ICCJ. Decizia nr. 1628/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1628/2009
Dosar nr. 2175/104/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 8 mai 2008 a Tribunalului Olt, secţia penală, a fost condamnat inculpatul C.G. în baza art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la 4 ani închisoare şi s-a dispus înlăturarea pedepsei complementare de interzicere de drepturi, conform art. 76 alin. (3) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., iar conform art. 88 alin. (1) din acelaşi cod s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii de la 10 aprilie 2007 la 11 aprilie 2007 şi cel al arestării preventive de la 15 mai 2007 la 12 septembrie 2007.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei daune morale şi 65 lei despăgubiri civile către partea civilă M.I. şi la 2.437,85 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Judeţean nr. 1 Craiova.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că între părţile în proces există relaţii de duşmănie, ca urmare a faptului că martora S.M., soţia părţii vătămate M.I. se afla în relaţii de concubinaj cu inculpatul C.G.
În baza probelor administrate instanţa a stabilit că în ziua de 13 octombrie 2006 partea vătămată a mers la staţia CFR Balş pentru a o aştepta la tren pe soţia sa în condiţiile în care aceasta avea serviciul în municipiul Craiova şi făcea naveta zilnic între cele două localităţi.
Observând că soţia sa nu mai vine, partea vătămată s-a deplasat către capătul peronului, unde ştia că inculpatul deţine o locuinţă de serviciu în baza calităţii de angajat al Regionalei CFR Craiova. În timp ce se afla la capătul peronului, în condiţii de întuneric, lângă o drezină, partea vătămată a fost lovită în cap cu un corp contondent de către inculpat, fără ca acesta din urmă să fie observat de partea vătămată.
Ca urmare a agresiunii, partea vătămată a căzut, având însă posibilitatea să-1 observe la faţă pe inculpat atunci când acesta s-a aplecat asupra sa. S-a mai reţinut că partea vătămată a identificat pe inculpat şi după voce, întrucât îl cunoştea.
După aceasta, impiegatul de mişcare din gara CFR Balş a anunţat organele de poliţie, după care partea vătămată a fost transportată în spatele gării şi de aici la Spitalul Judeţean nr. 1 Craiova.
Potrivit raportului medico-legal aflat în dosar, ca urmare a agresiunii partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză şi fractură înfundată parietal dreapta, care i-au pus în primejdie viaţa şi i-au creat infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanţă osoasă la nivelul craniului, necesitând pentru vindecare circa 80 zile de îngrijiri medicale.
Prin noua expertiză medico-legală s-a concluzionat că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse cu cea mai mare probabilitate prin loviri cu corpuri contondente, că au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale, că i-au pus în primejdie viaţa şi că lipsa de substanţă osoasă de la nivelul craniului reprezintă o infirmitate fizică permanentă.
Apărările formulate de inculpat în sensul că ar fi agresat-o pe partea vătămată întrucât aceasta intenţiona să sustragă motorina dintr-un rezervor aflat în gara CFR Balş - locul de muncă al inculpatului şi că ar fi incidente dispoziţiile circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., au fost înlăturate de instanţă reţinându-se că, inculpatul a adoptat hotărârea infracţională datorită raporturilor personale ale părţilor cu martora S.M. soţia părţii vătămate şi concubina inculpatului, independent de vreo acţiune a părţii vătămate.
În favoarea inculpatului au fost recunoscute circumstanţe atenuante, conform art. 74 alin. (1) C. pen., avându-se în vedere conduita anterioară bună a inculpatului, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea cooperantă din timpul procesului.
Sub aspectul laturii civile instanţa a considerat ca sumele acordate părţii vătămate de 5.000 lei daune morale şi 65 lei daune materiale şi civile reprezintă o justă şi integrală despăgubire pentru prejudiciul moral şi cel material suferit.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza declaraţiilor părţii vătămate, a rapoartelor medico-legale arătate, a declaraţiilor martorilor M.C., S.M., N.M., C.F.T., R.F.P., S.M. şi S.E., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 12 din 22 ianuarie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi de inculpatul C.G., a desfiinţat în parte sentinţa atacată.
