ICCJ. Decizia nr. 1713/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1713/200.
Dosar nr. 8109/101/2008
Şedinţa publică din 11 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.538 din 12 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 8109/101/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului C.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 C. pen. şi art. 76 C. pen.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 C. pen. raportat la art. 76 C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
I-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa rezultantă, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 6 octombrie 2008 la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului C.M.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 C. pen. raportat la art. 76 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului R.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 C. pen. raportat la art. 76 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate şi executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
I-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus, din pedeapsa rezultantă, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 6 octombrie 2008 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului R.M.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 196,94 gr.rezină de cannabis sigilată cu sigiliul tip M.I.nr. 50093, care a fost predată organelor de poliţie conform procesului-verbal din 6 octombrie 2008.
A fost ridicată măsura de indisponibilizare a autoturismului marca „Ford Mondeo", înmatriculat în Franţa, dispusă prin ordonanţa nr. 60/D/P/2008 din 10 octombrie 2008 şi restituirea către inculpatul C.M.
A obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 3 octombrie 2008, un ofiţer din cadrul SCCO Mehedinţi s-a sesizat din oficiu despre faptul că I.G.L. împreună cu doi cetăţeni străini, au constituit un grup infracţional organizat care se ocupă cu traficul şi consumul ilicit de droguri de risc, şi anume haşiş.
În seara zilei de 5 octombrie 2008, cele trei persoane au introdus ilegal în ţară o cantitate mare de droguri pe care intenţionau să o valorifice cu suma de 2.000 Euro.
Fiind respectate dispoziţiile art. 2241 C. proc. pen., organele de urmărire penală, în seara zilei de 5 octombrie 2008, în jurul orelor 21,00, au procedat la marcarea sumei de bani ce a fost predată investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia în vederea cumpărării de droguri.
În aceeaşi seară, în jurul orelor 23,00, în apropierea staţiei PECO de lângă Liceul nr. 4 Drobeta Turnu Severin, prin intermediul colaboratorului, au fost cumpărate două plăci de droguri.
Imediat cei trei au fost identificaţi ca fiind I.G.L. şi inculpaţii C.M., respectiv R.M., iar asupra unora dintre aceştia a fost găsită suma de bani primită de la colaborator.
În urma analizelor de laborator s-a stabilit că inculpaţii au vândut 196,94 grame rezină de canabis, care a fost adusă din Republica Serbia, primită de cei doi inculpaţi din localitatea Kladova, de la o persoană cunoscută sub numele de D.
În raport de această stare de fapt şi de probele administrate, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpaţilor C.M. şi R.M. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), respectiv art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind traficul de droguri.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel inculpaţii C.M. şi R.M., solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării achitarea acestora în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
A solicitat, de asemenea, înlăturarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., având în vedere faptul că sunt cetăţeni străini.
Prin Decizia penală nr. 52 din 9 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 8109/101/2008 s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpaţii C.M. şi R.M.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă perioada detenţiei preventive de la 12 decembrie 2008 la zi.
Apelanţii inculpaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că sunt probe care demonstrează vinovăţia inculpaţilor, iar în privinţa pedepsei complementare s-a apreciat că aceasta este aplicabilă, deopotrivă, atât cetăţenilor români, cât şi cetăţenilor străini.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii C.M. şi R.M., solicitând casarea acestora, fiind incidente în cauză prevederile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Au invocat faptul că hotărârea de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt, urmând a fi înlăturată în control judiciar, prin achitarea inculpaţilor în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Apărătorul ales al inculpaţilor a precizat totodată că, inculpaţii ar fi trebuit să treacă marfa prin două vămi unde se fac controale riguroase, fiind imposibil ca vameşii sârbi sau români să nu sesizeze acest lucru. De asemenea, între România şi Serbia există un protocol încheiat prin care cele două state se angajează reciproc să efectueze controale riguroase, fiind astfel imposibil ca cei doi inculpaţi să fi avut posibilitatea să ascundă drogurile sub bancheta maşinii.
Se critică şi faptul că cercetarea judecătorească nu a lămurit cauza sub toate aspectele, astfel încât se impune achitarea inculpaţilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859, art. 3857 şi art. 3856 alin. (1) C. proc. pen. constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Pentru a ne afla în prezenţa unei erori grave de fapt – caz de casare invocat de recurenţii inculpaţi – este necesar şi obligatoriu ca instanţele să fi stabilit în mod eronat existenţa faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise, fie prin neluarea în considerente a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia, evident, de a influenţa soluţia adoptată.
Prin urmare, eroarea gravă de fapt presupune o examinare greşită a probelor administrate la instanţa de fond sau în apel – urmare caracterului devolutiv al acestei căi de atac – în sensul că la dosar se reţine ca fiind administrată o anumită probă când în realitate ea nu există şi ca atare, nici nu a fost administrată sau când se reţine o situaţie de fapt care nu este confirmată de probatoriul administrate.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că instanţele au stabili corect starea de fapt, atribuind faptelor săvârşite de inculpaţii C.M. şi R.M. o încadrare juridică legală.
