ICCJ. Decizia nr. 191/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.191/2009
Dosar nr. 640/54/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin rezoluţia nr. 829/P/2007 din 4 ianuarie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de subinspectorul de poliţie Ş.B.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi 192 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, s-au reţinut următoarele.
Prin rezoluţia nr. 888/P/2007 din 27 noiembrie 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de agenţii de poliţie V.Şt., D.L.A. şi O.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 192, art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), disjungerea cauzei şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova faţă de subinspectorul de poliţie Ş.B. pentru infracţiunile de violare de domiciliu şi abuz în serviciu contra intereselor peroanelor, precum şi disjungerea cauzei fată de făptuitorii C.M., R.L., S.C. şi B.C. şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în vederea cercetării respectivilor pentru infracţiunea de violare de domiciliu.
Interogat fiind, subinspectorul de poliţie Ş.B.C. a declarat că, în seara zilei de 09 februarie 2007, fiind de serviciu la Secţia nr. 1 a Politiei mun. Craiova s-au prezentat numitele C.M. şi R.L. care au sesizat că la etajul 1 al imobilului situat pe str. Brestei din Craiova, al căror coproprietare sunt, au fost sparte uşile şi s-au distrus încuietorile.
Întrucât au solicitat intervenţia de îndată a lucrătorilor de poliţie, anexând la sesizare o hotărâre judecătorească definitivă prin care se atesta că sunt coproprietare ale imobilului, s-au deplasat la faţa locului subinspectorul de poliţie Ş.B.C. împreună cu mai mulţi agenţi de poliţie.
După efectuarea de cercetări, la ieşirea din imobil, lucrătorii de poliţie şi denunţătoarele, împreună cu alte persoane, au fost interogaţi de către numita G.M. în legătură cu prezenţa lor în imobil şi Ie-a atras atenţia că acesta îi aparţine.
Au revenit la sediul Secţiei 1 Poliţie, unde s-a procedat la audierea denunţătoarelor şi martorilor, timp în care a sosit şi numitul G.O.M., însoţit de avocatul său, însă a refuzat să aştepte pentru a fi audiat.
În declaraţia sa, G.O.M. a confirmat apărările numitului Ş.B.C., însă a precizat că, prin sentinţa civilă nr. 14157 din 26 octombrie 2007, Judecătoria Craiova a admis contestaţia la executare împotriva executării silite pornită în dosarul nr. 193/E/2007 a B.E.J. B.T., fiind anulate actele de executare, motiv pentru care demersul denunţătoarelor era nelegal.
Având în vedere că numitul Ş.B.C. s-a deplasat la faţa locului la solicitarea denunţătoarelor, care i-au prezentat hotărârea definitivă prin care deveneau coproprietare, precum şi procesul verbal de punere în executare silită, fără să-i aducă la cunoştinţă că prin sentinţa civilă nr. 14157 din 26 octombrie 2007 a fost admisă contestaţia la executare, procurorul a apreciat că urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi violare de domiciliu, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni sub aspectul laturii subiective.
Plângerea petenţilor G.M.O. şi G.M. a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 167/11/2/2008 din 7 februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petenţii s-au adresat instanţei competente.
Prin sentinţa penală nr. 154 din 29 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a admis plângerea petenţilor, a desfiinţat rezoluţiile şi a dispus trimiterea cauzei la procuror „ .. pentru începerea urmăririi penale faţă de făptuitor, pentru faptele reclamate".
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că:
„în speţă nu s-a stabilit în mod corect starea de fapt";
„nu a fost audiată petenta G.M.";
-„nu s-au efectuat verificări şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), reclamată de petentul G.O.M. la 26 noiembrie 2007".
În final, prima instanţă a dispus efectuarea unor probe, apreciate de aceasta ca necesare pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt, cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Împotriva sentinţei au declarat prezentele recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimatul Ş.B.C.
În motivele scrise de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova sunt menţionate următoarele motive de recurs:
1) sentinţa pronunţată este nelegală pentru următoarele motive:
a) conform art. 309 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.
