ICCJ. Decizia nr. 167/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 167/2009
Dosar nr. 954/33/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 93 din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondată, plângerea petentului T.M., formulată împotriva rezoluţiei nr. 197/P/2008 din 12 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petiţionarul T.M. a formulat plângere penală împotriva procurorilor T.O.C. şi C.Ş. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând efectuarea de cercetări penale faţă de aceştia în legătură cu modul de soluţionare a dosarelor penale nr. 2025/P/2007 şi nr. 2671/P/2006.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin rezoluţia nr. 2671/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca din 12 februarie 2008, cele două dosare penale au fost conexate, iar procurorul C.Ş. a confirmat propunerea organelor de urmărire penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de făptuitorul C.M. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 246 şi art. 248 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) şi f) C. proc. pen.
Plângerea persoanei vătămate T.M. împotriva acestei rezoluţii a fost soluţionată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj, T.O.C. care, prin rezoluţia nr. 145/II/2/2008 din 31 martie 2008, a respins-o ca nefondată.
Prin rezoluţia nr. 197/P/2008 din 12 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi procurori, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi 264 C. pen., constatând că faptele sesizate nu există.
S-a reţinut că dispoziţiile legale privind conexarea cauzelor au fost aplicate în mod corect, iar după respingerea plângerii împotriva soluţiei dispuse de prim-procuror, petentul avea posibilitatea de a formula plângere la instanţa de judecată, conform art. 2781 C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., persoana vătămată a formulat plângere împotriva măsurii dispuse de procuror, aceasta fiind respinsă prin rezoluţia nr. 439/II/2/2008 din 6 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., persoana vătămată T.M. s-a adresat instanţei cu plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de procuror, solicitând tragerea la răspundere penală a celor doi făptuitori.
În motivarea plângerii sale, persoana vătămată a susţinut că procurorul C.Ş. a dispus în mod nelegal conexarea dosarului nr. 2025/P/2007 la dosarul nr. 2671/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, nu a respectat termenul de soluţionare a dosarului, s-a antepronunţat în dosarul nr. 2671/P/2006, iar prim-procurorul T.O.C. a favorizat tergiversarea cercetărilor penale şi nu a luat măsuri de repartizare a cauzei la un alt procuror (măsuri care se impuneau datorită nelucrării nejustificate a dosarului), iar la solicitarea expresă a petiţionarului a refuzat să-i comunice numele procurorului de caz, împiedicându-l în exercitarea dreptului de recuzare a acestuia.
Instanţa de fond a constatat că procurorii C.Ş. şi T.O.C. şi-au îndeplinit în mod corect îndatoririle de serviciu, susţinerile persoanei vătămate nefiind fondate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal petiţionarul T.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3, 10, 17 C. proc. pen. şi reluând integral toate criticile formulate în plângere.
Verificând hotărârea atacată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., inclusiv prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Instanţa de fond, judecând plângerea, a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, făcând o detaliată analiză a actelor premergătoare şi a măsurii dispuse de procuror prin prisma tuturor criticilor aduse acestora de către persoana vătămată.
Petiţionarul T.M. a criticat modul în care procurorii C.Ş. şi T.O.C. şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, susţinând că în acest fel l-au favorizat pe făptuitorul C.M. faţă de care au dispus şi, respectiv, au menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 2671/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca.
Instanţa a apreciat că în mod just faţă de cei doi procurori s-a dispus soluţia de netrimitere în judecată, întrucât aceştia şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod corespunzător, în conformitate cu dispoziţiile legale şi în raport de dovezile existente în cauzele instrumentate.
Din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun indiciu că procurorii şi-ar fi încălcat, cu ştiinţă, atribuţiile de serviciu şi că prin aceasta ar fi cauzat vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarului sau că aceştia ar fi favorizat persoana cercetată.
Niciuna din măsurile dispuse de procurori nu excede atribuţiilor de serviciu şi nici nu încalcă dispoziţiile legale în materie, astfel cum în mod just a constatat instanţa de fond, verificând şi analizând fiecare susţinere a petiţionarului, în raport de instituţiile de drept a căror nesocotire a fost reclamată.
Înalta Curte mai constată că completul de judecată a fost legal constituit şi că în cauză nu se pune problema analizării vreunei încadrări juridice, astfel că motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3 şi 17 C. proc. pen., sunt nefondate.
Nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., nu este întemeiată, în cauză neexistând critici ale petiţionarului asupra cărora instanţa să nu se fi pronunţat prin hotărâre, iar alte cereri acesta nu a formulat în timpul procesului penal.
Pentru aceste motive, recursul petiţionarului fiind nefondat, Înalta Curte îl va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.M. împotriva sentinţei penale nr. 93 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 160/2009. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 173/2009. Penal. Evadarea (art. 269 C.p.).... → |
|---|
