ICCJ. Decizia nr. 89/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 89/2009
Dosar nr. 1365/33/2008
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 96/ D din 29 septembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul T.M. împotriva Rezoluţiei nr. l36/P/2008 din 14 mai 2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul C.Şt., confirmată prin Rezoluţia din 5 iunie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rezoluţii pe care le-a menţinut. Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Curtea de apel a reţinut legalitatea şi temeinicia rezoluţiilor atacate, faptele penale reclamate de petent: abuz în serviciu şi favorizarea infractorului fiind inexistente.
Împotriva acestei sentinţe, petentul T.M. a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (l) pct. 10 şi pct. 18 C. proc. pen.
Examinând motivele de recurs, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, iar recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este incident în cauză deoarece, pe de o parte nu este vorba de vreo faptă reţinută în sarcina „inculpatului", intimatul neavând calitatea de inculpat, şi neexistând nici un act de sesizare prin care să fie trimis în judecată penală intimatul, iar pe de altă parte nu au existat probe administrate în prima instanţă şi nici cereri esenţiale pentru părţi, asupra cărora instanţa de fond să nu se fi pronunţat.
Astfel, plângerea petentului s-a judecat la primul termen, cererea sa de eliberare a transcrierii înregistrării şedinţei de judecată nu a fost respinsă (ea neconstituind, de altfel o „cerere esenţială pentru părţi"), iar petentul a depus la dosar actele pe care intenţiona să le folosească în apărarea sa, nesolicitând nici o altă probă.
Prin urmare, nu există nici una dintre situaţiile prevăzute de textul invocat ca motiv de casare.
Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată, de asemenea, că nici acest caz nu este aplicabil în cauză, deoarece nu s-a comis nici o eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Respingerea plângerii formulate de petent şi menţinerea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale reprezintă o soluţie legală şi temeinică, în raport cu inexistenţa unor probe care să confirme acuzaţiile aduse de petent. Totodată, aşa numita „antepronunţare" a procurorului intimat nici nu a fost dovedită, iar în cazul în care ar fi existat, petentul ar fi putut cere recuzarea procurorului, ceea ce nu a solicitat, necontestând el însuşi, obiectivitatea procurorului intimat.
Petentul nu a dovedit existenţa nici unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 264 C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective ale celor două fapte penale, astfel încât soluţia instanţei de menţinere a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat este legală şi justificată.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar T.M. împotriva Sentinţei penale nr. 96 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 82/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 92/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