Rejudecând instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi în baza acestui text, cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) şi (3) C. pen. şi înlăturarea art. 74 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.G. la 5 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Totodată, au fost reduse despăgubirile stabilite la sumele de 2.500 lei daune morale şi 32,5 lei despăgubiri către partea civilă M.I. şi de 1.218,92 lei plus dobânzi aferente către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar privind criticile din apelul procurorului şi cel al inculpatului a considerat că fapta a fost comisă în loc public şi sub imperiul provocării din partea victimei.
În acest sens, s-a constatat că agresiunea s-a consumat la capătul peronului staţiei CFR Balş, în loc public, în sensul art. 152 C. pen. şi că premergător victima a încercat să îl lovească pe inculpat cu un patent, acesta a dezarmat-o şi cu acelaşi obiect i-a aplicat lovitura în zona capului.
Ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., instanţa a dispus reducerea la jumătate a dispoziţiilor acordate, conform culpei concurente de 50% a victimei.
S-a mai apreciat de către instanţa de apel că nu se justifica recunoaşterea în favoarea inculpatului, a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. şi ca pedeapsă accesorie ce se impune a fi aplicată este cea prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei conform art. 71 alin. (2) C. pen.
Referitor la solicitarea din recursul inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. s-a considerat că aceasta este neîntemeiată, că lovirea victimei s-a făcut cu intenţia indirectă de ucidere, caracteristica infracţiunii de omor şi că astfel fapta întruneşte elementele tentativei la infracţiunea de omor calificat, săvârşit în loc public, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul C.G.
În recursul procurorului întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen. s-a susţinut că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 20 alin. (1) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) combinat cu art. 20 alin. (1) teza I C. pen., că în mod greşit a fost reţinută circumstanţa atenuantă a provocării şi că pedeapsa nu a fost corect individualizată, fiind prea blândă în raport cu pericolul social grav al faptei, cu împrejurările săvârşirii ei şi cu persoana inculpatului.
La rândul său inculpatul a susţinut în baza aceloraşi motive de casare că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 182 alin. (2) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., că în cauză nu erau incidente dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen. şi că pedeapsa a fost greşit individualizată impunându-se coborârea sub minimul legal, prin aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. şi schimbarea modalităţii de executare într-una neprivativă de libertate, prin aplicarea art. 81 sau art. 861 C. pen.
Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate se constată întemeiat recursul declarat de procuror, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare şi nefondat recursul declarat de inculpat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că partea vătămată M.I. a fost căsătorit cu numita S.M. în perioada 1985 - 2003, rezultând din căsătorie 4 copii. În anul 2003 cei doi au divorţat, iar S.M. a intrat în relaţii de concubinaj cu inculpatul C.G.
Ulterior, în anul 2006, partea vătămată s-a recăsătorit cu S.M. şi aceasta a revenit la domiciliul comun.
Ca urmare a legăturilor de concubinaj ale soţiei, între inculpat şi partea vătămată existau raporturi încordate şi o stare de duşmănie.
2. În seara zilei de 13 octombrie 2006 partea vătămată s-a deplasat la staţia CFR Balş pentru a o aştepta la tren pe soţia sa, aceasta având serviciu în Craiova, unde făcea naveta zilnic.
Deoarece soţia nu mai venea, partea vătămată s-a deplasat spre capătul peronului, unde inculpatul deţinea o locuinţă de serviciu.
În acest loc, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu un corp contondent (băţ din lemn) potrivit primei declaraţii, în zona capului, cu o deosebită intensitate cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietal dreaptă, respectiv fractură cominutivă cu înfundare parietală dreapta, cu contuzie hemoragică practicându-se eschilectomie parietală dreapta, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie viaţa şi au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Aceste leziuni prin lipsa de substanţă osoasă de la nivelul craniului au determinat o infirmitate fizică permanentă.
3. Din analiza probelor administrate a rezultat că premergător acestei loviri partea vătămată nu a comis nici un act ori gest, violent ori ilicit, care să determine în cugetul inculpatului o stare de tulburare sau emoţie, care să fie determinantă în declanşarea agresiunii.
