ICCJ. Decizia nr. 120/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 120/2009
Dosar nr. 2514/107/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Alba, prin sentinţa penală nr. 59 din 14 martie 2008, a condamnat pe inculpatul T.G., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani.
A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile:
- 10.000 lei daune morale părţii civile M.I., tatăl victimei;
- 4.000 lei despăgubiri materiale părţii civile M.V.
S-a constatat că din suma de 8000 lei, reprezentând cheltuieli de mormântare, inculpatul a achitat 4.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În ziua de 5 mai 2007, în jurul orelor 20,00, inculpatul s-a deplasat la Barul M. din satul Gârbova de Jos, municipiul Aiud unde s-a întâlnit cu mai mulţi tineri (opt), printre care şi victima M.D. Au hotărât să meargă în satul Beldiu, la discotecă şi au plecat înspre acel loc cu autoturismul ARO, condus de I.I.G.
Pe drum, şoferul a oprit şi toţi tinerii au coborât să-şi satisfacă necesităţile fiziologice.
Fără nici un motiv, probabil din cauza stării de ebrietate, inculpatul a lovit victima de două ori cu pumnul în obraz, ceea ce a determinat căderea lui M.D.
Inculpatul, realizând că victima este inconştientă, a insistat să o facă să-şi revină, aplicându-i câteva palme, iar când victima şi-a revenit a fost ajutată să urce în autoturism. Ajunşi în dreptul casei victimei, aceasta i-a invitat pe toţi să intre să consume vin, dar şi-au continuat drumul şi în satul Geomal, toţi inculpaţii, cu excepţia victimei au coborât şi au intrat la bar.
Victima a coborât şi pentru că i s-a făcut rău, s-a aprijinit de un gard, apoi s-a deplasat pe o stradă din apropierea barului şi a mai căzut de câteva ori, după care, ajuns în livada martorei G.M. s-a aşezat pe iarbă şi la scurt timp a decedat.
Prin raportul de necropsie s-a stabilit că moartea lui M.D. a fost violentă, ea s-a putut produce prin lovire cu un corp contondent (pumn), iar leziunile cranio-cerebrale s-au putut produce prin căderea pe un plan dur, după o heteroagresiune între leziunile cranio-cerebrale şi deces existând legătură de cauzalitate directă.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului de a aplica victimei două lovituri cu pumnul în zona feţei, ce a determinat căderea victimei, iar după scurt timp, decesul, constituie infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi partea civilă M.I.
Prin apelul parchetului, sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie cu motivarea că instanţa nu a menţionat că despre suspendarea pedepsei urmează să fie înştiinţat organul de poliţie din localitatea de domiciliu, că în contextul cauzei greşit s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. şi că pedeapsa a fost greşit individualizată.
Partea civilă a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi a cerut desfiinţarea ei şi schimbarea modalităţii de executare, urmând ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate.
În ce priveşte latura civilă a cerut majorarea daunelor morale, insuficiente pentru a acoperi prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiului său.
Prin Decizia penală nr. 64/A/2008 din 26 iunie 2008, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Alba Iulia, ambele apeluri au fost admise.
A fost desfiinţată sentinţa parţial şi a fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., precum şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. e) C. pen.
A fost majorat cuantumul daunelor morale de la 10.000 lei la 25.000 lei şi au fost menţinute celelalte dispoziţii.
Nemulţumit de această hotărâre, în termen legal, inculpatul a atacat-o cu recurs.
Inculpatul, deşi prezent la primul termen din 18 noiembrie 2008, când a cerut amânarea cauzei pentru a-şi pregăti apărarea şi pentru depunerea motivelor de recurs, nu s-a mai prezentat la termenul de astăzi, nu a depus motive de recurs şi nu a cerut amânarea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu a criticat Decizia ca netemeinică şi a solicitat casarea ei şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că ambele instanţe au reţinut o situaţie de fapt corectă şi necontestată de inculpat, însă prima instanţă a făcut o individualizare judiciară greşită. Astfel, după ce a reţinut circumstanţe atenuante judiciare a dispus ca pedeapsa stabilită sub minumul special să nu fie executată, făcând în cauză aplicarea art. 861 C. pen.
Instanţa de apel a făcut o nouă individualizare, reţinând că fapta săvârşită de inculpat prezintă o gravitate sporită, având rezonanţă în rândul opiniei publice şi determinând o reacţie negativă a acesteia faţă de împrejurarea că persoane care comit astfel de fapte, soldate cu moartea unei persoane, sunt lăsate în libertate.
Calitatea inculpatului de funcţionar public cu statut special, agent în cadrul Penitenciarului Aiud la data comiterii faptei, creşte pericolul social prin aceea că persoane cu această funcţie sunt deosebit de violente.
Înalta Curte constată că prin cuantumul redus al pedepsei şi prin executarea acesteia în regim de detenţie s-a făcut o justă individualizare a pedepsei conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că nu există motive de reducere sau modificare a modalităţii de executare.
Cum nu se constată motive dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care se iau în considerare din oficiu şi care să ducă la casarea deciziei, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 64/ A din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 112/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 121/2009. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
