ICCJ. Decizia nr. 8/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 8/2009
Dosar nr. 2187/2/2008
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentinţa penală nr. 137 din 14 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în temeiul art. 149 raportat la art. 145 din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Sentinţa penală din 24 martie 2004 a Corpului Judiciar din Barreiro, Portugalia, rămasă definitivă la data de 21 septembrie 2005 şi s-a dispus transferarea condamnatului G.M.M., în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare, în natura şi limitele stabilite de autorităţile judiciare portugheze.
S-a dedus durata arestării preventive şi perioada executată începând cu data de l3 mai 2003, lăzi.
S-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia, iar suma de 40 lei, onorariul apărătorului din oficiu va fi suportată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în baza actelor şi lucrărilor dosarului că prin sentinţa penală nr. 24 martie 2004 a Corpului Judiciar din BARREIRO, Portugalia, rămasă definitivă la 21 septembrie 2005, condamnatului G.M.M. i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de furt calificat prevăzutăde art. 210, paragrafele 1 şi 2, lit. b), raportat la art. 204, paragraful 2, lit. f) C. pen. portughez şi a două infracţiuni de sechestrare prevăzutăde art. 158, paragraful 1 C. pen. portughez, reţinându-se în sarcina sa, că la data de 9 februarie 2003, în jurul orelor 1,00, în baza unei înţelegeri anterioare, a condus autoturismul marca Ford Fiesta de culoare roşu, aflat în proprietatea sa, în care se mai aflau inculpaţii C.L. şi B.V., precum şi cetăţeanul român D., rămas neidentificat, purtând cagule, până la vechea şosea naţională nr. 370-2 la Brejoeria, Moita, frecventată noaptea de cupluri, unde inculpaţii C.L. şi B.V. au spart cu ajutorul unor bare de fier geamurile portierelor autoturismului marca Kia Sportage în care se aflau părţile vătămate J.A.M.L. şi A.M.F.R., cărora prin ameninţări cu moartea le-au sustras două telefoane mobile mărcile Siemens C45 şi Alcatel One Touch 300, ambele în valoare de aproximativ 175 Euro, un lanţ din aur în valoare de aproximativ 750 Euro, cheile autoturismului precum şi trei cârduri bancare. Au condus apoi la o casă abandonată, situată la cca. 200 m. de locul faptei, cele două părţi vătămate au rămas sub supravegherea inculpaţilor C.L., B.V. şi a numitului D. în timp ce inculpatul G.M.M. a retras de pe cârdurile bancare suma totală de 400 Euro şi a încărcat mai multe telefoane mobile, după care s-a întors, iar în jurul orelor 4,10 au abandonat părţile vătămate. Acestea au suferit leziuni, J.A.M.L. pentru a căror vindecare au necesitat 8 zile de îngrijiri medicale, iar A.M.F.R. pentru a căror vindecare au necesitat 4 zile de îngrijiri medicale.
După o prealabilă înţelegere, pe data de 21 februarie 2003, în jurul orelor 21,45, inculpatul a condus acelaşi autoturism, în care a rămas să aştepte, cetăţeanul român D. a rămas afară să supravegheze, în timp ce inculpaţii C.L. şi B.V. au intrat în supermagazinul L., aparţinând L.C. unde părţile vătămate I.M.F.D.S. şi V.L.G.A., angajate au încercat să activeze alarma, însă inculpatul C.L. a imobilizat pe partea vătămată I.M.F.D.S., care sub ameninţarea cuţitului i-a predat suma de 600 Euro din casa de bani şi căreia i-a sustras din geanta personală un telefon mobil marca Alcatel în valoare de 60 Euro, iar inculpatul B.V. care avea asupra sa un cuţit a împiedicat-o să reacţioneze fizic pe partea vătămată V.L.G.A., după care, auzind zgomot de autoturism au plecat în fugă.
S-a dedus durata arestării preventive cu începere de la 13 mai 2003 la zi.
Potrivit declaraţiei din 12 august 2007, condamnatul, aflat în Penitenciarul Carregueira a consimţit la transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei închisorii.
