ICCJ. Decizia nr. 1110/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1110/2009
Dosar nr. 708/32/2008
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13 de la 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 708/32/2008, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.l., în contradictoriu cu intimaţii P.C. şi B.D., împotriva rezoluţiei din 3 octombrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 735/II/2/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul să plătească 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la nr. 708/32 din 29 octombrie 2008 petiţionarul P.l. în contradictoriu cu intimaţii P.C. şi B.D. a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 3 octombrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 735/II/2/2008.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că executorul judecătoresc B.D., la data de 21 aprilie 2008, la orele 7,45, a pus în executare o sentinţă civilă doar în baza unui certificat semnat de două grefiere, fără somaţie şi fără să respecte prevederile procedurale. Cercetarea penală efectuată în cauză a fost superficială şi nu s-a cerut şi filmul efectuat de jandarmi.
Prima instanţă a constatat că plângerea formulată este nefondată.
Prin rezoluţia procurorului din data de 20 august 2008 dată în dosarul nr. 764/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.D. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.
Neînceperea urmăririi penale faţă de avocat P.C., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul a reţinut faptul că urmare a cererii din 18 aprilie 2008 formulată de P.C., înregistrată la B.E.J. B.D. din Oneşti sub nr. 69/2008 din 18 aprilie 2008 şi a certificatului de soluţie eliberat în dosarul nr. 1826/270/2008 cuprinzând dispozitivul sentinţei civile nr. 183 din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Oneşti de reintegrare în spaţiu a reclamantei P.C., având în vedere că hotărârea judecătorească în cauză este executorie fără somaţie, executorul judecătoresc B.D. a solicitat prin adresa nr. 69 din 18 aprilie 2008 sprijinul organelor de ordine pentru data de 21 aprilie, ora 8,00, dată la care în mod corect a reintegrat în spaţiu pe reclamanta P.C.
Judecătoria Oneşti, prin sentinţa civilă nr. 1916 din 27 iunie 2008 din dosarul nr. 2096/270/2008, a respins contestaţia la executare formulată de persoana vătămată P.l.
Referitor la sentinţa civilă nr. 3351 din 25 octombrie 2007 a Judecătoriei Oneşti s-a constatat că hotărârea este dată tot pe calea ordonanţei preşedinţiale care este executorie fără somaţie, modalitate în care a şi fost pusă în executare.
Cu privire la aspectul invocat de petiţionarul P.l., că i-a fost refuzată de către executorul judecătoresc B.D. punerea în executare a sentinţei civile nr. 1641 din 30 mai 2008 din dosarul 2480/270/2008 al Judecătoriei Oneşti de reintegrare în spaţiu, din relaţiile solicitate nu a rezultat ca fiind înregistrată la B.E.J. B.D. o astfel de cerere, acesta din urmă precizând că petiţionarul P.l. nu a formulat în scris o astfel de cerere, întrucât nu a fost de acord cu onorariul stabilit de executor.
Împotriva acestei soluţii, petiţionarul a formulat plângere la procurorul general care prin rezoluţia din 3 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 735/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea, ca nefondată, pentru aceleaşi considerente.
În condiţiile prevăzute de art. 278 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere în faţa instanţei de judecată.
Instanţa, analizând probele administrate de organele de urmărire penală şi în special copia dosarului de executare silită, vizionând filmarea realizată cu executarea silită din data de 2 noiembrie 2007, a constatat că soluţiile pronunţate de organele de urmărire penală sunt legale, faptele executorului judecătoresc nerealizând conţinutul vreunei infracţiuni.
Faţă de aspectele mai sus arătate, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., instanţa a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.l. în contradictoriu cu intimaţii P.C. şi B.D., împotriva rezoluţiei din 3 octombrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 735/Ii/2/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul P.l., criticând-o, arătând în scris că atât parchetul, cât şi instanţa au omis cu bună ştiinţă faptul că această executare silită s-a efectuat fără a îndeplini condiţiile minime obligatorii prevăzute în C. proc. civ. art. 372.
Recurentul petiţionar a menţionat că aşa cum a arătat de fiecare dată executarea s-a efectuat într-o zi de luni ora 8,00 dimineaţa, numai pe baza unei cereri a intimatei P.C., avocat, către biroul executorului judecătoresc B.D., depusă la cabinetul acestuia vineri ora 15,30 la sfârşitul programului de lucru. Zilele de sâmbătă şi duminică, fiind zile nelucrătoare, executorul nu a intrat în posesia unui titlu executoriu în ziua de luni la ora 8,00, ora la care judecătoria nici nu începuse programul de lucru.
