ICCJ. Decizia nr. 1224/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1224/2009
Dosar nr. 38003/3/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1306 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca inadmisibile cererile de revizuire formulate de condamnaţii R.M. şi I.F.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnaţii au fost obligaţi la câte 40 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1423 din 20 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 1342 din 12 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpaţii R.M. şi I.F. au fost condamnaţi la pedepse rezultante de câte 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie.
Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul I.F. a susţinut că a dat declaraţii necorespunzătoare adevărului în cursul cercetării judecătoreşti, motiv pentru condamnatul R.M. a solicitat achitarea în baza noii situaţii de fapt bazată pe declaraţiile coinculpatului numit.
Instanţa de fond a constatat că, pe calea de atac extraordinară a revizuirii, nu se poate obţine o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza, o astfel de cerere fiind inadmisibilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 15/A din 23 ianuarie 2008, a respins ca nefondate apelurile celor doi revizuienţi.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul R.M., solicitând admiterea, casarea hotărârilor pronunţate şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Declaraţiile coinculpatului I.F. prin care îşi asumă singur răspunderea pentru săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat alături de recurentul revizuient R.M. nu constituie fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În faţa instanţei de fond, inculpatul I.F. a susţinut exact această poziţie procesuală, de unic autor al infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, susţinerile sale fiind înlăturate în urma evaluării întregului probatoriu administrat în cauză.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod întemeiat cererea de revizuire a condamnatului R.M. a fost respinsă de instanţă, întrucât în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 394 C. proc. pen., ci se încearcă numai o înlăturare a răspunderii penale a revizuientului, de conivenţă cu coautorul I.F.
Întrucât pe calea revizuirii nu este permisă prelungirea probatoriului, în condiţiile în care pretinsele noi declaraţii care ar modifica situaţia de fapt pe baza căreia a fost condamnat revizuientul au fost făcute încă din faza cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de R.M.
Recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul R.M. împotriva deciziei penale nr. 15 din 23 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1221/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1226/2009. Penal → |
|---|