Minuta sentinţei pronunţată în cauză are următoarea formulare „Admite plângerea. Desfiinţează rezoluţia atacată şi trimite cauza procurorului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru începerea urmăririi penale faţă de făptuitor pentru faptele reclamate." Dispozitivul sentinţei pe care am atacat-o cu recurs are o formulare şi un conţinut total diferit, el având următoarea redactare: „Admite plângerea formulată de petenţii G.M.O. şi G.M. împotriva rezoluţiei nr. 167/11/2/2008 din 7 noiembrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 4 ianuarie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 829/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul S.B.C."
Se constată, aşadar, neconcordanţe majore de conţinut juridic între minuta pronunţată şi dispozitivul sentinţei, fapt care atrage nulitatea hotărârii.
b) conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva soluţiei de netrimitere în judecată persoana ale cărei interese au fost vătămate poate face plângere la instanţa de judecată.
Petenţii G.O.M. şi G.M. au formulat plângere la instanţa de judecată împotriva rezoluţiei nr. 829/P/2007 din 4 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi rezoluţiei nr. 167/11/2/2008 din 7 februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin sentinţa pronunţată în cauză, instanţa de judecată a desfiinţat doar rezoluţia nr. 167/11/2/2008 din 7 februarie 2008, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care a respins plângerea petenţilor împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adoptată în dosarul nr. 829/P/2007, nepronunţându-se şi asupra acestei soluţii.
Aşa fiind, se consideră că instanţa de judecată nu a rezolvat fondul cauzei, întrucât nu s-a pronunţat asupra rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale ci, doar asupra rezoluţiei procurorului general prin care a fost respinsă plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată.
2) sentinţa prin care s-a dispus admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea şi completarea cercetărilor este şi netemeinică, având în vedere următoarele considerente:
În plângerea penală formulată conform art. 222 C. proc. pen., persoanele vătămate G.M.O. şi G.M. nu au solicitat efectuarea de cercetări penale şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), comisă de către lucrătorii de poliţie.
În aceste condiţii, trimiterea dosarului la procuror pentru investigarea şi a infracţiunii de neglijenţă în serviciu nu are justificare legală, întrucât procurorul avea obligaţia să se pronunţe numai asupra infracţiunilor indicate în actul de sesizare.
Referitor la faptul că procurorul nu a audiat-o pe persoana vătămată G.M. se consideră că această omisiune nu are niciun fel de relevanţă juridică, întrucât plângerea penală a semnat-o alături de soţul său, acesta a fost audiat şi, existând identitate de obiect şi de conţinut, audierea acelei persoane vătămate nu ar fi influenţat starea de fapt şi de drept reţinută în soluţia de netrimitere în judecată.
Pe de altă parte, măsura dispusă în sensul că procurorul să audieze pe agenţii de poliţie O.M., D.L. şi V.Şt. nu are justificare, deoarece aceştia au fost audiaţi de procuror în dosarul nr. 888/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, dosar pe care instanţa l-a observat şi l-a ataşat la dosarul aflat pe rol.
În fine, dispoziţia instanţei impusă procurorului să audieze pe R.L. şi C.M., şi să anexeze actele de cercetare penală întocmite de către lucrătorii de poliţie la data de 8 noiembrie 2007, este fără obiect deoarece actele respective formează dosarul nr. 11722/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 C. pen., întrucât persoana vătămată şi-a retras plângerea prealabilă.
S-au anexat, în copie, actele dosarului respectiv, dosar pe care, se susţine, instanţa de judecată a avut posibilitatea să îl solicite spre observare, aşa cum a procedat cu dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 888/P/2007 care este ataşat prezentei cauze.
Faţă de toate argumentele expuse, procurorul a concluzionat că sentinţa penală pronunţată în cauză este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi, în principal, trimiterea dosarului la prima instanţă, pentru reluarea judecăţii şi rezolvarea fondului cauzei, iar în subsidiar, respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii soluţiilor dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova ca legale şi temeinice.
Intimatul Ş.B.C. nu şi-a motivat în scris recursul.
