ICCJ. Decizia nr. 1212/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1212/2009
Dosar nr. 419/45/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 137 din 13 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B.E. împotriva ordonanţei nr. 199/P/2008 din 29 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, soluţie pe care a menţinut-o.
Totodată, a respins ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate invocate cu privire la art. 51, 52 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, dispoziţiile Legii avocaturii, Legea nr. 304/2004, textul de lege privind sesizarea Curţii Constituţionale, art. 183 C. proc. pen., art. 244 C. proc. pen.
În baza art. 192 C. proc. pen., petentul a fost obligat să achite statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că prin ordonanţa nr. 199/P/2008 din 29 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe făptuitorii L.V., L.M. şi alţii, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în favoarea Serviciului Teritorial Iaşi din cadrul D.N.A.
Soluţia de declinare a competenţei dispusă de procuror nu face parte dintre cele care, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere în faţa instanţei de către persoana vătămată.
În consecinţă, constatând că actul contestat nu poate fi atacat în acest cadru procesual, instanţa a respins plângerea petiţionarului ca inadmisibilă.
Excepţiile de neconstituţionalitate fiind ridicate într-o procedură inadmisibilă şi neavând, de altfel, legătură cu soluţionarea cauzei, au fost şi ele respinse ca inadmisibile.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul B.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Petiţionarul a arătat că făptuitorii nu au fost cercetaţi sub aspectul faptelor pe care le-a sesizat.
A mai susţinut că instanţa – Curtea de Apel Iaşi – era incompatibilă să soluţioneze plângerea sa, s-a pronunţat în cauză fără să aibă la dispoziţie dosarul parchetului şi i-a încălcat dreptul la apărare, respingându-i cererea de amânare formulată pentru a putea fi prezent la judecarea cauzei.
De asemenea, a criticat ca nelegală respingerea ca inadmisibile a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii şi trimiterea dosarului spre soluţionare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A mai solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiilor invocate în faţa instanţei de fond.
Verificând hotărârea atacată potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., plângerea în faţa judecătorului trebuie să privească următoarele soluţii dispuse de procuror: rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Legiuitorul prevăzând în mod expres şi limitativ soluţiile de netrimitere în judecată ce pot fi verificate de instanţă, rezultă că sesizarea judecătorului cu o plângere împotriva unei ordonanţe de declinare a competenţei este inadmisibilă.
Calea de atac folosită de petiţionar nefiind prevăzută şi permisă de lege, Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanţa de fond a respins-o ca inadmisibilă.
Instanţa nu putea verifica conţinutul acestei soluţii şi actele care au stat la baza ei, prin urmare nici nu era necesară ataşarea dosarului procurorului, fiind suficientă depunerea unui exemplar al ordonanţei de declinare a competenţei nr. 199/P/2008 din 29 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Pe cale de consecinţă, într-o procedură inadmisibilă, instanţa nu poate soluţiona nici excepţiile de neconstituţionalitate invocate şi care, de altfel, nici nu aveau legătură cu rezolvarea cauzei, astfel că Înalta Curte constată că şi soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este legală şi temeinică.
Instanţa a amânat cauza, la cererea petiţionarului, la termenele de judecată din 26 iunie 2008, 25 septembrie 2008 şi 23 octombrie 2008, dându-i acestuia posibilitatea să se prezinte în judecată şi să-şi susţină plângerea.
Petiţionarul nu s-a prezentat nici la termenul de judecată din 13 noiembrie 2008, când a solicitat din nou amânarea cauzei, fără să prezinte dovezi în sensul motivelor amânării, astfel că instanţa a purces la judecarea pricinii, în lipsa acestuia, dar cu respectarea dispoziţiilor legale şi fără a-i încălca dreptul la apărare.
Cât priveşte incompatibilitatea Completului de judecată invocată de petent, Înalta Curte constată că aceasta nu rezultă din actele dosarului, petiţionarul nearătând motivele acestei critici şi neformulând cerere de recuzare, potrivit dispoziţiilor art. 51 C. pen., la adresa judecătorului fondului.
Dimpotrivă, la dosarul cauzei există dovada admiterii cererii de abţinere formulată de judecătorul C.P., de a participa la judecarea acestui dosar (fila 26 dosar fond).
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de petent este nefondat şi, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.E. împotriva sentinţei penale nr. 137 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1192/2009. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1216/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
