ICCJ. Decizia nr. 157/2009. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.157/2009
Dosar nr. 2262/1/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă.
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.
Prin Decizia penală nr. 769 din 4 martie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, printre altele, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., partea civilă P.S. şi inculpaţii B.V., S.A., D.S., S.M., P.A., R.B., C.Şt., G.C., C.L., L.I., M.V.A., P.C.S., C.A.C., C.T., D.V., M.P., C.M., U.C. şi A.V.R. împotriva deciziei penale nr. 53/ A din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.V., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 mai 2004 la 4 martie 2008.
De asemenea, prin aceeaşi decizie, au fost obligaţi recurenţii inculpaţi B.V., S.A., D.S., S.M., R.B., C.Şt., G.C., L.I., M.V.A., P.C.S., C.A.C., C.T., D.V., C.M., U.C. şi A.V.R. la plata sumelor de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-au respins, printre altele, ca neîntemeiate, cererile inculpaţilor B.I. şi B.V. de constatare a împlinirii termenului special de prescriere a răspunderii penale pentru faptele de la punctul VII din rechizitoriul nr. 3/D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a respins cererea inculpatului B.V. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunile prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), respectiv infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, inclusiv a inculpatului B.V., după cum urmează:
- din infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen., în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen., cu infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., rechizitoriul nr. 331 /P/2004;
- din infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin. (1), (2) şi (5), trei fapte, în infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (5), trei fapte, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de 11 ani, partea vătămată P.S. şi s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 26 raportat la art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de 10 ani, partea vătămată P.S. şi s-a aplicat art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de 11 ani, partea vătămată V.R.G. şi s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., timp de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de 10 ani, partea vătămată U.N., făcându-se aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 271 de zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2089 din 27 iulie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 13/1996 a Tribunalului Bucureşti pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată pentru fapta săvârşită în dauna părţii vătămate U.N., stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea, art. 37 lit. a) art. 33 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de 10 ani, partea vătămată C.A. şi s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 271 de zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2089 din 27 iulie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 13/1996 a Tribunalului Bucureşti pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată pentru fapta săvârşită în dauna părţii vătămate C.A., stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea, art. 37 lit. a) art. 33 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de 10 ani, partea vătămată C.V. şi s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 271 de zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2089 din 27 iulie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 13/1996 a Tribunalului Bucureşti pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată pentru fapta săvârşită în dauna părţii vătămate C.V., stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la 2 ani şi 6 luni închisoare, partea vătămată U.N.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 271 de zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2089 din 27 iulie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 13/1996 a Tribunalului Bucureşti pe care o contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru fapta săvârşită în dauna părţii vătămate U.N., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplicarea, art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de 10 ani, partea vătămată U.N. şi s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 271 de zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2089 din 27 iulie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 13/1996 a Tribunalului Bucureşti pe care o contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru fapta săvârşită în dauna părţii vătămate U.N., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa închisorii de 10 ani şi s-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., timp de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa închisorii de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit toate pedepsele aplicate inculpatului B.V., stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare sporită la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complimentară.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive de la data de 02 mai 2004 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.V.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată V.R.G. şi a obligat inculpaţii B.I. şi B.V. în solidar la plata către aceeaşi parte vătămată a echivalentului în lei al sumei de 55.000 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată P.S. şi, printre alţii, au fost obligaţi inculpaţii D.S., C.I.E., R.B., B.V. şi B.I., în solidar, la plata către partea civilă P.S. a echivalentului în lei al sumei de 22.900 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii precum şi la plata sumei de 20.000.000 lei ROL/2.000 RON, toate aceste sume cu titlu de despăgubiri materiale şi la plata sumei de 50.000.000 lei ROL/5.000 RON către aceeaşi parte civilă cu titlu de daune morale.