Astfel, din analiza procesului-verbal încheiat la data de 5 octombrie 2008, orele 22,30, de către investigatorul sub acoperire – activităţile acestuia au fost precedate de emiterea ordonanţei de autorizare a investigatorului sub acoperire de către D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Mehedinţi (f.4 d.u.p.)- rezultă că în jurul orelor 21,30, acesta a discutat telefonic cu martora I.G.L. care i-a spus că are 200 gr.haşiş de vânzare dându-i ca punct de întâlnire str.
În jurul orelor 22,30, colaboratorul a contactat-o din nou pe I.G.L. care era însoţită de alte două persoane, îndreptându-se spre o maşină de unde a adus haşişul. Colaboratorul a înmânat banii în prezenţa acestora, respectiv suma de 1,300 Euro şi 2.000 lei, a luat drogurile, care au fost introduse în plic tip M.A.I., în prezenţa martorului G.O. şi sigilată cu sigiliul M.I. nr.12031 în vederea expertizării tehnico-ştiinţific.
La scurt timp după încheierea tranzacţiei, inculpaţii au fost imobilizate de organele de poliţie (f.22, 23 d.u.p.).
Cu ocazia percheziţiei corporale, efectuată în prezenţa procurorului şi a martorilor asistenţi, s-a găsit asupra inculpatului C.M. suma de 1.300 Euro şi 2.000 lei, bani ce au fost daţi de investigatorul sub acoperire, fiind marcaţi înainte de efectuarea flagrantului.
În aceste împrejurări, inculpaţii au arătat că s-au întâlnit pentru a vinde droguri, pe care le-au adus din Serbia. Aceştia împreună cu martora I.G. s-au deplasat în localitatea Kladova din Serbia şi au revenit în România la Drobeta Turnu Severin cu două plăci de droguri.
Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 858267 din 6 octombrie 2008 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor rezultă că proba pusă la dispoziţie de organele de urmărire penală este constituită din 197,95 grame rezină de cannabis.
Din declaraţiile date de inculpaţi în faza de urmărire penală – aceştia fiind audiaţi în prezenţa unui apărător şi a unui translator – rezultă că drogurile au fost cumpărare din Serbia şi aduse în România cu un autoturism ce aparţinea inculpatului C.M. Drogurile au fost ascunse sub bancheta maşinii acestuia.
În atare condiţii, revenirea inculpaţilor în cursul cercetării judecătoreşti, în sensul că declaraţiile din faza de urmărire penală au fost date la sugestia apărătorului este nejustificată şi ca atare, în mod corect, a fost înlăturată de către instanţele de judecată.
Vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită, astfel încât critica acestora privind o gravă eroare de fapt nu poate fi primită.
Cât privesc actele premergătoare efectuate de investigatorii sub acoperire, Înalta Curte reţine că acestea au fost efectuate în condiţiile legii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2241 C. proc. pen., în cazul în care există indicii temeinice şi concrete că s-a săvârşit sau se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni limitativ prevăzute în textul invocat, pot fi folosiţi, în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificarea persoanelor faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune, investigatori sub o altă identitate decât cea reală.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 2241 C. proc. pen. rezultă, pe de o parte, că acest procedeu probator este utilizat doar pentru infracţiunile limitativ prevăzute de legiuitor, iar pe de altă parte, actele premergătoare, în această procedură, au un caracter special. Investigatorii sub acoperire pot fi folosiţi de autorităţile judiciare numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) activitatea acestora să fie precedată de autorizaţia emisă de procuror, iar activităţile întreprinse să se limiteze la strângerea datelor şi informaţiilor privind existenţa infracţiunilor prevăzute în art. 2241 alin. (1) C. proc. pen.;
b) infracţiunea comisă, respectiv identificarea făptuitorilor pentru care s-a emis autorizaţia să nu poată fi probată prin alte mijloace;
c) strângerea datelor şi informaţiilor, de către investigatorul sub acoperire, constituind acte premergătoare, trebuie să fie ulterioară sesizării organelor de urmărire penală potrivit art. 221 C. proc. pen.
Datele şi informaţiile strânse de investigatorul sub acoperire trebuiesc consemnate într-un proces-verbal care poate constitui mijloc de probă şi care poate fundamenta o hotărâre de condamnare numai dacă se coroborează cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, respectiv cercetare judecătorească.
Procesele-verbale întocmite în cauză se coroborează cu celelalte probe administrate, astfel că prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată prin probe certe care demonstrează, fără dubiu, vinovăţia recurenţilor inculpaţi în raport de faptele pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi R.M. împotriva deciziei penale nr. 52 din 9 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 6 octombrie 2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.M. şi C.M. împotriva deciziei penale nr. 52 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 octombrie 2008 la 11 mai 2009, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariile cuvenite interpreţilor de limba franceză pentru traducerea dezbaterilor se vor plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1667/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1719/2009. Penal → |
|---|