Sentinţa civilă nr. 1183 din data de 18 aprilie 2008 vineri, a fost redactată şi semnată în cursul zilei de luni, 21 aprilie 2008, iar legalizarea acesteia, chiar dacă s-a trecut data de 21 aprilie 2008 sunt convins că s-a făcut ulterior acestei date, procurorul de caz ar fi trebuit să cerceteze registrul de evidenţă al cererilor de la Judecătoria Oneşti.
În cazul acestei executări silite nimeni nu vorbeşte de ore, ci numai de zile, însă orele sunt foarte importante, întrucât datorită lor se poate deduce fără drept de tăgadă că executarea s-a făcut ilegal.
Recurentul petiţionar a mai precizat că aşa cum a arătat şi în plângerea către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 27 iunie 200, i-a mai fost făcută o executare, în condiţii similare pentru a i se lua din locuinţă bunuri comune, motivându-se a fi bunuri ale cabinetului de avocat, fără a prezenta niciun act doveditor din care să reiasă că acelea sunt bunurile reclamate (lipsă factură cu bunurile respectiv, serii, certificate de calitate, certificate de garanţie etc.) şi cu care să se probeze în faţa executorului în anul 2007, luna octombrie.
Totodată, recurentul petiţionar a menţionat că îşi rezervă dreptul de a întregi motivele de recurs după ce i se va comunica sentinţa penală nr. 13 din 22 ianuarie 2009, pentru a vedea şi considerentele pe care Ie-a avut în vedere şi Curtea de Apel Bacău.
La termenul de astăzi, în recurs, s-a prezentat recurentul petiţionar P.l. şi asistat de apărător ales, avocat C.V., lipsind intimaţii B.D. şi P.C., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Apărătorul recurentului petiţionar, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi desfiinţarea rezoluţiilor procurorului, cu restituirea cauzei la procuror pentru efectuarea unei cercetări complete, susţinând că actele premergătoare sunt incomplete. De asemenea, apărătorul a mai arătat că executorul judecătoresc nu putea executa un dispozitiv al sentinţei civile, consemnat în certificatul de grefă, ci doar pe soluţia integrală, definitivă, ştampilată. Totodată a susţinut că executarea s-a efectuat în afara orelor legale, luni dimineaţa la ora 8,00, deşi vineri se judecase cauza şi nu era redactată hotărârea. Faţă de aceste menţiuni a solicitat să se constate că există indicii flagrante de săvârşire a infracţiunilor reclamate, depunând la dosar concluzii scrise la care a anexat fotocopii ale unor extrase din doctrină şi jurisprudenţă.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
În concluziile scrise depuse de recurentul P.l., prin apărător, la care au fost anexate fotocopiile unor extrase din doctrină şi jurisprudenţă, aflate la dosarul Înaltei Curţi, s-a solicitat admiterea recursului formulat contra sentinţei penale nr. 13 de la 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău pentru nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii, apreciindu-se că instanţa de judecată a dat dovadă de superficialitate în ce priveşte analizarea cazului dedus judecăţii, respingând toate cererile pe care Ie-a formulat, că a încălcat dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.D.L.F.O. care prevăd că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială careva hotărî asupra drepturilor".
De asemenea, recurentul petiţionar, prin apărător a considerat că instanţa de judecată a fost imparţială, ca urmare a calităţii intimaţilor, respectiv P.C. fiind avocat la Baroul Oneşti, iar executorul judecătoresc B.D. este fiu de avocaţi.
Totodată, recurentul, prin apărător a considerat că instanţa a încălcat şi principiul dreptului de acces la justiţie, care aşa cum considera curtea europeană nu este un drept abstract, ci un drept concret în raport cu circumstanţele fiecărei cauze, existând un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit. Cu bună ştiinţă, instanţa şi procurorul nu au luat măsurile necesare şi adecvate pentru restabilirea ordinii de drept, apărarea relaţiilor sociale vătămate şi sancţionarea persoanelor vinovate.