În cauză nu s-a dovedit că victima ar fi încercat să sustragă motorina din recipientul aflat în zonă, rezultând că această apărare a inculpatului a fost invocată pentru ca persoanele aflate în zonă să creadă că el a acţionat pentru protejarea integrităţii patrimoniului căii ferate şi a fi exonerat de răspundere penală.
4. Aşa fiind, gestul violent al inculpatului, este explicabil numai prin prisma raporturilor încordate pe care acesta le avea cu victima, a cărui soţie întreţinuse raporturi notorii de concubinaj cu recurentul C.G.
În consecinţă, agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului, nefiind incidente dispoziţiile circumstanţei atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
5. În drept fapta inculpatului de a aplica victimei cu un corp contondent, o lovitură deosebit de intensă în zona capului, cu intenţia indirectă de ucidere a acesteia, fapta comisă în loc public, în zona peronului staţiei CFR Balş - loc care prin natura sau destinaţie este totdeauna accesibil publicului - în sensul art. 152 lit. a) C. pen., întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) din acelaşi cod, încadrare corect stabilită de instanţa de apel.
Susţinerea din recursul inculpatului în sensul că infracţiunea trebuia încadrată în dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită întrucât pe plan subiectiv aşa cum rezultă din materialitatea faptei, inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de ucidere, caracteristica omorului nicidecum numai cu intenţia de a-i provoca o vătămare corporală.
6. Apărarea din recurs a inculpatului în sensul că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că agresiunea s-a comis în loc public şi că astfel fapta trebuia încadrată în dispoziţiile tentativei la infracţiunea de omor simplu nu este întemeiată, întrucât conform declaraţiilor martorilor oculari, a declaraţiilor persoanei vătămate şi a procesului-verbal de constatare, locul faptei, a fost în zona de la capătul peronului staţia CFR Balş, unde opreau trenurile, accesibilă totdeauna publicului şi unde nu existau restricţii de pătrundere ori de acces.
7. Faţă de considerentele ce preced, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet şi a casa în parte Decizia atacată, numai cu privire la reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi la soluţionarea laturii civile.
8. Rejudecând cauza în aceste limite, Curtea va dispune înlăturarea aplicării dispoziţiilor art.73 lit. b) C. pen. şi condamnarea inculpatului C.G. în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
La aplicarea pedepsei principale, situată chiar la minimul prevăzut de lege Curtea are în vedere conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârşirii ei, urmările asupra părţii vătămate şi persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale şi a avut anterior o conduită general bună la locul de muncă.
Totodată, se mai constată de către Curte, că această pedeapsă este de natură a asigura constrângerea şi reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a acestuia.
Pe cale de consecinţă critica din recursul inculpatului în sensul greşitei individualizări a pedepsei şi solicitarea de schimbare a modalităţii de executare, nu sunt fondate.
9. Sub aspectul laturii civile a cauzei, nefîind aplicabilă circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., se va dispune înlăturarea dispoziţiei de reducere a despăgubirilor stabilite în favoarea părţilor civile M.I. şi Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova şi menţinerea despăgubirilor stabilite prin sentinţa penală nr. 58 din 8 mai 2008 a Tribunalului Olt, secţia penală.
10. Potrivit art. 38515 pct.1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constatând neîntemeiate criticile recurentului inculpat şi nereţinând existenţa vreunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) din acelaşi cod, care poate fi luat în examinare din oficiu, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat în care va fi inclus onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 12 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte Decizia atacată numai cu privire la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi la modul de soluţionare a laturii civile.
Rejudecând , înlătură aplicarea dispoziţiei art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. condamnă pe inculpatul C.G. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Înlătură dispoziţia de reducere a despăgubirilor civile stabilite în favoarea părţii civile M.I. şi Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova şi menţine despăgubirile civile stabilite prin sentinţa penală nr. 53 din 8 mai 2008 a Tribunalului Olt, secţia penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1447/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1643/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
