ICCJ. Decizia nr. 204/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 204/2009
Dosar nr. 5039/3/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 564 din 14 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului D.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o perioadă de trei ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus prevenţia de la 22 ianuarie 2008 al zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat, în vederea distrugerii, a 3 comprimate M.D.M.A., rămase în urma analizelor de laborator şi depuse la camera de corpuri delicte, iar în baza art. 17 alin. (2) din aceeaşi lege, a sumei de 425 lei obţinută în săvârşirea faptei.
Pe baza materialului probator administrat în cauză, inclusiv a declaraţiilor inculpatului de recunoaştere constată a faptelor, s-a reţinut că în perioada noiembrie – decembrie 2007, acesta a vândut în trei ocazii un număr total de 9 pastile de M.D.M.A. (exstasy), drog de mare risc, încasând suma de 425 lei. Banii erau destinaţi procurării altor droguri pentru consumul propriu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul a susţinut, sub un prim aspect, că pedeapsa aplicată inculpatului este prea severă şi, printr-o a doua critică adusă sentinţei, că nu au fost precizate care anume circumstanţe atenuante sunt incidente în cauză.
Cu ocazia dezbaterilor în fond a apelurilor, reprezentanta Ministerului Public a arătat că nu mai susţine prima critică, referitoare la caracterul excesiv de sever al pedepsei aplicate.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiate ambele apeluri în ceea ce priveşte neprecizarea circumstanţelor atenuante (critica parchetului) precum şi cuantumul pedepsei (critica inculpatului), considerând că se impune acordarea unei mai largi eficienţe circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei aplicate.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 221 din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpat şi a desfiinţat în parte sentinţa.
Rejudecând, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar potrivit art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.M., care, într-un motiv principal, a solicitat, în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege.
În subsidiar, în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat acordarea unei eficienţe sporite a prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen. şi reducerea pedepsei până la un cuantum care să facă posibilă aplicarea art. 81 C. pen., sau 861 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins şi fără privarea acestuia de libertate.
Recursul este întemeiat, în parte, în sensul celor ce urmează:
În ceea ce priveşte prima critică, prin care se solicită, în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi primită, întrucât inculpatul nu a criticat sub acest aspect hotărârea în apel, solicitarea fiind formulată pentru prima dată în recurs, astfel că este inadmisibilă în raport de prevederile art. 3851 alin. (4) C. proc. pen.
De altfel, critica nici nu este justificată, fapta inculpatului (recunoscută de acesta) de a vinde în trei situaţii consecutive, droguri de mare risc, respectiv un număr de nouă pastile de M.D.M.A. pentru suma de 425 lei fiind corect încadrată în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Înalta Curte reţine, însă, ca întemeiată, critica referitoare la individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că inculpatul a recunoscut şi regretat încă de la prima declaraţie fapta imputată, menţinându-şi atitudinea sinceră pe tot parcursul procesului penal.
De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, activitatea infracţională a acestuia datorându-se, în mare parte, astfel cum rezultă din declaraţiile sale şi ale martorilor, anturajului pe care-l frecventa, consumatori ocazionali de droguri.
La data săvârşirii faptei inculpatul era elev la cursurile de zi, în ultimul an, la Liceul Constantin Brâncoveanu Bucureşti.
Caracterizările depuse la dosar atestă faptul că inculpatul este cunoscut ca fiind respectuos, fără probleme de comportament, provenind dintr-o familie organizată, cu principii şi o moralitate binecunoscute în comunitate.
Toate aceste aspecte îndreptăţesc concluzia că în cauză se poate da o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante deja reţinute în favoarea inculpatului, coborând pedeapsa şi aplicându-se dispoziţiile art. 861 C. pen., Înalta Curte apreciind că reinserţia socială a inculpatului poate fi realizată şi fără privarea acestuia de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat şi va desfiinţa în parte Decizia şi sentinţa pronunţată în cauză.
Rejudecând, se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., de la 5 ani şa 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., se va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare stabilit pe o durată de 7 ani, în condiţiile art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de încercare, condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen.
Pedeapsa accesorie aplicată se va suspenda, conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Pedeapsa complementară, ca şi celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate vor fi menţinute.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 221/ A din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte Decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 564 din 14 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi rejudecând:
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi 76 C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., urmând să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune al victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 173/2009. Penal. Evadarea (art. 269 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 206/2009. Penal → |
|---|
