ICCJ. Decizia nr. 1642/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1642/2009
Dosar nr. 1116/59/2008
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 10/PI din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.L., împotriva rezoluţiei pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 184/P/2008 şi dosarul nr. 873/II/2/2008.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 1116/59/2008, petentul G.L. a solicitat ca în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen., să se dispună desfiinţarea rezoluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 184/P/2008 şi dosarul nr. 873/II/2/2008 si trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor C.F.C. – procuror, I.C.A. – comisar de poliţie şi D.D. – subinspector de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Au fost ataşate dosarele în care au fost pronunţate rezoluţiile a căror anulare se solicită, din care rezultă următoarele: prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub nr. 184/P/2008, petentul G.L. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de comisarul de poliţie I.C.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi faţă de subinspectorul D.D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ambii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Arad. La data de 27 iunie 2008, petentul a depus o completare la plângerea formulată şi împotriva procurorului C.F.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Cu privire la procurorul C.F.C., petentul susţine că a instituit în mod nelegal sechestru asupra unor terenuri proprietatea sa şi a soţiei sale, fără să aibă în vedere faptul că acestea sunt bunuri comune, fără a se identifica şi evalua, fără să stabilească existenţa vreunei pagube în paguba SC A.I., neglijând faptul că aceste bunuri sunt bunuri comune, măsurile asigurătorii fiind puse şi asupra unei parcele de teren care nu era proprietatea învinuitei B. (P.)A.E.
Cu privire la ofiţerul de poliţie I.C.A., petentul susţine că nu l-a identificat şi citat înainte de începerea urmăririi penale şi de aplicarea sechestrului, nu a identificat imobilele şi nu a procedat la evaluarea acestora, încheind procesul verbal de aplicare a sechestrului, fără a se deplasa în teren şi să-i înmâneze un exemplar pentru a-i da posibilitatea să formuleze obiecţiuni, iar sechestrul a fost aplicat în absenţa unor martori.
Cu privire la subinspectorul D.D., susţine că acesta a procedat la audierea sa cu mare întârziere, după începerea urmăririi penale, respingând cererile formulate în apărare şi refuzând să extindă cercetările asupra adevăratelor persoane care au comis faptele penale.
Cu privire la faptele de care sunt acuzaţi făptuitorii de către inculpat, din dosarul de urmărire penală rezultă următoarele: la data de 10 decembrie 2007, SC A.I. S.R.L. Arad a formulat plângere penală împotriva numiţilor G.L. şi P.A.E., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), totodată solicitând instituirea sechestrului asupra bunurilor proprietatea acestora, în vederea recuperării prejudiciului în sumă de 235.872.000 ROL. Cei trei făptuitori au propus şi confirmat începerea urmăririi penale împotriva petenţilor-învinuiţi. Comisarul I.C.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului G.L. anterior instituirii sechestrului, dar nu a găsit nici o persoană la data de 28 ianuarie 2008; la aceeaşi dată a solicitat Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad instituirea inscripţiei ipotecare.
Aşadar, în cauză s-a început urmărea penală, condiţie pentru instituirea sechestrului, în baza dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen., iar pentru instituirea sechestrului – făptuitorul poliţist s-a deplasat la locuinţa petentului-învinuit.
Cu privire la această problemă de drept, este de subliniat faptul că dispoziţiile art. 168 C. proc. pen. acordă petenţilor dreptul de a formula plângere la procuror sau la instanţa de judecată, controlul de legalitate putând fi exercitat împotriva acestei măsuri asigurătorii.
De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 219 C. proc. pen., petenţii au posibilitatea să se adreseze procurorului care supraveghează şi îndrumă cercetarea penală, eventualele erori în activitatea făptuitorilor putând fi cercetate.
În mod corect prin ordonanţele pronunţate s-a dispus neînceperea urmăriri penale, astfel că nefiind motive de desfiinţare a acestora, în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8), lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petent a fost respinsă ca nefondată.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul G.L., solicitând casarea ei, reluând în totalitate criticile iterate la instanţa de fond şi solicitând, în esenţă, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimaţilor făptuitori C.F.C. – procuror, I.C.A. – comisar de poliţie şi D.D. – subinspector de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că recursul de faţă declarat de petiţionarul G.L. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Aceasta întrucât prima instanţă, prin conformare deplină la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., verificând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a intimaţilor făptuitori nominalizaţi mai sus nr. 184/P/2008 din 25 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (menţinută prin rezoluţia nr. 873/II/2/2008 din 10 septembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara), pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală, precum şi a tuturor înscrisurilor ataşate de recurentul petiţionar G.L., a statuat
printr-o hotărâre legală şi temeinică, că plângerea formulată de acesta este nefondată, menţinând în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., rezoluţia indicată atacată.