Pentru motivele ce se vor arăta, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, recurs declarat în favoarea intimatului, precum şi de către intimat întrucât soluţia primei instanţe este netemeinică cu privire acesta pentru aceleaşi motive ca şi cele invocate de Ministerul Public.
1) critica referitoare la nesoluţionarea fondului cauzei şi la neconcordanţa dintre minută şi dispozitivul sentinţei.
Este adevărat că, potrivit art. 309 C. proc. pen., minuta trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.
Deşi, în principiu, observaţiile Ministerului Public, anterior menţionate, sunt corecte, Înalta Curte apreciază următoarele:
- compararea minutei olografe cu dispozitivul sentinţei tehnoredactate este de natură a conduce la concluzia univocă a soluţiei adoptată de judecător, neexistând elemente care să justifice contrarietatea între minută şi dispozitiv cu privire la soluţia dispusă;
- împrejurarea că în conţinutul minutei şi dispozitivului judecătorul nu a folosit expresia utilizată de legiuitor în art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii, soluţia adoptată fiind evidentă;
- din examinarea minutei şi a dispozitivului sentinţei rezultă, fără dubiu, că s-a dispus desfiinţarea ambelor rezoluţii atacate.
2) este însă întemeiată critica Ministerului Public referitoare la netemeinicia sentinţei atacate.
Situaţia de fapt cu privire la subinspectorul de poliţie, de altfel nu foarte complexă, a fost corect stabilită de către procuror în urma efectuării actelor premergătoare.
Pentru a aprecia asupra începerii în condiţii de legalitate a urmăririi penale, legea nu impune procurorului un anumit volum al actelor premergătoare, existând obligaţia efectuării acestora în limita unei complete conturări a situaţiei de fapt din care acesta să poată stabili dacă există, sau nu, unul din cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
Amploarea actelor premergătoare, efectuate în condiţiile legii, nu este cea a actelor de cercetare penală care justifică punerea în mişcare a acţiunii penale sau trimiterea în judecată.
De altfel, dacă prima instanţă aprecia că sunt aspecte ce nu au fost pe deplin clarificate avea posibilitatea examinării actelor şi lucrărilor din celelalte dosare (dosarul nr. 888/P/2007 fiind chiar ataşat prezentului dosar).
Înalta Curte, însă, examinând dosarele nr. 829/P/2007, nr. 888/P/2007 (anexat), dosarul primei instanţe, precum şi anexele depuse la motivele scrise de recurs ale Ministerului Public, constată, pe de o parte, că situaţia de fapt reţinută de procuror este corectă (şi, mai ales, necontestată de cei implicaţi), iar pe de altă parte, că actele premergătoare nu au relevat minime indicii ale săvârşirii infracţiunilor imputate intimatului.
În condiţiile prezentării unei sentinţe judecătoreşti şi a solicitării intervenţiei urgente a forţei publice, activitatea de serviciu a intimatului, subinspector de poliţie, poate fi apreciată ca legală şi justificată, ceea ce exclude existenta elementului subiectiv al infracţiunilor imputate (intenţia).
De asemenea, Înalta Curte constată că disjungerea cauzei şi declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a avut în vedere infracţiunile de violare de domiciliu şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, infracţiuni menţionate în plângerea penală depusă la data de 15 noiembrie 2007 (dosar nr. 888/P/2007).
De altfel, procurorul care a soluţionat dosarul nr. 888/P/2007 a menţionat în rezoluţia sa că „ulterior audierii sale, la data de „26 noiembrie 2007, partea vătămată G.O. a depus la dosar o precizare a plângerii iniţiale prin care solicita efectuarea de cercetări faţă de cei trei agenţi de poliţie şi sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu", soluţia de neîncepere a urmării penale a celor 3 agenţi de politie referindu-se la art. 192, art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) (dosar nr. 888/P/2007).
În consecinţă, faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Ministerul Public şi intimat, va casa sentinţa şi, rejudecând plângerea, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., o va respinge ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea plângerii pe fond.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea celor 2 recursuri vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de intimatul Ş.B.C. împotriva sentinţei penale nr. 154 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii G.M. şi G.O.M. împotriva rezoluţiei din 4 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 829/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe care o menţine.
Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 195/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
