ICCJ. Decizia nr. 1220/2009. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1220/2009
Dosar nr. 8057/95/2007
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Sibiu a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnata P.J. împotriva sentinţei penale nr. 190 din 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Gorj.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuienta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 190/2006 a Tribunalului Gorj, inculpata P.J. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului şi recursului declarat de inculpată (Decizia nr. 23 din 30 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Craiova şi Decizia penală nr. 4206 sin 12 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Prin cererea de revizuire adresată Tribunalului Gorj la data de 21 septembrie 2007, înregistrată ulterior pe rolul Tribunalului Sibiu ca efect al strămutării, condamnata P.J. a solicitat revizuirea sentinţei de condamnare, făcând referire la rezoluţia nr. 212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 rap. la art. 258 C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de aceeaşi făptuitoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289, art. 291 C. pen., rezoluţie care ar dovedi că starea de fapt reţinută de instanţele de judecată nu ar fi cea reală.
Tribunalul a constatat că cererea revizuientei nu se încadrează în cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., întrucât actele noi depuse în susţinerea acesteia nu dovedesc existenţa unor fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţele care au dispus condamnarea inculpatei.
Astfel, instanţele au reţinut că inculpata P.J., în calitate de preşedinte al A.T.C.O.M. Gorj, a pretins de la denunţătorul L.V., administrator al SC L.M.P. SRL Rovinari, suma de 250 milioane lei şi a primit suma de 100 milioane, conform flagrantului organizat, pentru a-i favoriza denunţătorului cumpărarea unui spaţiu comercial situat în Rovinari, vândut la licitaţie de A.T.C.O.M. Gorj în lunile februarie - martie şi totodată pentru a-l favoriza pe acelaşi denunţător, ulterior adjudecării, la data de 02 martie 2005, inculpata neaplicând clauza de la punctul 4 din contractul de vânzare cumpărare, privind rezilierea în caz de neachitare integrală a preţului de către cumpărător până la data de 01 mai 2005.
Din contră, pentru a-l favoriza pe denunţător, în schimbul primirii sumei de bani de la acesta, inculpata a dat ordin contabilei şefe şi jurisconsultului la data de 21 septembrie 2005, să emită un nou contract de vânzare cumpărare cu societatea denunţătorului, cu scadenţă la 01 decembrie 2005 şi o nouă factură de plată a preţului, pentru ca în baza acestor acte denunţătorul să poată obţine un împrumut bancar, pentru a putea plăti spaţiul, având în vedere clauza din contract privind rezilierea de drept pentru neplata preţului.
Tribunalul a constatat că la adoptarea rezoluţiei nr. 212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-au avut în vedere cercetări efectuate în legătură cu alte spaţii comerciale aparţinând A.T.C.O.M. Gorj, vândute la licitaţie, diferite de cel care a fost vizat de sentinţa atacată cu revizuire.
Pe cale de consecinţă, Tribunalul a reţinut că între soluţia dată în dosarul nr. 212/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi hotărârea judecătorească de condamnare a revizuientei P.J. pentru infracţiunea de luare de mită, nu există legătură de cauzalitate.
Tribunalul a apreciat ca nefiind utilă şi concludentă efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se verifica dacă spaţiul comercial situat în Rovinari, vândut de A.T.C.O.M. Gorj societăţii administrate de L.V., a fost subevaluat sau nu, având în vedere că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită inculpata a fost condamnată pentru infracţiunea de luare de mită, iar prin hotărârea de condamnare nu s-a reţinut că favorizarea denunţătorului L.V. s-a realizat prin subevaluarea spaţiului comercial, ci prin organizarea unei licitaţii pur formale, fără a exista o concurentă reală.
S-a constatat totodată că celelalte acte depuse în susţinerea cererii de revizuire, emanând de la A.T.C.O.M. Gorj şi reprezentând punctul de vedere al societăţii în cadrul unui litigiu civil, nu au relevanţă juridică probantă în legătură cu starea de fapt reţinută de instanţele de judecată care au dispus condamnare revizuientei P.J. pentru infracţiunea de luare de mită.
În legătură cu susţinerea revizuientei că suma de bani primită drept mită ar reprezenta de fapt restituirea unui împrumut, s-a constatat că revizuienta P.J. a susţinut în mod constant aceasta pe parcursul întregului proces penal, iar actele noi depuse în susţinerea cererii de revizuire nu sunt în măsură să dovedească o altă stare de fapt decât cea reţinută de instanţe.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termenul legal, revizuienta P.J., aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei la Tribunalul Sibiu pentru rejudecare, în vederea efectuării unei expertize contabile şi a unei expertize tehnice specialitatea construcţii.
În expunerea motivelor de apel, revizuienta a susţinut în esenţă că hotărârea este nelegală, deoarece Tribunalul a dispus respingerea cererii pe fond, fără a admite în principiu cererea de revizuire şi fără a administra nici o probă, iar în cazul în care s-ar fi constatat că cererea nu se încadrează în motivele prev. de art. 394 C. proc. pen., soluţia corectă ar fi fost de respingere a cererii ca inadmisibilă.
