ICCJ. Decizia nr. 1552/2009. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1552/2009
Dosar nr. 2577/62/2007
Şedinţa publică din 28 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 442/S din 21 mai 2008, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 a condamnat pe inculpaţii:
1. V.C.V.(fiul lui V. şi V., domiciliat în Braşov, judeţul Braşov) ş.
2. A.C.(fiul lui G. şi G., domiciliat în Braşov, judeţul Braşov) la pedepse de câte 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a stabilit măsurile de supraveghere cărora trebuie să li se supună inculpaţii.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., a confiscat dispozitivele şi echipamentele ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi depuse în camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 24 noiembrie 2005, inculpatul V.C.V. a ridicat de la sediul firmei de curierat rapid DHL, un colet expediat din Canada de numita V.E., care conţinea două skimere (cititoare de carduri porabile).
Operaţiunea a fost supravegheată de organele de poliţie, din cadrul B.C.C.O. Braşov, în baza autorizaţiei nr. 43 din 22 decembrie 2005, emisă de Tribunalul Braşov şi înregistrată pe peliculă, în timpul ridicării coletului şi după urcarea în autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare XXX, unde inculpatul a examinat cele două cititoare de card, trecând prin fanta unuia, un card de culoare galbenă. În continuare, inculpatul s-a deplasat pe str. X, a intrat în locuinţa lui A.C., unde a stat în intervalul 1400 – 1450, iar la ora 1500 s-a reîntors la locuinţă.
Din ancheta efectuată a rezultat că inculpatul a remis cele două cititoare de card unei persoane rămasă neidentificată, că a deţinut în locuinţă 4 carduri blank de culoare albă cu bandă magnetică şi alte trei carduri bancare V. şi M., cumpărate din Italia, unde le-a folosit fără drept pentru achiziţionarea unor bunuri şi a instalat pe unitatea PC software-uri procurate din Italia, utilizate acolo în perioada 2000-2004 la clonarea cărţilor de credit, fiind cercetat, condamnat şi expulzat pentru aceste fapte.
La 28 noiembrie 2005, s-au organizat descinderi simultane la locuinţele inculpaţilor – inculpatul A.C., locuind în apartamentul numitei Z.A.E. din Braşov.
În locuinţele inculpaţilor au fost găsite dispozitive de copiat şi înregistrat carduri, dispozitive de interceptare a comunicaţiilor, camere web, minicamere video, staţii de emisie recepţie, medii de stocare de date informative (CD-uri, calculatoare), carduri nebancare cu bandă magnetică (blank - uri), coduri PIN, date de identificare a titularilor unor instrumente de plată electronică ce permit utilizarea acestora fără consimţământul titularilor, scule, dispozitive şi materiale folosite la confecţionarea artizanală a echipamentelor de falsificare a instrumentelor de plată electronică.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii.
Prin apelul parchetului, sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi temeinicie. S-a cerut desfiinţarea sentinţei şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor cu menţinerea modalităţii de executare în cazul inculpatului A.C.
S-a motivat că se impune înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen. în ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului V., ţinând seama de activitatea anterioară a acestuia privind acelaşi gen de infracţiuni, reeducarea neputând fi făcută decât prin executarea efectivă a pedepsei.
Critica privind modul greşit de aplicare a dispoziţiilor art. 118 C. pen., se referă la neindicarea fiecărui bun sau valoare confiscată în parte şi referirea în general la toate bunurile ridicate în vederea confiscării.
Inculpatul A.C. a criticat sentinţa ca fiind nelegală, a cerut admiterea apelului, desfiinţarea ei şi achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a). A arătat că nu există probe care să demonstreze că a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată. Bunurile găsite cu ocazia percheziţiei, a susţinut inculpatul, nu interesează cauza, neavând legătură cu săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul V.C.V. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d), susţinând că nu există probe care să dovedească vinovăţia sa. A susţinut că bunurile găsite la el acasă nu dovedesc prin simpla deţinere că au folosit la săvârşirea faptelor.
În subsidiar, ambii inculpaţi, au solicitatmenţinerea sentinţei.
Prin Decizia penală nr. 128/AP din 9 decembrie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelul parchetului şi a respins apelurile declarate de inculpaţi.
A desfiinţat sentinţa în parte, sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 118 C. pen. şi a cuantumului termenului de încercare stabilit în cauză.
Rejudecând, a majorat durata termenului de încercare de la 5 la 8 ani pentru inculpatul V.C.V. şi de la 5 la 6 ani pentru A.C.
A enumerat fiecare dispozitiv, echipament şi sculă ridicate cu ocazia percheziţiei şi s-a dispus confiscarea acestora conform art. 118 lit. f) C. pen.
A mai dispus confiscarea, în baza art. 118 lit. c) C. pen., unei agende din piele neagră aparţinând inculpatului V. şi a unui înscris olograf cuprinzând serii şi cifre, precum şi numele unor persoane.
A dispus în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., restituirea către inculpatul V. a unei agende electronice.
Împotriva sentinţei a declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Prin unicul motiv de recurs, Decizia a fost criticată ca netemeinică în ce priveşte individualizarea pedepselor.
A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi s-a solicitat casarea deciziei şi sentinţei şi în rejudecare, să se dispună ca pedepsele aplicate inculpaţilor să fie executate prin privare de libertate.
S-a arătat că la inculpaţi a fost găsit un întreg arsenal de echipamente electronice specifice şi programe soft pentru clonarea de carduri, iar inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor, susţinând că echipamentele nu au servit la falsificarea instrumentelor de plată electronică, deşi era evident că aparatura servea pentru această activitate ilegală, lucru demonstrat prin raportul de expertiză criminalistică cu nr. 66 din 31 martie 2008 al I.E.C.
Totodată, s-a constatat, deşi nu există o hotărâre judecătorească de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare pronunţată în străinătate, că inculpatul V. s-a ocupat de fapte de aceeaşi natură şi în Italia, de unde a fost expulzat.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că prima instanţă a aplicat pedepse just individualizate în ce priveşte durata, iar instanţa de apel a apreciat ca necesară majorarea duratei termenului de încercare timp de 6 ani şi, respectiv, 8 ani, inculpaţii trebuind să aibă un comportament exemplar, altfel urmând ca instanţa de executare să facă aplicarea art. 864 C. pen. şi să revoce suspendarea sub supraveghere a executării.
Fără să primească apărările inculpaţilor, prima instanţă a motivat convingător pe baza probelor administrate că echipamentele găsite la percheziţiile domiciliare reprezintă elementul de deţinere cerut de art. 25 din Legea nr. 365/2002, infracţiunea fiind o infracţiune de pericol.
Cum inculpatul V. a fost condamnat pentru infracţiuni de cu totul altă natură în perioada minorităţii, iar inculpatul A.C. a fost condamnat la 2 ani şi 2 luni închisoare pentru furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen., în anul 1996 şi pentru condamnările respective s-a împlinit termenul de reabilitare, prima instanţă ca şi instanţa de apel au apreciat că scopul pedepselor poate fi atins şi inculpaţii preveniţi să mai săvârşească infracţiuni în viitor şi fără privare de libertate.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 128/Ap din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii V.C.V. şi A.C.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 50 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2322/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1555/2009. Penal → |
|---|
