ICCJ. Decizia nr. 16/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.16/2009
Dosar nr. 86/1/2009
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 15 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 6762/2/2008, în baza art. 3002, raportat la art. l60b alin. (l) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului M.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost respectate dispoziţiile legale în materie, că până la acest moment au fost administrate suficiente probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 143 C. proc. pen. şi, de asemenea, că subzistă temeiurile prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pentru infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul, pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu este vinovat.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Inculpatul M.D. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. e) şi i) C. pen., art. 321 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (4) C. pen., constând în aceea că, la data de 4 aprilie 2005, în timp ce se afla în cazinoul M. a lovit cu cotul în zona feţei pe partea vătămată B.A., iar la data de 22 august 2006, în timp ce se afla în spălătoria auto aparţinând SC V.S. SRL a tras mai multe focuri de armă asupra autoturismului aparţinând părţii vătămate L.I., provocând distrugeri atât acestui autoturism cât şi autoturismelor aparţinând părţilor vătămate A.R.D. şi Z.I.C., punând totodată în pericol viaţa persoanelor aflate în zonă şi tulburând grav liniştea şi ordinea publică.
Totodată, după săvârşirea infracţiunii, inculpatul M.D. a beneficiat de ajutor din partea coinculpaţilor B.G.V. şi T.A., pentru a îngreuna cercetările, ştiind că acesta era urmărit de organele de poliţie.
Prin sentinţa penală nr. 807 din 16 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia penală, inculpatul M.D. a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
La luarea măsurii arestări preventive a inculpatului, au fost avute în vedere condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. c), d), f), h) şi i) C. proc. pen., întrucât inculpatul a fugit şi s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală şi de la judecată, a încercat să influenţeze martorii şi partea vătămată, încercând să zădărnicească aflarea adevărului, există date sau indicii suficiente, care justifică temerea că inculpatul va exercita presiuni asupra părţii vătămate sau va încerca o înţelegere frauduloasă cu ea, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu numai că nu au dispărut, dar în cauză a fost pronunţată şi o hotărâre de condamnare în care s-a reţinut vinovăţia inculpatului pentru faptele săvârşite.
Faţă de aspectele menţionate, Înalta Curte constată că în raport de dispoziţiile art. 3002 cu referire la art. l60b alin. (3) C. proc. pen., se impune în continuare privarea de libertate a inculpatul M.D. întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia nu s-au schimbat, astfel că recursul declarat apare, ca nefondat, iar în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii din 15 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 6762/2/2008.
Obligă recurentul la pata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 7 ianuarie 2009.
*L
| ← ICCJ. Decizia nr. 157/2009. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 172/2009. Penal → |
|---|