Recurentul a mai menţionat că aspectele sesizate de el în plângerea penală depusă la parchet, la 27 iunie 2008, nu au fost verificate. Executorul judecătoresc este asimilat cu funcţionarul public, iar B.D. în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu ştiinţă Ie-a îndeplinit în mod defectuos şi prin aceasta i-a cauzat o vătămare a intereselor sale legitime, în sensul că a rămas fără locuinţă, că a solicitat realizarea cercetărilor penale sun aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, recurentul, prin apărător a mai precizat că împotriva numitei P.C. a formulat plângere penală sub aspectul infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece cu intenţia de a câştiga apartamentul situat în Oneşti, str. M. Bravu, judeţul Bacău ce făcea obiectul dosarului de partaj bunuri comune, a determinat executorul judecătoresc să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu.
Având în vedere că cercetarea penală, cât şi verificarea instanţei de judecată sunt superficiale şi nu a fost stabilită corect situaţia de fapt încât s-a decis că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, în baza art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 13 de la 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, desfiinţarea rezoluţiei nr. 764/p/2008 din 20 august 2008 şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva persoanelor indicate în plângerea penală, precum şi faptul ca instanţa să indice faptele şi împrejurările ce urmează a fi constate.
Recurentul petiţionar, prin apărător a mai arătat că B.D. a comis infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, a îndeplinit un act în mod defectuos şi prin aceasta i-a cauzat o vătămare a intereselor sale legale.
În concret, executorul B.D. a pus în executare o hotărâre civilă care nu era redactată, a venit în data de 21 aprilie 2008, orele 8,00, cu organele de poliţie, încălcându-i dreptul de proprietate şi dreptul la intimitate.
Se consideră, că, în primul rând a încălcat dispoziţiile art. 2732 C. proc. civ., care prevede „orice executare silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori la unui înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu."
Deşi, nu este admisibil să se pună în executare silită numai dispozitivul hotărârii, executorul judecătoresc cu ştiinţă şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, realizând executarea silită în baza certificatului de grefă în care s-a consemnat dispozitivul sentinţei.
Se consideră, de asemenea că au fost încălcate cu bună ştiinţă dispoziţiile art. 374 C. proc. civ., în baza căruia nicio hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C. proc. civ.
Art. 376 alin. (1) C. proc. civ., precizează că se investesc cu formulă executorie hotărârile, ori în cazul de faţă sentinţa civilă nr. 1183 a fost pronunţată vineri 18 aprilie 2008. în aceeaşi zi s-a eliberat la cererea doamnei P.C., certificatul de grefă.
Recurentul petiţionar, prin apărător consideră că nu este admis să se pună în executare numai dispozitivul hotărârii, punerea în executare se face pe baza întregii hotărâri, deoarece, potrivit art. 261 C. proc. civ. (text care stabileşte cuprinsul hotărârii), dispozitivul reprezintă numai o parte a hotărârii fiind menţionat la pct. 4 elementele sale constitutive. Hotărârile pronunţate reprezintă un tot unitar indivizibil, iar investirea cu formulă executorie se dispune cu privire la sentinţă în ansamblul ei (Tribunalul Bucureşti, Decizia nr. 163 din 9 februarie 2007).
Sentinţa civilă nr. 1183 s-a pronunţat vineri 18 aprilie 2008, ora 14,30, iar certificatul de grefă s-a redactat şi semnat în aceeaşi zi, la ora 15,00 - 16,00, ore la care programul de lucru al judecătoriei se termină, certificatul de grefă nu este semnat de preşedinte, fiind semnat numai de grefierul şef şi grefier.
Cererea de executare silită s-a depus de către P.C. la executorul judecătoresc tot vineri 18 aprilie 2008, ora 15,45 - 16,30, după încheierea programului său de lucru, împreună cu certificatul de grefă, fiind înregistrată sub nr. 69/2008. Hotărârea a fost redactată de judecător ulterior la 21 aprilie 2008.
Tot la 18 aprilie 2008, ora 16, P.C. a depus personal la Postul de Jandarmi Oneşti adresa executorului prin care se solicita o patrulă de jandarmi pentru executarea de luni 21 aprilie 2008, ora 8.
Recurentul petiţionar, prin apărător, a solicitat să se facă verificări la grefa instanţei, Judecătoria Oneşti pentru a se stabili data când P.C. a depus cererea pentru eliberarea formei definitive a sentinţei, dar nu s-a realizat acest fapt, fiind evident că s-a eliberat forma definitivă a hotărârii după executarea silită.
