ICCJ. Decizia nr. 82/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 82/2009
Dosar nr. 991/36/2008
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 175 din 31 martie 2008, pronunţată în dosarul nr. 5223/118/2007, Tribunalul Constanţa, secţia penală, a condamnat pe inculpatul S.F., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 23 aprilie 2007 la 31 martie 2008.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul de Ortopedie, Traumatologie şi Recuperare Medicală Eforie Sud suma de 2530 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată T.S.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a unei tesle în lungime de 40 cm. cu coadă de lemn de 37 cm., cu cap metalic bifurcat, corp delict.
În esenţă, tribunalul a reţinut că, în seara zilei de 14 aprilie 2007, în urma consumării de băuturi alcoolice la barul „L.B." din comuna Cumpăna şi apoi la domiciliul inculpatului S.F. între acesta şi partea vătămată T.S.V. s-a declanşat un conflict ce a degenerat în violenţe fizice. Partea vătămată a fost lovită de mai multe ori de inculpat cu o teslă în zona capului, zona abdominală a mâinilor şi a picioarelor. Leziunile constatate de medicii legişti au necesitat 90 - 100 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin Decizia penală nr. l 13/ P din 28 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de inculpat (apel care viza încadrarea greşită a faptei şi individualizarea eronată a pedepsei), a desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, s-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se în continuare, prevenţia la zi.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel, respectiv, greşita individualizare a pedepsei caz de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen. şi cazul prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 17 C. proc. pen., referitor la greşita încadrare juridică a faptei comise de inculpat, susţinând că nu a intenţionat să suprime viaţa părţii vătămate, încadrarea corectă fiind aceea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte, examinând probele dosarului, constată că recursul este nefondat, sub ambele aspecte invocate, pentru următoarele argumente:
Apărarea inculpatului referitoare la greşita încadrare juridică a faptei nu este fondată, deoarece atât sub aspectul modalităţii în care acesta a săvârşit fapta (prin lovituri multiple pe tot corpul, în deosebi în zone vitale: cap, abdomen, membre superioare, lovituri aplicate cu un obiect ascuţit apt să producă un rezultat letal, într-o perioadă îndelungată de timp) cât şi sub aspectul laturii subiective (inculpatul acceptând că agresiunea sa ar putea produce moartea victimei), încadrarea faptei inculpatului în tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., este corectă.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu este incident, în cauză, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 17 C. proc. pen., situaţia de fapt fiind corect încadrată juridic.
Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., invocat ca motiv de casare, Înalta Curte constată, de asemenea, că nu este incident în cauză, deoarece, instanţa de apel a avut în vedere atât gravitatea faptei de tentativă de omor, cât şi persoana inculpatului cu privire la care s-a reţinut corect că nu este recidivist, ca urmare a incidenţei art. 38 C. pen. Pentru acest considerent s-a înlăturat aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a fost redusă pedeapsa de la 8 ani la 5 ani închisoare.
Pedeapsa principală de 5 ani închisoare corespunde acestor criterii esenţiale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea şi arestarea preventivă de la 23 aprilie 2007 la zi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.F. împotriva Deciziei penale nr. H3/ P din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 aprilie 2007 la 16 ianuarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 89/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
