ICCJ. Decizia nr. 160/2009. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 160/2009
Dosar nr. 1216/86/2007
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 din 16 ianuarie 2008, Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpaţii:
1. N.C., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 3 (trei) ani, prevăzută de art. 862 C. pen.
În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, odată la un interval de 3 (trei) luni, la judecătorul delegat cu supravegherea, din cadrul B.E.P. din cadrul Tribunalului Suceava;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. şi art. 865 C. pen., privind revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
2. Ş.B.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de un an şi 2 luni prevăzut de art. 110 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Conform art. 255 alin. (4) C. pen., raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei totale de 10.400 lei, care urmează a fi virată către stat, bani care au fost ridicaţi la data de 5 septembrie 2006 conform procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, încheiat de organele de urmărire penală şi consemnată la C.E.C.
S-a constatat că prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat la data de 28 noiembrie 2006 de către D.F.P. Suceava, s-a confiscat de la inculpatul minor Ş.B.Ş., un număr de 18.500 pachete ţigări dispuse astfel:
- 20 baxuri ţigări, cu 50 cartuşe a câte 10 pachete fiecare, în total 10.000 pachete ţigări;
- 17 baxuri ţigări, cu 50 cartuşe a câte 10 pachete fiecare, în total 8.500 pachete ţigări, care au fost lăsate în custodia I.J.P.F. Suceava, la camera de corpuri delicte, de către D.G.A. – S.T.A. Suceava – B.A. pentru judeţul Suceava, conform procesului verbal încheiat la data de 05 septembrie 2006.
Inculpatul N.C. a fost obligat să plătească statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.
Inculpatul minor Ş.B.Ş. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ş.I. să plătească statului suma de 1.100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din timpul urmăririi penale, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 5 septembrie 2006, subinspector C.S.M. şi agent principal C.C., din cadrul J.P.F. – S.P.F. Vicov, au întocmit un proces verbal de constatare pe care l-au înaintat D.G.S. – S.T.A. Suceava, în care arătau că în dimineaţa aceleiaşi zile, în jurul orelor 6,30, au depistat pe D.J. 209 G, pe raza localităţii Brodina, un autoturism marca Dacia Papuc, în care se aflau cei doi inculpaţi; aceştia transportau ţigări de provenienţă ucraineană pentru care nu deţineau acte, iar pentru a nu se lua măsurile legale faţă de ei şi pentru marfa pe care o transportau, le-au promis lucrătorilor de poliţie oferirea unei sume de bani cuprinsă între 1000 - 2000 euro.
În baza sesizării şi în conformitate cu dispoziţiile art. 465 şi următoarele C. proc. pen., s-a procedat la organizarea surprinderii în flagrant a momentului în care inculpaţii urmau să dea sumele de bani promise celor doi poliţişti în data de 05 septembrie 2006.
În acest sens, dată fiind situaţia de urgenţă rezultată şi necesitatea fructificării momentului operativ, prin ordonanţa nr. 450/P/2006 din 5 septembrie 2006, ora 9,00, s-a dispus autorizarea provizorie pe o perioadă de 48 ore a efectuării de înregistrări audio-video a activităţii inculpaţilor. Această ordonanţă a fost confirmată prin încheierea nr. 47/ I din 08 septembrie 2006 a Tribunalului Suceava, secţia penală.
S-a reţinut că, în dimineaţa zilei de 05 septembrie 2006, după ce poliţiştii de frontieră i-au depistat pe inculpaţi transportând ţigările, aceştia au fost invitaţi la sediul S.P.F. Vicov, unde N.C. a dat o declaraţie în faţa sms. P.P. În acelaşi timp, s-au făcut demersurile pentru sesizarea D.G.A. Suceava, respectiv a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, stabilindu-se modalitatea de organizare a surprinderii momentului operativ. Din parcarea unităţii S.P.F. Vicov, inculpaţii şi cei doi poliţişti s-au deplasat cu maşinile către restaurantul V.M. din localitatea Vicovu de Sus, întrucât aceştia nu aveau suficienţi bani asupra lor pentru a-i oferi poliţiştilor şi urma ca o altă persoană pe care au contactat-o, respectiv martorul I.I., să le aducă suma de 8.900 lei.