A fost menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. 275/P/2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 14 ianuarie 2005 asupra bunului imobil situat în Bucureşti, sector 5 aparţinând inculpatului B.V. dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1255 din 06 noiembrie 2003 de B.N.P. P.R.A.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionată, inculpatul B.V., alături de alţi inculpaţi, a formulat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 53/ A din 07 februarie 2007, a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de inculpaţii B.V., D.S., C.Şt., B.I., S.M., P.A., C.I.E., S.A., U.C., R.B., R.L., A.V.R., G.C., C.M., C.T., S.S., C.L., B.N., P.C.S. şi C.A.C., precum şi de partea civilă V.R.G., a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa principală rezultantă şi pedeapsa complementară rezultantă aplicate inculpatului B.V. în pedepsele componente, precum şi sporul de pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune sub forma complicităţii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (parte vătămată V.R.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (parte vătămată U.N.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
d). A descontopit pedepsele rezultante aplicate pentru săvârşirea celor 3 infracţiuni prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., în 3 pedepse a câte 10 ani închisoare şi restul rămas neexecutat, de 271 zile închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din 3 infracţiuni prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. b) C. pen., în 3 infracţiuni prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. b) C. pen. (părţi vătămate U.N., C.A. si C.V.)
De asemenea, l-a condamnat pe inculpatul, la 3 pedepse a câte 9 ani închisoare, pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a contopit fiecare dintre aceste pedepse cu restul sus-menţionat, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2089/1995 a Judecătoriei sector 5 definitivă prin Decizia penală nr. 13/1996 a Tribunalului Bucureşti urmând ca inculpatul să execute 3 pedepse a câte 9 ani închisoare.
A făcut aplicabilă art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., pe lângă fiecare dintre aceste pedepse.
e) A descontopit pedepsele rezultante aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., în pedeapsa de 10 ani închisoare şi restul rămas neexecutat, de 271 zile închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) în infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) si (2) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată U.N.)
L-a condamnat pe acelaşi inculpat, la 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a).
În baza art. 61 C. pen., a contopit această pedeapsă cu restul susmenţionat, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2089/1995 a Judecătoriei sector 5 definitivă prin Decizia penală nr. 13/1996 a Tribunalului Bucureşti, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
f) în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de 26 raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) (parte vătămată P.S.).
L-a condamnat pe inculpat, la 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), şi a făcut aplicabilă art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi decizie, în baza art. 33 lit. a) şi b), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta decizie şi cele rămase nemodificate aplicate prin sentinţa apelata, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, sporită cu 2 ani, in final urmând a executa 13 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. şi a dedus prevenţia acestuia de la 2 mai 2004 la zi.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de prim control judiciar au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., partea civilă P.S. şi inculpaţii: B.V., S.A., D.S., S.M., P.A., R.B., C.Şt., G.C., C.L., L.I., M.V.A., P.C.S., C.A.C., C.T., D.V., M.P., C.M., U.C., A.V.R. şi R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţând la 4 martie 2008 Decizia penală nr. 769 contestată de condamnatul contestator B.V. în prezenta cauză.
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constituit dosarul nr. 2262/1/2008, iar la termenul din 19 ianuarie 2009, s-a acordat cuvântul părţilor cu privire la admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată.
În drept contestatorul condamnat, prin apărătorii aleşi a invocat dispoziţiile art. 386 lit. a) şi c) C. proc. pen. şi a solicitat, pentru motivele detaliate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunţării din data de 19 ianuarie 2009, admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată şi motivată, urmând a se acorda un nou termen în vederea continuării judecăţii.
Înalta Curte, examinând motivele invocate de contestator prin prisma dispoziţiilor art. 386 şi următoarele C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestaţiei în anulare constituie o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând de înlăturarea a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.
Potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) - c) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunţa asupra cererii de contestaţie, instanţa este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.
În această etapă procesuală instanţa este obligată să examineze dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., unul din motivele de contestaţie invocate în speţă, poate fi făcută contestaţia în anulare când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Reţinerea acestui motiv de contestaţie este însă condiţionat, de inexistenţa, în dosar a unor dovezi de citare a părţii care a formulat contestaţia în anulare respectiv a contestatorului - recurent inculpat B.V., ori acesta nu a invocat vreun viciu de procedură în ceea ce-l priveşte, ci a susţinut fie că parchetul nu a fost legal citat în cauză, fie că recurenta B.S. nu a fost legal citată la termenul când s-a acordat cuvântul la dezbateri în recurs.
