ICCJ. Decizia nr. 1555/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1555/2009
Dosar nr. 2311/104/2007
Şedinţa publică din 28 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 din 2 octombrie 2007, Tribunalul Olt a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul G.D., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, împotriva sentinţei penale nr. 64 din 6 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3668/2002, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin referatul nr. 613/III/6/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat spre soluţionare cererea de revizuire formulată de condamnatul G.D. deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, împotriva sentinţei penale nr. 64 din 6 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3668/2002.
În motivarea cererii, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei şi suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii unei situaţii de fapt corecte, arătând că magistratul care a efectuat ancheta penală şi cel care a pronunţat hotărârea au comis o serie de abuzuri, în urma cărora i-au fost încălcate drepturile conferite de lege.
S-a mai reţinut că motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 20 din 30 ianuarie 2009 a admis apelul declarat de revizuientul G.D., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, împotriva sentinţei penale nr. 152 din 2 octombrie 2007, pronunţată în dosarul cu nr. 2311/104/2007 al Tribunalului Olt, secţia penală.
A desfiinţat sentinţa atacată, a admis în principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.D. şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Olt.
S-a reţinut de instanţa de control judiciar că la stabilirea vinovăţiei inculpatului şi la individualizarea pedepsei a fost avută în vedere şi declaraţia martorei G.N., declaraţie care, în dosarul nr. 91/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a constatat că nu corespunde adevărului şi că martora sus-menţionată nu a scris respectiva declaraţie.
Împotriva sus-menţionatei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova apreciind Decizia instanţei de apel nelegală şi netemeinică, având în vedere că:
- instanţa de control judiciar, dispunând desfiinţarea sentinţei, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru continuarea judecăţii a pronunţat o hotărâre care nu se regăseşte între cele prevăzute de art. 379 C. proc. pen., privind soluţiile la judecarea cauzei în fond;
- constatarea instanţei de apel în sensul că declaraţia martorei G.N., dată în faza de urmărire penală, reprezintă un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere şi care a fost declarat fals, este nelegală şi în afara probelor dosarului;
- îndrumarea dată prin decizie instanţei de fond, în sensul de a continua judecata şi de a anula în procedura de revizuire declaraţia martorei G.N., nu are suport legal;
- Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică şi pentru faptul că declaraţia martorei G.N. dată la urmărirea penală nu a constituit temei al hotărârilor de condamnare a inculpatului G.D.
În concluzie, faţă de cele susţinute a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru continuarea judecăţii.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată atunci când judecarea cauzei de către aceasta a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate sau când constată existenţa vreunui caz de nulitate absolută dintre cele arătate în art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
per a contrario, atunci când nu sunt întrunite condiţiile strict şi limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel nu are dreptul să desfiinţeze sentinţa atacată şi să trimită dosarul spre rejudecare la instanţa de fond.
În acest caz, în limitele efectului devolutiv al apelului conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. desfiinţează sentinţa şi, este obligată să reţină şi să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Aşa fiind, pornind de la aceste reglementări legale cu caracter imperativ şi de la constatarea că instanţa de fond a respins pe fond cererea de revizuire formulată de condamnat, măsurile instanţei de apel constând în desfiinţarea sentinţei, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea dosarului la prima instanţă pentru continuarea judecăţii, nu sunt prevăzute de normele de procedură penală.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că în aceste condiţii nu se mai impune nici antamarea fondului cauzei şi nici analizarea celorlalte motive de recurs ale Parchetului, acestea urmând a fi avute în vedere, în virtutea rolului devolutiv, de către instanţa de apel la examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Ca atare, recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite, a casa Decizia penală atacată şi a trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru continuarea judecării apelului formulat de condamnatul revizuient G.D.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 20 din 30 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe revizuientul G.D.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru continuarea judecării apelului formulat de condamnat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului revizuient, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1552/2009. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 2324/2009. Penal → |
|---|