În mod neîntemeiat tribunalul a respins cererea sa de efectuare a unei expertize contabile, pentru a se stabili că suma de bani considerată inexistentă de instanţele care au adoptat hotărârea de condamnare, a existat şi există în fapt, în acest sens fiind relevante înscrisurile depuse în dosarul civil.
S-a invocat nelegalitatea sentinţei raportat la încălcarea principiului contradictorialităţii, în condiţiile în care tribunalul a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice tară a pune în discuţia părţilor necesitatea efectuării acesteia.
S-a susţinut că prima instanţă a reţinut în mod eronat apărările revizuientei în legătură cu nota de constatare depusă la dosar şi s-a invocat faptul că cererea de revizuire este admisibilă, raportat la existenţa unei fapte sau împrejurări care nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.
În acest sens, s-a arătat că hotărârea civilă nr. 9004/2007 şi nota de constatare a comisiei de revizie a UCECOM, care analizează vânzarea spaţiului comercial din Rovinari, stabilind că SC L.M.P. SRL a depus garanţia în valoare de 6500 lei, atestă faptul că garanţia a fost depusă în realitate, nefiind o operaţiune fictivă, cum a apreciat instanţa de condamnare, care a înlăturat aceste susţineri ale revizuientei.
În condiţiile în care cele două înscrisuri nu au fost avute în vedere de Tribunalul Gorj şi nici de instanţele superioare care au menţinut soluţia de condamnare, apelanta a susţinut că cererea sa este admisibilă.
Apelanta revizuientă a mai susţinut că s-a aflat în imposibilitate de a dovedi împrejurările menţionate, datorită faptului că toate instanţele au respins solicitarea sa de efectuare a unei expertize contabile, pentru a dovedi că banii primiţi drept mită reprezentau restituirea sumei depuse drept garanţie pentru participarea la licitaţie a SC L.M.P. SRL
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 104/A din 9 decembrie 2008, a respins ca nefondat apelul revizuientei, dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei, fiind suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen legal, condamnata P.J.
Recurenta a reluat întru totul criticile formulate în apel şi arătate mai sus, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 406 alin. (4) C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.
Instanţele au constatat în mod întemeiat că în cauză nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care să nu le fi fost cunoscute pe parcursul procesului penal.
Susţinerile formulate de condamnată în cererea de revizuire constituie apărările constant formulate de aceasta şi asupra cărora instanţele s-au pronunţat.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cererea de revizuire fiind corect respinsă.
Prin calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate prelungi probatoriul, iar asupra probelor solicitate de revizuientă prin prezenta cerere, instanţa de fond şi de apel s-au pronunţat prin respingerea acestora ca neconcludente.
Rezoluţia nr. 212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost depusă în calea de atac a recursului, în dosarul nr. 7988/54/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind avută în vedere de instanţa de recurs la soluţionarea cauzei. Această rezoluţie a avut în vedere cercetările efectuate în legătură cu alte spaţii comerciale aparţinând A.T.C.O.M. Gorj şi vândute la licitaţie, iar nu cu spaţiul comercial situat în Rovinari, la care face referire hotărârea de condamnare nr. 190/2006 a Tribunalului Gorj.
Pronunţând sentinţa penală nr. 154 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Sibiu trebuia să respingă plângerea revizuientei ca inadmisibilă, iar nu ca nefondată.
Această critică formulată de recurentă a fost analizată şi de instanţa de apel care a constatat lipsa ei de relevanţă, atâta timp cât respingerea cererii s-a realizat în vederea analizării incidenţei cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., verificându-se existenţa unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţe la momentul adoptării hotărârii de condamnare, fără ca instanţa să se pronunţe pe fondul cauzei.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în propria-i cale de atac, recurentei nu i se poate admite recursul pentru ca apoi, să i se respingă pe fond, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, operaţiunea în sine fiind nu numai lipsită de relevanţă, dar îmbrăcând formal şi o aparenţă de agravare a propriei situaţii juridice care, deşi nereală pe fond, este nepermisă din punct de vedere juridic.
Cât priveşte critica referitoare la cheltuielile judiciare la care a fost obligată recurenta de către instanţa de fond, Înalta Curte constată că asistenţa judiciară a acesteia a fost asigurată şi de un apărător din oficiu (delegaţie la fila 101) care s-a prezentat la termenele de judecată din 28 mai şi 25 iunie 2008, delegaţia acestuia încetând la prezentarea apărătorului ales.
În consecinţă, în mod întemeiat, instanţa a acordat onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru aceste considerente, constatând nefondat recursul declarat de revizuienta condamnată P.J., Înalta Curte îl va respinge ca nefondat.
Recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta P.J. împotriva deciziei penale nr. 104 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta revizuentă la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3113/2009. Penal. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 1243/2009. Penal → |
|---|