Inculpatul N.C., cu care s-a purtat şi cea mai mare parte a discuţiilor referitoare la oferirea sumei de bani pentru a nu se aplica măsurile legale, i-a dat lui C.C.G. suma de 1.500 lei, pe care a lăsat-o în autoturismul acestuia, spunându-i că în scurt timp îi va oferi şi restul de bani pentru a-l lăsa să plece cu marfa pe care o transporta. Ulterior, inculpatul Ş.B. a preluat un pachet conţinând 8.900 lei de la martorul I.I., după care s-a deplasat la autoturismul condus de agentul de poliţie C.C.G. şi l-a înmânat acestuia, moment în care a intervenit echipa operativă.
Fiind întrebaţi, imediat după săvârşirea faptei, cu privire la sumele de bani ce au fost identificate şi predate de către poliţiştii de frontieră, respectiv 1.500 lei şi 8.900 lei, cei doi inculpaţi au recunoscut că aceşti bani au fost oferiţi poliţiştilor pentru a-i lăsa să plece cu marfa pe care o transportau şi pentru care nu posedau documente de provenienţă, respectiv cantitatea de 37 baxuri de ţigări (total 18.500 pachete de ţigări). De asemenea, au precizat că ei le-au propus poliţiştilor să le ofere bani pentru a nu lua măsurile legale ce se impuneau şi nicidecum nu au fost constrânşi în vreun fel de către aceştia să le dea banii.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: raportul şi sesizarea din oficiu, fişa postului agentului de politie, procesele verbale de transcriere de pe suport digital a înregistrărilor audio şi video, proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante, recipise de consemnare la C.E.C., declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpaţii N.C. şi Ş.B.Ş.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, susţinând că în mod greşit s-a confiscat de la ambii inculpaţi suma totală care a făcut obiectul infracţiunii de dare de mită comisă de aceştia în calitate de coautori, măsura având un caracter individual, nefiind susceptibilă de solidaritate, aşa încât trebuia să se dispună confiscarea de la inculpatul N.C. a sumei de 1.500 lei iar de la inculpatul Ş.B.Ş. a sumei de 8.900 lei. S-a mai susţinut că în mod greşit a fost obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condiţiile în care acesta nu a fost obligat în acelaşi mod la despăgubiri civile, infracţiunea de dare de mită fiind o infracţiune de pericol, iar nu de pagubă.
Motivându-şi apelurile, inculpaţii au solicitat în scris, dar şi oral, prin apărătorii lor, desfiinţarea hotărârii şi restituirea cauzei organului de urmărire penală, întrucât li s-a încălcat dreptul la apărare în momentul constatării infracţiunii flagrante, îndeosebi inculpatului minor Ş.B.Ş., procesul-verbal încheiat cu ocazia constatării infracţiunii flagrante fiind astfel lovit de nulitate absolută, aceeaşi sancţiune urmând a fi constatată şi cu privire la celelalte mijloace de probă obţinute în mod ilegal, inculpaţii fiind instigaţi să săvârşească infracţiunea de dare de mită.
Astfel, conţinutul primei declaraţii a martorului C.S.M. confirmă că poliţiştii sunt cei care au propus „rezolvarea situaţiei" pe cale amiabilă, cerându-i inculpatului N.C. 10.000 lei pentru a-i lăsa să plece cu marfa şi a nu aplica măsurile legale, încălcându-se prevederile art. 68 alin. (l) C. proc. pen., respectiv teza referitoare la întrebuinţarea de promisiuni sau îndemnuri în scopul obţinerii de probe.
Totodată, s-au încălcat şi prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., pentru că, prin maniera prevăzută în art. 68 alin. (l) C. proc. pen., poliţiştii l-au determinat pe inculpatul N.C. să săvârşească fapta penală, în scopul obţinerii de probe, respectiv organizarea flagrantului şi în mod evident a celorlalte mijloace de probe. Modul în care a procedat organul de urmărire penală este sancţionat de art. 64 alin. (2) C. proc. pen., declaraţiile poliţiştilor neputând fi luate în considerare, fiind nesincere, confecţionate de organul de urmărire penală.
Hotărârea instanţei fiind întemeiată pe mijloace de probă obţinute ilegal, apărătorul inculpatului N.C. a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. e) C. proc. pen., sau art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi înlăturarea menţiunii din dispozitivul hotărârii referitoare la confiscarea ţigărilor printr-un proces verbal de contravenţie, aceasta neavând legătură cu obiectul cauzei.