Prin urmare, aceste susţineri nu pot fi primite, întrucât, pe de o parte, părţile, cu privire la care se susţine că ar fi fost procedura de citare viciată, nu au formulat ele însele contestaţie în anulare, (inculpata B.S. nici nu a formulat recurs în cauză, pentru a fi justificată citarea sa), iar pe de altă parte, parchetul nu este parte în dosar, în înţelesul dispoziţiilor art. 23 şi 24 C. proc. pen. (procurorul participând la judecată potrivit prevederilor art. 315 C. proc. pen.).
De altfel, chiar dacă inculpata B.S. avea şi calitatea de recurentă în cauză, eventuala viciere a procedurii de citare nu putea fi invocată decât de către această parte, astfel că, aşa cum s-a menţionat anterior, aceste susţineri nu pot fi primite şi analizate în condiţiile examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, formulată de contestatorul B.V.
Referitor la susţinerile contestatorului condamnat prin apărători, privind motivul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., în sensul că instanţa de recurs nu a sesizat şi nu a examinat unul din cazurile de încetare a procesului penal dintre cele arătate la art. 10 lit. f) - i1) C. proc. pen., respectiv cazul de la art. 10 lit. g), intervenţia prescripţiei răspunderii penale pentru unele dintre faptele pentru care a fost trimis in judecată inculpatul, Înalta Curte constată că nici acestea nu pot fi primite, întrucât analizând actele existente la dosar se reţine că inculpatul B.V. a fost condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni astfel: art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); art. 26 raportat la art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) cu aplicarea, art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. b) C. pen.; art. 189 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea, art. 37 lit. a) art. 33 lit. b) (3 fapte); art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); infracţiuni grave pentru care pedepsele prevăzute sunt de la 3 la 10 ani închisoare sau chiar mai mare, mai puţin infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (pentru care legea prevede o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare). Întrucât termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul acestei infracţiuni mai puţin gravă, prevăzută de art. 194 alin. (1) şi săvârşită de inculpat în anul 2003 este de 7 ani şi 6 luni, în mod evident că acesta s-ar împlini în anul 2011, prin urmare, în speţă, nu se poate reţine incidenţa prescripţiei răspunderii penale pentru niciuna dintre infracţiunile mai sus menţionate.
De altfel, contestatorul condamnat nu a precizat nici în notele de concluzii scrise depuse în interiorul termenului de amânare a pronunţării şi nici în şedinţă publică, prin apărătorii aleşi, care ar fi faptele concrete cu privire la care s-a susţinut că instanţa de recurs nu a observat incidenţa prescripţiei răspunderii penale.
De asemenea, referitor la susţinerile contestatorului condamnat în sensul că instanţa de recurs a procedat greşit atunci când a omis să se pronunţe cu privire la intervenirea prescripţiei răspunderii penale în ceea ce priveşte o infracţiune de tăinuire cu referire la fapta de tâlhărie săvârşită de inculpatul B.V., Înalta Curte constată că instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 966 din 18 iulie 2005, a respins cererea inculpatului B.V. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunile prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), respectiv infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen., astfel încât nici în apel şi nici în recurs instanţele nu au fost sesizate cu vreo faptă de tăinuire îl legătură cu infracţiunile de complicitate la tâlhărie sau cu cea de lipsire de libertate în mod ilegal şi, prin urmare, instanţa de recurs nu avea cum să se pronunţe cu privire la o faptă inexistentă.
În atare condiţii, Înalta Curte, constatând că motivele pe care se sprijină contestaţia în anulare, art. 386 lit. a) şi c) C. proc. pen., nu au corespondent în probele existente la dosarul cauzei, în temeiul art. 391 C. proc. pen., o va respinge ca inadmisibilă.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat B.V. împotriva deciziei penale nr. 769 din 4 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 28733/3/2005
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1300/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 16/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