În examinarea proprie, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de situaţie premisă, că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara petiţionarul G.L. a solicitat să se efectueze cercetări împotriva comisarului de poliţie I.C.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi faţă de subinspectorul D.D., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Ulterior, prin completarea plângerii iniţiale, a solicitat să se efectueze cercetări şi împotriva procurorului C.F.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În motivarea plângerilor formulate, petiţionarul a arătat că magistratul procuror a dispus în mod nelegal instituirea sechestrului asupra unor terenuri proprietatea sa şi a soţiei sale, fără să identifice şi să evalueze aceste bunuri şi ofiţerul de poliţie I.C.A., însărcinat cu punerea în executare a sechestrului, nu a identificat imobilul – teren – şi aplicarea sechestrului s-a făcut în lipsa unor martori. În privinţa subinspectorului D.D., petiţionarul a susţinut că aceasta a refuzat să administreze probe propuse de petiţionar în apărarea sa.
Din actele dosarului rezultă că împotriva petiţionarului şi a numitei P.A.E. s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) Partea vătămată SC A.I. SRL a arătat că cei doi au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând instituirea sechestrului asupra unor imobile proprietatea făptuitorilor în vederea reparării prejudiciului în sumă de 235.872.000 ROL.
Începerea urmăririi penale a fost dispusă de către comisarul I.C. prin rezoluţia nr. 6359/P/2007 din 14 ianuarie 2008.
Prin ordonanţa nr. 6359/P/2007 din 28 ianuarie 2008 emisă de procurorul C.F.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii prin instituirea unui sechestru judiciar asupra cotei de ˝ din imobilele coproprietatea petiţionarului şi ale soţiei acestuia, înscrise în cărţile funciare 69109, 69110, 69111 Arad şi asupra terenului arabil în suprafaţă de 2,275 ha din extravilanul municipiului Arad, proprietatea numitei P.(B.).A.E.
Din conţinutul procesului-verbal încheiat de comisarul I.C.A. din 28 ianuarie 2008, ora 930, rezultă că acesta s-a deplasat la domiciliul învinuitului G.L., însă nu a găsit nici o persoană. În aceiaşi zi, la ora 1120, a încheiat procesul verbal de sechestru şi a cerut Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad luarea inscripţiei ipotecare. Prin încheierea din 30 ianuarie 2008 s-a înscris dreptul de ipotecă asupra imobilelor sechestrate. Măsura asiguratorie a sechestrului a fost luată pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat de petiţionar şi coînvinuita, care erau cercetaţi pentru înşelăciune, în vederea reparării prejudiciului cauzat prin această faptă penală.
Având în vedere aceste aspecte, rezultă că magistratul procuror şi-a desfăşurat activitatea în limitele dispoziţiilor legale şi nu a săvârşit nici un fel de fapte care să-i atragă răspunderea penală sau civilă, întrucât la data instituirii sechestrului existau indicii că petiţionarul şi numita P.A.E. au săvârşit o infracţiune de prejudiciu fiind învinuiţi şi în vederea reparării pagubei s-a dispus instituirea sechestrului asigurător.
În privinţa comisarului I.C.A., acesta a pus în aplicare măsura sechestrului dispusă de procuror, respectiv s-a prezentat la domiciliul petiţionarului, apoi a solicitat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară luarea inscripţiei ipotecare.
Încheierea prin care Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a instituit inscripţia ipotecară asupra imobilelor a fost comunicată petentului şi acesta putea să o conteste în termen de 15 zile la instanţa civilă.
De asemenea, în temeiul art. 168 C. proc. pen., părţile interesate sau alte persoane, cărora le-au fost lezate drepturile şi interesele prin instituirea sechestrului asigurător, puteau formula plângere la instanţa de judecată şi prin această modalitate se putea cenzura legalitatea actului întocmit.
Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că în mod corect s-a reţinut că lucrătorul de poliţie I.C.A. şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile de serviciu şi prin măsurile aduse la îndeplinire nu a săvârşit un abuz.
Cu privire la împrejurarea că subinspectorul D.D. nu ar fi administrat probe în apărarea petiţionarului, nu se poate reţine în sarcina acesteia faptul că în mod abuziv nu ar fi dat curs cererilor petiţionarului.
Lucrătorul de poliţie care a efectuat urmărirea penală apreciază asupra cererilor formulate de părţi şi în măsura în care consideră că nu sunt pertinente şi utile cauzei le poate respinge.
Împotriva măsurilor dispuse de lucrătorii de poliţie în conformitate cu dispoziţiile art. 219 C. proc. pen., petiţionarul putea să se adreseze procurorului care supraveghea cercetările efectuate.
Din cele mai sus reţinute, rezultă că petiţionarul nu a uzat de căile legale prin care putea să cenzureze măsurile dispuse de către organele de poliţie, respectiv de către procuror.
Aşa fiind, se conchide că în mod legal prin rezoluţia procurorului atacată s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii procuror C.F.C. şi comisarul de poliţie I.C.A., pentru infracţiunile imputate, prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), precum şi faţă de subinspectorul de poliţie D.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele pretins a fi fost comise nu există.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.L. împotriva sentinţei penale nr. 10/PI din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1640/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1646/2009. Penal → |
|---|
