ICCJ. Decizia nr. 1108/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1108/2009
Dosar nr. 3051/2/2008
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 321 din 9 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.R.V. împotriva rezoluţiei din 24 aprilie 2008 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de comisarul şef de poliţie N.T.C. şi secretarul de stat D.G. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), susţinând că, cu ocazia instrumentării dosarului penal constituit urmare sesizării sale, organul de urmărire penală N.T.C. nu a administrat suficiente probe, strângând date şi informaţii nereale de la secretarul general al Ministerului Sănătăţii.
Prin rezoluţia din 20 martie 2008, dată în dosarul nr. 310/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru infracţiunile reclamate, reţinându-se că, din verificările efectuate, nu a rezultat că înscrisurile obţinute de lucrătorul de poliţie de la Ministerul Sănătăţii au fost alterate în conţinutul acestora de către intimaţi.
Prin rezoluţia din 24 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 639/ll/2/2008 a procurorului general adjunct, a fost respinsă plângerea petiţionarului, fiind menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat ambele rezoluţii.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că nemulţumirea petiţionarului, legată de natura şi conţinutul mijloacelor de probă administrate, precum şi de caracterul incomplet al probatoriilor, putea fi valorificată în cauza în care acestea erau administrate, în condiţiile art. 277 şi urm. C. proc. pen., prin formularea plângerii împotriva soluţiei emise de organul de urmărire penală, iar, ulterior, la instanţa de judecată, unde are obligaţia de a susţine cu probatorii afirmaţiile sale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei, motivat la dosar, este nefondat.
În ce priveşte prima critică formulată de petiţionar, prin apărător, prin care a învederat că, deşi sesizarea sa a avut ca obiect infracţiunea de fals material, constând în prezentarea unui document fals de către una dintre societăţile înscrise în cadrul procedurii de licitaţie publică, cauză în care s-a pronunţat deja o soluţie, organul de urmărire penală a cercetat alte fapte, pentru care nu s-a întocmit nici un proces-verbal de sesizare din oficiu, se constată că nu este întemeiată.
În procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., judecătorul este investit cu verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, iar nu şi cu privire la alte pretinse fapte care nu au făcut obiectul verificării procurorului cu ocazia efectuării actelor premergătoare şi care au fost soluţionate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, petiţionarul a sesizat organul de urmărire penală cu pretinsa săvârşire a unor infracţiuni de către intimaţii din prezenta cauză, iar plângerea adresată instanţei a vizat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de aceştia.
Pe fondul cauzei, se constată, din examinarea lucrărilor dosarului, că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată, reţinându-se că intimaţii şi-au îndeplinit, în mod corect, atribuţiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarului.
Criticile petiţionarului, care se referă la insuficienţa probelor administrate de organul de urmărire penală şi la caracterul nereal al acestora nu sunt întemeiate.
Fiind investit cu soluţionarea dosarului penal, intimatul lucrător de poliţie a efectuat acte de cercetare în cadrul fazei actelor premergătoare, care nu face parte din procesul penal, prevăzută de dispoziţiile art. 224 C. proc. pen., constând în verificări şi strângeri de date cu privire la faptele reclamate.
Or, nefiind început procesul penal, în cadrul acestei faze, nu pot fi administrate probe, mijloace de probă sau procedee probatorii, întrucât, conform reglementărilor procesual penale acestea se pot efectua doar în cadrul legal al procesului penal.
De altfel, activitatea de cercetare penală a lucrătorilor de poliţie este supusă verificării procurorului, care poate confirma sau infirma propunerile organului de cercetare penală, iar soluţia dispusă de procuror este supusă cenzurii instanţei.
Drept urmare, nu se poate reţine că intimaţii şi-ar fi exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.R.V., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.R.V. împotriva sentinţei penale nr. 321 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1107/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1110/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