La data de 21 aprilie 2008, fiind luni, la 3 zile (în care se includ şi zilele nelucrătoare de sâmbătă şi duminică) după depunerea cererii, la ora 7,45, a sunat la uşa apartamentului său, executorul judecătoresc care era însoţit de P.C. şi 4 jandarmi, care au filmat tot timpul.
A solicitat procurorului şi instanţei să verifice filmul realizat de jandarmi pentru a stabili ora de începere şi de terminare a executării, dar cererea a fost respinsă. Ora legală de începere a oricărei executări silite este ora 8, însă în cazul de faţă nu s-a respectat ora, executarea fiind începută la ora 7,45.
În timpul cercetărilor a fost luată declaraţie numai executorului judecătoresc, care a pretins ca în certificat să consemneze faptul că hotărârea este „executorie, fără somaţie", dar nu se menţionează şi formula „executorie fără trecerea unui termen".
Recurentul petiţionar, prin apărător a mai menţionat că, chiar dacă s-a folosit de instanţă în hotărâre formula executorie, fără somaţie, nu îndreptăţea executorul să realizeze executarea numai pe baza certificatului de grefă. Programul de lucru la Judecătoria Oneşti începe la ora 8 şi este evident că la ora 7,45 când executorul s-a prezentat la apartament nu avea hotărârea redactată, dar mai mult hotărârea trebuia să aibă şi sigiliul cu menţiunea definitivă. Pe filmul realizat de jandarmerie se poate verifica actul care i-a fost prezentat de executor, în baza căreia s-a realizat executarea silită, stăruind în cererea de verificare a acestui film.
În ce priveşte pe intimata P.C., aceasta nu a fost audiată şi nu s-au făcut niciun fel de cercetări.
Recurentul petiţionar, prin apărător a menţionat că a făcut dovada că la data executării silite se afla în curs de judecare în dosarul Judecătoriei Oneşti nr. 5858/170/2007 cu obiect partaj de bunuri comune, iar prin hotărârea din acest dosar i s-a atribuit în natură apartamentul, iar el a rămas fără locuinţă şi a declarat apel, având termen de judecată la 4 mai 2009. De asemenea, recurentul, prin apărător a mai arătat că P.C. era plecată din apartament la data de 10 octombrie 2007 şi pentru ca să-şi preconstituie probe în partaj a deschis acţiunea civilă de reintegrare în spaţiu pe cale de ordonanţă preşedinţială, la data de 14 aprilie 2008 a primit termen de judecată la 4 zile, respectiv la 18 aprilie 2008, când judecata s-a desfăşurat fără citarea sa. Profitând de relaţiile pe care le are în judecătorie a obţinut în aceiaşi zi certificatul de grefă şi a deschis dosarul de executare, ea având asigurat spaţiu de locuit la adresa din acţiune şi nu a desfăşurat de mult timp profesia de avocat în apartament, sediul profesional, fiind declarat la apartament numai în acte. Anterior, în luna octombrie 2007 obţinuse printr-o altă cerere de ordonanţă preşedinţială (dosar 5970/2007), calculatorul necesar profesiei, pretinzând că este în apartament şi el refuză să-l predea, fapt neadevărat.
Recurentul petiţionar, prin apărător a considerat că cercetarea penală nu este completă, temeinică, procurorul nu a strâns toate probele pentru a stabili vinovăţia intimaţilor, nu a indicat nici mijloacele de probă în baza cărora s-a dat soluţia în acest dosar, fapt pentru care a solicitat trimiterea dosarului în vederea completării urmăririi penale.
Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar P.C. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios, prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.l.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.D. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele nu există, precum şi de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocat P.C., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.