Apărătorul inculpatului, minor pentru aceleaşi motive, a solicitat restituirea cauzei, pentru refacerea urmăririi penale, menţionând că primele cercetări s-au declanşat fără respectarea procedurii privind urmărirea infracţiunii flagrante, invocând totodată şi nulitatea hotărârii, pronunţată în condiţiile încălcării procedurii de citare cu inculpatul minor la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile în fond ale cauzei.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 17 din 23 octombrie 2008, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi, în baza art. 255 alin. (4) C. pen., a confiscat suma de 1.500 lei de la inculpatul N.C. şi suma de 8.900 lei de la inculpatul Ş.B.Ş.
Inculpatul minor Ş.B.Ş. a fost obligat să plătească statului suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la judecarea fondului în solidar cu partea responsabilă Ş.I.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelurile declarate de inculpaţii N.C. şi Ş.B.Ş. au fost respinse ca nefondate.
Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii N.C. şi Ş.B.Ş.
Inculpatul N.C. şi-a întemeiat criticile formulate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., susţinând că la momentul constatării infracţiunii flagrante li s-a încălcat dreptul la apărare, neaducându-li-se la cunoştinţă drepturile procesuale pe care le aveau, iar inculpatul Ş.B.Ş. nefiind asistat de un avocat. S-a solicitat restituirea cauzei la procuror.
Un alt motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., recurentul solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât a fost determinat să săvârşească infracţiunea de către lucrătorii de poliţie.
Inculpatul Ş.B.Ş. a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 6 şi 21 C. proc. pen., susţinând că nu a beneficiat de asistenţă juridică şi nu a fost legal citat la judecata în fond şi apel.
Recursurile sunt nefondate.
Inculpatul minor Ş.B.Ş. a fost legal citat pe parcursul procesului penal, instanţele de fond şi apel respectând dispoziţiile art. 175 şi următoarele, precum şi dispoziţiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen. În pofida demersurilor făcute de a fi adus în faţa instanţei, inclusiv cu mandat de aducere, acesta nu s-a prezentat, sustrăgându-se cercetării judecătoreşti.
Recurenţilor li s-au respectat drepturile procesuale, fiind audiaţi în calitate de învinuiţi numai după ce le-au fost aduse la cunoştinţă aceste drepturi. Recurentul minor a beneficiat de asistenţă juridică din oficiu, iar inculpatului major i s-a făcut cunoscut dreptul de a fi asistat de un avocat, potrivit dispoziţiilor art. 171 C. proc. pen.
La momentul constatării infracţiunii flagrante, asigurarea asistenţei juridice nu era obligatorie, în cauză nefiind vorba de urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante, dispoziţiile art. 467 C. proc. pen., nefiind aplicabile.
Cu privire la latura obiectivă a infracţiunii de dare de mită, Înalta Curte constată că la momentul efectuării promisiunii de bani către lucrătorii de poliţie pentru ca aceştia să nu-şi îndeplinească îndatoririle de serviciu, infracţiunea de dare de mită s-a consumat.
Toate evenimentele ulterioare acestui moment nu au făcut decât să confirme existenţa promisiunii, adică a uneia din modalităţile de comitere a infracţiunii. Prin urmare, toate susţinerile recurenţilor inculpaţi cum că ar fi fost determinaţi la înmânarea sumei de bani de către lucrătorii de poliţie, în vederea unei rezolvări amiabile a problemei generate de constatarea făcută de aceştia, nu numai că nu sunt reale, dar nu au niciun fel de importanţă sub aspectul reţinerii săvârşirii infracţiunii de dare de mită, întrucât fapta se consumase deja la momentul promisiunii. Promisiunea este un act unilateral al mituitorului care săvârşeşte infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen., independent de acceptarea acesteia.
Lucrătorii de poliţie, care şi sesizaseră S.T.A. Suceava cu privire la această faptă, nu au făcut altceva decât să primească sumele de bani ce le fuseseră promise, inculpaţii materializând, astfel, infracţiunea de dare de mită consumată în dimineaţa zilei de 5 septembrie 2006.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanţele au apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 68 C. proc. pen.
Întrucât probele administrate au făcut dovada vinovăţiei inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, Înalta Curte constată că în mod just aceştia au fost condamnaţi, în cauză neexistând temeiuri de achitare a lor.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.C. şi Ş.B.Ş. împotriva deciziei penale nr. 17 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 131/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 167/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
