ICCJ. Decizia nr. 1481/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1481/2009
Dosar nr. 9929/1/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3755 din 18 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare împotriva Deciziei penale nr. 7169 din 8 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că:
În prezenta cauză contestatoarea G.A. a formulat în termen legal plângere împotriva rezoluţiei nr. 65/II/2/2006 din 14 martie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a rezoluţiei nr. 6/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, solicitând desfiinţarea acestora şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva numiţilor C.A., A.A., G.M. şi D.M.
Prin sentinţa penală nr. 49/P din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara G.A. împotriva rezoluţiilor menţionate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, recurs care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 7169 din 8 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Împotriva acestei decizii la data de 30 noiembrie 2007, contestatoarea G.A. a formulat contestaţie în anulare, contestaţie adresată Curţii de Apel Constanţa şi înregistrată sub nr. 2772/36/2007.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea G.A. a arătat că numiţii C.A., B.E., A.A., G.M., D.M. au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, motiv pentru care a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 65/II/2/2006 din 14 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Prin încheierea de şedinţă din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, în temeiul art. 60 C. proc. pen. s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, instanţă care a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 389 alin. (1) C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în motivarea Deciziei nr. 3755 din 18 noiembrie 2008 că numita G.A. a formulat contestaţie în anulare la data de 30 noiembrie 2007, cu mult peste termenul prevăzut de dispoziţiile art. 388 alin. (1) C. proc. pen., iar motivele invocate nu se încadrează în nici unul dintre cele prevăzute expres şi limitativ de art. 386 C. proc. pen. A mai reţinut Înalta Curte că la termenul din 8 decembrie 2006 când au avut loc dezbaterile în recurs, contestatoarea a fost prezentă la acest termen, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 386 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva Deciziei nr. 3755 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 27 noiembrie 2008 contestatoarea G.A. a formulat o nouă contestaţie în anulare criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând desfiinţarea hotărârii atacate.
Cu ocazia dezbaterii admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare la termenul de judecată din 22 aprilie2009, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 386 C. proc. pen. şi a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 65/II/2/2006 din 14 martie 2009 dată în dosarul nr. 6/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în vederea începerii urmăririi penale faţă de A.A., C.A., G.M. şi D.M.
Examinând prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 387 alin. (2): „în cererea de contestaţie în anulare pentrumotiveleprevăzute în art. 386 lit. a) - c) şi e) trebuie să se arate toate cazurile de contestaţie pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în sprijinul acestora".
Potrivit art. 387 alin. (1) C. proc. pen.: „contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, iar contestaţia pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) şi d) şi de procuror".
Corespunzător acestor prevederi, legea procesual-penală stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.
Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă, a condiţiilor prevăzute de legea procesual-penală.
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
Or, în prezenta cauză contestatoarea a formulat o nouă contestaţie în anulare împotriva unei decizii prin care s-a respins contestaţia în anulare promovată împotriva unei decizii pronunţate în recurs.
Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în situaţiile prevăzute de legea procesual-penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor extraordinare de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., reiterând motivele contestaţiei în anulare analizate deja prin Decizia împotriva căreia a formulat prezenta contestaţie în anulare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.A., împotriva Deciziei penale nr. 3755 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 3952/2/2008.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1478/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1485/2009. Penal. Denunţarea calomnioasă... → |
|---|