Astfel, în dosarul nr. 764/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, procurorul a valorificat în procesul de apreciere actele premergătoare efectuate, respectiv fotocopiile înscrisurilor depuse în susţinerea plângerii de către persoana vătămată şi anume a procesului-verbal de asigurare a dovezii întocmit la 12 octombrie 2007; a adeverinţei nr. 92 din 7 mai 2008 a Asociaţiei de Proprietari; a sentinţei civile nr. 1183 de la 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Oneşti, judeţul Bacău, pronunţată în dosarul nr. 1826/270/2008, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanta P.C. împotriva pârâtului P.l., dispunând reintegrarea reclamantei în apartamentul situat în Oneşti, str. Mihai Bravu, judeţul Bacău, executorie, fără somaţie, sentinţă ce cuprinde şi menţiunile referitoare la persoana care a redactat şi respectiv a dactilografiat, aceeaşi dată de 21 aprilie 2008, cu privire la redactare şi dactilografiere, hotărârea fiind legalizată la aceeaşi dată de 21 aprilie 2008, conform menţiunii de pe ştampila aplicată de către instanţă şi ca urmare a achitării taxei aferente cu chitanţa nr. 41994/2008 în valoare de 2 lei; a certificatului eliberat de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 1826/270/2008 eliberat la 18 aprilie 2008 de pe soluţia pronunţată; fotocopia cererii olografe a numitei P.C., datată 18 aprilie 2008 şi adresată executorului judecătoresc B.D. de pe lângă Judecătoria Oneşti, prin care solicită punerea în executare a sentinţei civile nr. 1183 din 18 aprilie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1826/270/2008 al Judecătoriei Oneşti împotriva pârâtului P.l.; a adresei formulată de B.E.J. B.D. în dosarul nr. 69/2008, datată 18 aprilie 2008 către Postul de Jandarmerie Oneşti, în care solicita în executarea ordonanţei nr. 1183/2008 pronunţată În dosarul nr. 1826/270/2008 din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Oneşti a delega două patrule de jandarmi, luni 21 aprilie 2008, ora 8,00, care să însoţească executorul judecătoresc al instanţei la domiciliul debitorului P.l., cu domiciliul indicat, unde urmează a fi pusă în executare ordonanţa nr. 1183/2008; a procesului-verbal de executare silită din data de 21 aprilie 2008, ora 8,00, întocmit de în dosarul nr. 69/2008, în care se consemnează modalitatea punerii în executare a sentinţei indicate, inclusiv menţiunea că P.l. nu se opunea la executare, purtând toate semnăturile persoanelor care au fost de faţă la executare; declaraţia olografă a executorului judecătoresc B.D. dată la 13 august 2008; fotocopiile cererii numitei P.C., a sentinţei civile nr. 1183/2008 a Judecătoriei Oneşti, a certificatului de pe soluţia pronunţată de instanţă, a chitanţei de plată onorariu de executare ce poartă Seria nr. 162 şi data de 21 aprilie 2008, a adresei către Postul de Jandarmeria Oneşti efectuată de executor, a procesului-verbal din 21 aprilie 2008, ora 8,00, întocmit de executorul judecătoresc; a adresei B.E.J. B.D. către Judecătoria Oneşti în care se comunică ca răspuns la adresa nr. 2096/270/2008 din 11 iunie 2008 că executarea din 21 aprilie 2008 s-a efectuat în baza titlului executoriu a cărei copie i-a comunicat-o cu adresa din 2 iunie 2008, dosarul având termen pe 25 iunie 2008; a sentinţei civile nr. 1916 de la 27 iunie 2008 a Judecătoriei Oneşti, pronunţată în dosarul nr. 2096/270/2008 prin care a fost respinsă contestaţia la executate formulată de contestatorul P.l. în contradictoriu cu intimata P.C., în ale cărei considerente a reţinut că ". Prin sentinţa civilă nr. 1183, pronunţată de Judecătoria Oneşti, judeţul Bacău în data de 18 aprilie2008 s-a admis cererea formulată de intimata P.C. împotriva contestatorului P.l. şi pe cale de consecinţă s-a dispus reintegrarea intimatei în apartamentul situată în strada Mihai Bravu din municipiul Oneşti, judeţul Bacău, sentinţă care este executorie, fără somaţie. întrucât contestatorul nu a înţeles reintegrarea intimatei în locuinţa comună dobândită în timpul căsătoriei pe cale amiabilă, intimata P.C. a formulat cerere de executare silită în data de 18 aprilie 2008 la B.E.J. B.D. cu sediul în oneşti, bulevardul Republicii, judeţul Bacău, iar în data de 21 aprilie 2008, în jurul orei 8,00; în baza titlului executoriu depus a pornit executarea silită împotriva contestatorului, privind reintegrarea intimatei în locuinţa dobândită împreună în timpul căsătoriei. În sensul arătat mai sus, executorul judecătoresc B.D., după punerea în executare, întocmeşte procesul verbal de executare silită cu data de 21 aprilie 2008. Instanţa, pentru verificarea legalităţii de punere în executare silită a sentinţei civile nr. 1183 din 18 aprilie 2008 a solicitat B.E.J. B.D. în copie certificată dosarul. Instanţa constată că într-adevăr cererea intimatei a fost înregistrată la acest birou în data de 18 aprilie 2008, iar sentinţa invocată, în baza căreia s-a dispus reintegrarea a fost legalizată la data de 21 aprilie 2008, iar tot în aceeaşi zi s-a pornit şi executarea silită împotriva contestatorului, act pe care instanţa îl consideră legal, întrucât s-au respectat întocmai dispoziţiile codului de procedură civilă privind executarea silită. Faţă de considerentele arătate mai sus, în baza art. 399 şi următoarele C. proc. civ., se va respinge contestaţia la executare silită pornită de către contestatorul P.l., împotriva intimatei P.C., ca fiind neîntemeiată."; cererea persoanei vătămate P.l. adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, formulată în dosarul nr. 764/P/2008 prin care se solicită aprobarea studierii dosarului.
