ICCJ. Decizia nr. 1478/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1478/2009
Dosar nr.604/43/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului S.M. şi a menţinut rezoluţia procurorului din data de data de 15 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 9/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, rezoluţie confirmată prin rezoluţia procurorului ierarhic superior, nr. 309A/III din 11 noiembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că prin plângerile penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, înregistrate sub nr. 59/P/2006 şi nr. 9/P/2007, reunite, în temeiul art. 32 C. proc. pen., sub nr. 9/P/2007, petentul S.M. a solicitat să se efectueze cercetări faţă de făptuitorul P.C., inspector principal de poliţie în cadrul D.G.C.C.O. – B.C.C.O. Târgu Mureş care face parte din structurile poliţiei judiciare, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen., furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.
Petentul S.M. a înţeles să se declare nemulţumit de soluţia pronunţată iniţial în dosarul nr. 9/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, rezoluţie confirmată de procurorul ierarhic superior celui care a emis iniţial acest act în condiţiile în care acesta, în mod indirect dar constant, a susţinut că făptuitorul ar fi beneficiat de „o oarecare protecţie" din partea organului de anchetă sesizat cu plângerile sale iniţiale şi că prin demersurile întreprinse, de către făptuitor, în toamna anului 2004 în dosarul în care, petentul era cercetat penal, făptuitorul P.C., prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu a procedat la fabricarea/ticluirea unor probe mincinoase împotriva sa, cu scopul de a obţine condamnarea sa pe nedrept.
Petiţionarul a înţeles să critice în plângerea adresată instanţei şi modul în care organul de anchetă penală a înţeles să îşi motiveze rezoluţiile emise în cauză în condiţiile în care, în opinia sa, momentul la care a adresat organelor de anchetă penală plângerile iniţiale, reprezenta un moment oportun pentru a cere sancţionarea făptuitorului pentru comportamentul adoptat în cauza sa.
Curtea de Apel Târgu Mureş, analizând plângerea formulată de către petent în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) şi alin. (4) – (7) C. proc. pen., a constatat că aceasta are un caracter nefondat, cele două acte ale procurorilor caracterizându-se prin legalitate şi temeinicie ele impunându-se a fi menţinute.
Împotriva sentinţei penale nr. 7/ P din 26 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs petentul S.M., solicitând casarea sentinţei atacate, invocând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
În motivele de recurs formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esenţă, criticile formulate anterior la instanţa de fond, în sensul rejudecării cauzei, admiterii plângerii sale, infirmarea rezoluţiilor pronunţate de către d-na procuror N.C. şi de către procurorul general adjunct O.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitor, şi trimiterea acestuia în judecată pentru faptele săvârşite.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a constatat că nu se poate reţine, în sarcina făptuitorului P.C., săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu menţiunea că, împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, persoana vătămată avea la îndemână pârghiile instituite prin prevăzută art. 275 şi urm. C. proc. pen., dacă prin acestea s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime. Sub acest aspect se constată că prin sentinţa penală nr. 1059 din 13 iunie 2006 Judecătoria Târgu Mureş a dispus respingerea plângerii formulate de S.M. împotriva actelor de urmărire penală efectuate în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 22/D/P/2004 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Tg. - Mureş, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 546/ R din 04 octombrie 2007 dată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1695/102/2006.
În privinţa infracţiunii de furt, având ca obiect bunurile petiţionarului, respectiv luarea celor patru chei ale motocicletelor şi a feţei detaşabile a casetofonului, în mod corect s-a constatat prin rezoluţia procurorului că nu sunt întrunite sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale acestei infracţiuni faţă de numitul P.C., raportat la materialul existent la dosarul cauzei, respectiv procesul verbal, seria H, nr. 0003802 din data de 18 noiembrie 2004, întocmit de făptuitor prin care s-a consemnat lipsa contactului, a documentelor de provenienţă şi a cheilor de contact ale uneia dintre motociclete şi lipsa cheilor, urme de forţare ale contactului în privinţa celei de-a doua motociclete şi o dovadă seria AT, nr. 0031102 cuprinzând aspectele mai sus menţionate, proces verbal semnat de petiţionar cu menţiunea că nu are obiecţiuni de formulat.
Totodată şi pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 259 alin. (2) C. proc. pen., constând în faptul că numitul P.C. a redactat şi folosit înscrisurile întocmite la data de 16 noiembrie 2004 şi 18 noiembrie 2004 în scopul condamnării petiţionarului pe nedrept, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 9/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor sesizate de către petiţionarul S.M. pretins săvârşite de către intimatul P.C., astfel că soluţia de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, cât şi în cele ale instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiţionar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatului, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.
În consecinţă, respingând plângerea petiţionarului şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar S.M. împotriva sentinţei penale nr. 7/ P din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.M., împotriva sentinţei penale nr. 7 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1475/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1481/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