În urma analizei materialului probator de la dosar, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite atât condiţiile pentru recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti penale străine, enumerate la art. 116 alin. (l) lit. a) – g) din Legea nr. 302/2004 cât şi cerinţele referitoare la transferarea condamnatului, prevăzută de art. 129 lit. a) - f) din aceeaşi lege şi anume, condamnatul este cetăţean al statului de executare, hotărârea judecătorească de condamnare este definitivă, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei închisorii, transferul este consimţit de condamnat, dubla incriminare, şi anume, faptele penale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie în variante agravante, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2), lit. a), b) şi c) şi alin. (21), lit. a) şi b) C. pen., asupra părţii vătămate J.A.M.L., de tâlhărie în variante agravante prevăzută, de art. 211 alin. (l) şi (2), lit. a), b) şi c), alin. (21), lit. a) şi b) C. pen., asupra părţii vătămate A.M.F.R., pentru care legea penală română prevede limite speciale de pedeapsă, cuprinse între 7 ani şi 20 ani închisoare, ale complicităţii la comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, în varianta agravantă, prevăzutăde art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., asupra părţii vătămate J.A.M.L., ale complicităţii la comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, în varianta agravantă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 189 alin. (l) şi (2) C. pen., asupra părţii vătămate A.M.F.R. pentru care legea penală română prevede pedeapsa închisorii între 7 ani şi 15 ani, ale complicităţii la infracţiunea de tâlhărie în variante agravante, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (l) şi (2), lit. b) şi c) şi alin. (21), lit. a) şi b) C. pen., asupra părţii vătămate I.M.F.D.S., precum şi ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în variante agravante, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (l) şi (2), lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., asupra părţii vătămate V.L.G.A., pentru care legea penală română prevede limite speciale de pedeapsă cuprinse între 7 ani şi 20 ani închisoare, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., statul de condamnare şi statul de executare sunt de acord asupra transferării.
În ceea ce priveşte efectul transferării, potrivit art. 145 raportat la art. 144 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, condamnatul va executa pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare în natura şi durata stabilite de organele judiciare portugheze.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul, persoana transferabilă G.M.M., solicitând respingerea cererii de transferare întrucât nu este de acord cu continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, se constată că prin hotărârea din 24 martie 2004, pronunţată de Corpul Judiciar din Barreiro, Portugalia, rămasă definitivă la 21 septembrie 2005 conform hotărârii din 27 octombrie 2005 emisă de Tribunalul din Moita, persoana transferabilă G.M.M. a fost condamnat, la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de furt calificat prevăzută de art. 210, par. l şi 2 lit. b), raportat la art. 204, par. 2, lit. f) C. pen. portughez şi a două infracţiuni de sechestrare, prevăzută de art. 158 par. l C. pen. portughez, fapte care corespund în legislaţia română infracţiunilor prevăzută de art. 211 C. pen. şi art. 189 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre, faţă de condamnat s-a luat măsura expulzării pe o perioadă de 10 ani, iar prin declaraţia din 12 august 2007, acesta şi-a exprimat dorinţa de a fi transferat în România pentru a continua executarea pedepsei.
Urmare a cererii formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Portugalia, prin care s-a solicitat transferarea condamnatului G.M.M., cerere transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de către Ministerul Justiţiei – D.D.I.T. cu adresa nr. 6.865/2008/ CM din 29 ianuarie 2008, instanţa de fond a constatat în mod corect că sunt îndeplinite atât condiţiile pentru recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti penale străine, prevăzute de dispoziţiile art. 116 alin. (l) lit. a) – g) din Legea nr. 302/2004 modificată, cât şi cerinţele referitoare la transferarea condamnatului, prevăzute de dispoziţiile art. 129 lit. a) - f) din aceeaşi lege.
La pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a avut în vedere că persoana transferabilă este cetăţean al statului de executare, hotărârea judecătorească de condamnare este definitivă, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai avea de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei închisorii, faptele pentru care a fost condamnat au corespondent în legislaţia română, iar la data de 12 august 2007, condamnatul şi-a exprimat dorinţa de a fi transferat în România pentru a continua executarea pedepsei.
Nefiind nici un motiv care să împiedice admiterea cererii, hotărârea fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 şi a dispoziţiilor prevăzute de Convenţia europeană privind transferarea persoanelor condamnate, recursul declarat de persoana transferabilă apare ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă G.M.M., împotriva sentinţei penale nr. 137 din 14 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 7 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 78/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 82/2009. Penal → |
|---|