Aşadar, în rezoluţia dată la 20 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 764/P/2008, procurorul a dispus soluţiile de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii B.D. şi P.C. pentru infracţiunile pretins a fi comise ce au fost arătate, ca urmare a procesului de apreciere asupra actelor premergătoare efectuate, soluţii pe care Ie-a motivat în fapt, evidenţiind situaţia cauzei invocate, cât şi în drept.
Prin rezoluţia de la 3 octombrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în lucrarea cu nr. 735/II/2/2008, în temeiul dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul P.l. împotriva rezoluţiei 764/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Înalta Curte consideră că, prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., evidenţiind în mod expres că urmare a analizării probelor administrate de organele de urmărire penală şi în special copia dosarului de executare silită, a vizionării filmării realizată cu executarea silită din data de 2 noiembrie 2007, a constatat că soluţiile pronunţate de organele de urmărire penală sunt legale, faptele executorului judecătoresc nerealizând conţinutul vreunei infracţiuni.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că prin actele concrete de executare efectuate de cei doi intimaţi, respectiv formularea cererii de către intimata P.C. şi adresată intimatului B.D. cu privire la executarea silită a sentinţei civile nr. 1183 din 18 aprilie 2008, cerere formulată la data de 18 aprilie 2008, sentinţa în integralitatea ei, fiind legalizată la data de 21 aprilie 2008 şi pusă în executare silită în aceea zi, de către intimatul B.D., neexistând nicio opoziţie la executare din partea debitorului, aşa cum rezultă şi din procesul-verbal de executare silită întocmit la data de 21 aprilie 2008, aceştia şi-au exercitat atribuţiile, în limitele conferite de lege, cu respectarea dispoziţiilor incidente în materia executării, care, de altfel au şi fost confirmate prin respingerea contestaţiei la executare formulată de contestatorul P.l. în contradictoriu cu intimata P.C., prin sentinţa civilă nr. 1916 de la 27 iunie 2008 a Judecătoriei Oneşti, pronunţată în dosarul nr. 2096/270/2008.
Astfel, Înalta Curte consideră că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., soluţiile neînceperii urmăririi penale faţă de cei doi intimaţi pentru faptele pretins a fi comise de fiecare şi indicate în mod concret, iar, pe de altă parte, în mod legal şi temeinic motivat, printr-o reală analiză asupra actelor premergătoare, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul P.l., împotriva rezoluţiei procurorului, prin care s-a dispus soluţia menţionată şi astfel a menţinut rezoluţia dată.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate în recurs de către recurentul petiţionar P.l. cu privire la insuficienta cercetare efectuată de procuror, precum şi neascultarea intimatei P.C., deoarece în cauză au fost efectuate verificări ce sunt de esenţa actelor premergătoare, de către procuror, acesta fiind în mod exclusiv organul de urmărire penală, care în condiţiile prevăzute la art. 224 alin. (1) cu referire la art. 201 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) în ipoteza cazurilor prevăzute la art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., este în măsură să le considere, ca fiind suficiente.
Totodată, în contextul cauzei, prima instanţă, în considerentele ce au fost prezentate, a făcut referiri concrete la actele premergătoare analizate, evidenţiind în concret copia dosarului de executare silită şi vizionarea filmării realizată la executarea silită din data de 2 noiembrie 2007, aşa încât aceasta a perceput în mod nemijlocit modul în care a avut loc executarea silită.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar P.l. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar P.I. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1108/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1112/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
