ICCJ. Decizia nr. 195/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 195/2009
Dosar nr. 978/33/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 426/P/2007 din 08 aprilie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de D.M. şi C.D.S. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), respectiv, art. 288 şi art. 291 C. pen.
Pentru a dispune în acest sens, s-au reţinut următoarele:
La data de 06 iulie 2007, numita C.A. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului C.D.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, arătând că acesta, fără acordul ei, a semnat un act adiţional la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319/2005 la biroul notarului public D.M., din care rezultă că petenta ar fi vândut acestuia o suprafaţă de 5.000 m.p. de teren în ridul „V.S.".
În cursul efectuării actelor premergătoare, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reţinându-se că persoana vătămată solicită să se efectueze cercetări şi faţă de notarul public D.M., deoarece, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a întocmit actul adiţional sus-amintit fără ca vânzătoarea să fie prezentă şi să aibă cunoştinţă de întocmirea actului.
Din actele premergătoare efectuate au rezultat următoarele:
În faţa organelor de urmărire penală, numita C.A. nu s-a prezentat, la data de 14 ianuarie 2007 fiind audiată fiica acesteia, C.M., în calitate de reprezentantă, care a declarat că din relatările mamei sale rezultă că a vândut numitului C.D.S. doar 11 terenuri, şi nu a vândut terenul de 5.000 m.p. situat în ridul V.S.
Este de menţionat că, la data de 10 august 2005, numita C.A. a vândut, printr-un contract de vânzare-cumpărare, autentificat la biroul notarului public D.M. sub nr. 2319 din 10 august 2005, un număr de 11 parcele de teren „fînaţe", „pădure" şi „arabil" numitului C.D.S.
Din data de 28 noiembrie 2005 există un act adiţional la acest contract de vânzare-cumpărare din care rezultă că aceeaşi vânzătoare vinde aceluiaşi cumpărător şi un teren din ridul V.S., în suprafaţă de 5.000 m.p. Acest act adiţional a fost autentificat sub nr. 3643 din 28 noiembrie 2005 de notarul public D.M., care declară că numita C.A. a semnat în fata ei documentul.
Ulterior, C.A. nu şi-a mai recunoscut semnătura de pe acest act, efectuând chiar un act de donaţie ce avea ca obiect acest teren în favoarea numitei C.M. încheierea actului de donaţie pentru acelaşi teren a fost posibilă deoarece acesta nu era intabulat la data efectuării tranzacţiilor sus amintite.
Faţă de această situaţie contradictorie, şi de suspiciuni cu privire la semnătura numitei C.A. de pe actul adiţional, numita C.E., mama cumpărătorului C.D.S., la 06 aprilie 2007, a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice. Din raportul de expertiză grafoscopică nr. 002 din 11 aprilie 2007 întocmit de expertul criminalist M.V., rezultă că „Semnătura pe numele C.A." de pe înscrisul intitulat „Act adiţional" a fost executată de C.A.
Având în vedere că numita C.M., în calitate de reprezentantă a numitei C.A., a negat în continuare că actul adiţional ar fi fost semnat de petentă, prin rezoluţia din 31 ianuarie 2008, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice pentru a se stabili dacă semnătura „C.A." de pe actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319/2005 la Biroul notarului public M.D., autentificat prin încheierea de autentificare nr. 3643 din 28 noiembrie 2005, contestat de petentă, respectiv semnăturile „C.A." de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.A. şi C.D.S., având nr. de autentificare 2319 din 10 august 2005; contractul de donaţie încheiat între C.A. şi C.V., autentificat prin încheiere de autentificare nr. 647 din 29 martie 2007; cerere formulată de C.A. în data de 29 martie 2007 pentru redactarea şi autentificarea unui act de donaţie în favoarea donatarului C.V.; cerere formulată de C.A. şi C.M., în data de 14 mai 2007, pentru redactarea şi autentificarea convenţiei de anulare a contractului de donaţie; convenţie de revocare încheiată între C.A. şi C.M. autentificată prin încheierea nr. 1014 din 14 mai 2007, necontestate de petentă, au fost executate de aceeaşi persoană.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 744441 din 31 martie 2008, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Cluj rezultă că: Semnătura „C.A." depusă pe actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319/2005 la Biroul notarului public M.D., autentificat prin încheierea de autentificare nr. 3643 din 28 noiembrie 2005, a fost executată de aceeaşi persoană care a executat semnătura „C.A." depusă pe următoarele acte: contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.A. şi C.D.S., având nr. de autentificare 2319 din 10 august 2005; contractul de donaţie încheiat între C.A. şi C.V., autentificat prin încheierea de autentificare nr. 647 din 29 martie 2007; cerere formulată de C.A., în data de 29 martie 2007, pentru redactarea şi autentificarea unui act de donaţie în favoarea donatorului C.V.; cerere formulată de C.A. şi C.M., în data de 14 mai 2007, pentru redactarea şi autentificarea convenţiei de anulare a contractului de donaţie; convenţie de revocare încheiată între C.A. şi C.M. autentificată prin încheierea nr. 1014 din 14 mai 2007.
În final, faţă de actele premergătoare efectuate în cauză procurorul a concluzionat că rezultă fără dubiu că actul adiţional contestat a fost semnat de numita C.A.
Plângerea petentei C.M., formulată împotriva acestei rezoluţii, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 407/ll/2/2008 din 28 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Petenta s-a adresat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., instanţei competente.
Prin sentinţa penală nr. 94 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, în sinteză, că procurorul nu era obligat să audieze martori pentru a stabili persoana care a semnat înscrisurile, probele ştiinţifice efectuate dovedind, în afara oricăror dubii, persoana care, în mod real, a semnat înscrisurile în litigiu.
Împotriva sentinţei petenta a declarat prezentul recurs.
Petenta C.M. nu a depus motive scrise de recurs, cele susţinute cu ocazia dezbaterilor fiind menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.
În lipsa unor critici concrete ale petentei cu privire la legalitatea şi temeinicia rezoluţiilor procurorilor şi, respectiv, sentinţei primei instanţe, Înalta Curte apreciază că simpla exprimare a nemulţumirii privind nesoluţionarea cauzei în favoarea sa şi dorinţa tragerii la răspundere penală a celor 2 intimaţi nu sunt, prin ele însele, suficiente argumente care să justifice casarea hotărârii judecătoreşti şi infirmarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Examinând din oficiu sentinţa atacată, precum şi rezoluţia procurorului, Înalta Curte nu a constatat aspecte care să impună admiterea recursului declarat de petenta.
Prin mijloace probatorii tehnico-ştiinţifice (expertiză şi constatare tehnico-ştiinţifică), specifice în cazul infracţiunilor de fals în înscrisuri, s-a determinat persoana care a semnat înscrisurile în litigiu, susţinerile petentei fiind fără relevanţă juridică.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petentei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.M. împotriva sentinţei penale nr. 94 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 191/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 203/2009. Penal → |
|---|
