ICCJ. Decizia nr. 1112/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1112/2009
Dosar nr. 43/57/2009
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 5 februarie 2009, Curtea de Apel Alba-lulia, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarii Z.M., B.C. şi D.L.G. împotriva ordonanţei din 24 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 22/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. – S.T. Alba-lulia.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rezoluţia din 24 noiembrie 2008, dată în dosarul nr. 22/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. – S.T. Alba-lulia, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor D.R.M., Z.M., B.C., D.L.G. şi D.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 264 C. pen., raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi aplicarea sancţiunii amenzii administrative de câte 1000 lei pentru fiecare învinuit, reţinându-se că faptele comise de aceştia nu prezintă gradul de pericol social concret specific infracţiunii.
Prin ordonanţa din 5 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 439/ll/2/2008 a procurorului şef al S.T. Alba-lulia al D.N.A., s-a dispus admiterea plângerilor formulate de învinuiţii D.R.M., Z.M., B.C., D.L.G. şi D.M., pe cale de consecinţă, redeschiderea şi reluarea urmăririi penale.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarii Z.M., B.C. şi D.L.G. au solicitat desfiinţarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi schimbarea temeiului juridic din art. 10 lit. b1) în art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivând că faptele reţinute în sarcina lor nu există.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiţionarilor, reţinând, în esenţă, că procedura instituită de art. 278 C. proc. pen., este o prcedură specială, care dă posibilitatea petiţionarului să atace o rezoluţie sau ordonanţă de neîncepere sau scoatere de sub urmărire penală şi nu rezoluţia sau ordonanţa dată în cadrul aceleiaşi proceduri de către prim procurorul parchetului sau, cum este cazul în speţă, de procurorul şef al S.T. Alba lulia al D.N.A.
S-a mai reţinut că ordonanţa atacată iniţial în plângerea adresată instanţei este cea emisă în dosar nr. 22/P/2008 a D.N.A., care nu mai este în fiinţă, întrucât a fost infirmată prin ordonanţa procurorului şef, astfel că plângerea rămâne practic fără obiect.
În acest context, demersurile petiţionarilor sunt premature, ei având posibilitatea de a uza de procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., după adoptarea unei noi soluţii de către D.N.A. – S.T. Alba-lulia.
Împotriva sentinţei au declarat recurs petiţionarii, pe care nu l-au motivat.
Recursurile declarate de petiţionari împotriva sentinţei sunt nefondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus-menţionate în raport cu actele dosarului, rezultă că obiectul plângerii la instanţă poate fi ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, iar nu ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior soluţionează, conform art. 275 – art. 278, plângerea împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală.
Or, în cauză, se constată, într-adevăr, că ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a fost infirmată şi, deci, desfiinţată, de procurorul şef al D.N.A., care a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale faţă de petiţionari.
Aşa fiind, ordonanţa atacată iniţial, în mod corect, de către petiţionari nu mai poate constitui obiect al plângerii cu care a fost investită instanţa, întrucât a fost ulterior infirmată, fiind apreciată drept ilegală.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursurile declarate de petiţionari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari Z.M., B.C. şi D.L.G. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1110/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 112/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
