult, el a apreciat că multiplele plângeri formulate împotriva avocatului său au ca scop încercarea de a-l determina pe acesta să nu-l mai asiste în procese. Altfel nu s-ar explica de ce P.M. ar reclama că avocatul n-a tăiat chitanţe pentru onorariul primit de la adversarul ei când, dacă acest fapt ar fi real, ar prejudicia doar pe J.l. (că nu şi-ar putea recupera cheltuielile) şi ar avantaja-o pe ea (căci nu ar mai fi obligată la plata cheltuielilor de judecată).
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, va obliga recurenta petentă la cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare făcute de intimat, constând în onorariul avocatului ales să-i reprezinte interesele procesuale, cu precizarea că, onorariul solicitat de apărătorul acestuia, 1000 lei, este exagerat în raport cu activitatea prestată, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va fi redus la suma de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta P.M., împotriva sentinţei penale nr. 11 din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi respectiv la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul F.V., reprezentând onorariul avocat ales redus prin apreciere.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1088/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
