ICCJ. Decizia nr. 1646/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1646/200.
Dosar nr. 13671/95/200.
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Gorj, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 743 din 16 decembrie 2008, soluţionând cauza penală în primă instanţă, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav („asupra soţului" „profitând de starea de neputinţa a victimei de a se apăra"/ „prin cruzimi") prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa principală de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară).
Conform art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 rap. la art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatei, fiind computat din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 14 mai 2008 la zi.
A fost obligată inculpata, în conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., la plata sumei de 700 lei – din care suma de 200 lei a reprezentat onorariu apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti – cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Instanţa a reţinut în fapt că inculpata P.V. în vârstă de 19 ani casnică, locuind în satul Măceşu aparţinând oraşului Tg.Cărbuneşti, a întreţinut relaţii de concubinaj cu numitul T.I., din care au rezultat minorele P.C.E., născută la 15 iulie 2006 şi P.V., victima în cauză născută la 14 aprilie 2008.
Urmare relaţiei tensionate cu concubinul acesteia, care refuza să recunoască a fi tatăl natural al minorei P.V., după externarea din spital inculpata a început să lovească minora în vârstă de numai 2-3 săptămâni cu palmele peste cap şi corp, violenţe fizice în urma cărora minora a rămas parţial paralizată cu începere de la data de 8 mai 2008; în pofida situaţiei amintite inculpata a reiterat comportamentul violent amintit şi în zilele de 12 mai 2008 şi 13 mai 2008, cauzând astfel decesul minorei ce a fost constatat în dimineaţa zilei de 14 mai 2008.
Potrivit raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr. 930 din 14 mai 2008 întocmit de SML Gorj, moartea minorei „a fost violentă fiind datorată hemoragiei meningo-cerebrale, cu inundaţie sanguină intraventriculară şi hematom extradural temporo-parietal stg., consecutive unei fracturi de boltă craniană produsă în urma unui traumatism cranio-cerebral în agresiune (pruncucidere)" leziuni de violenţă produse prin lovire cu şi de corpuri dure, aflate în legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei.
Inculpata a recunoscut necondiţionat, la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, faptul că „a lovit pe minoră în mod repetat cu palma peste cap şi restul corpului" inclusiv în zilele de 12 şi 13 mai 2008 „când a presat-o cu mâna în zona gâtului" constatând decesul acesteia „în dimineaţa zile de 14 mai 2008"; a motiva comportarea agresivă amintită prin aceea că aflându-se în relaţii de concubinaj cu martorul T.I.C., acesta a negat paternitatea minorei P.V. născută la data de 14 aprilie 2008.
Expertizarea psihiatrică a inculpatei, potrivit raportul nr. A/8816/ 2008 din 25 august 2009 întocmit de IML Mina Minovici Bucureşti a concluzionat că aceasta „nu prezintă tulburări psihice de natură a-i modifica capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta comisă".
Pedeapsa aplicată inculpatei a fost coborâtă sub minimul legal special de 15 ani închisoare până la 11 ani închisoare, prin reţinerea în favoarea acesteia ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. – cu consecinţa sus-menţionată prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în opinia instanţei de fond – a conduitei pozitive manifestate pe parcursul procesului penal („a recunoscut şi regretat fapta comisă").
2. În cauza a declarat în termen apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând sentinţa penală nr. 743 din 16 decembrie 2008, pentru netemeinicie sub aspectul greşitei reţineri în favoarea inculpatei, cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul legal special prevăzut de lege, a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
La data de 29 ianuarie 2009 – după înregistrarea dosarului la instanţa de apel operaţiune administrativă ce a avut loc la data de 28 ianuarie 2009 – a fost înregistrată la Administraţia Penitenciarului Craiova declaraţie de apel şi din partea inculpatei P.V. (fila 67 dosar) cu solicitarea de a i se reduce pedeapsa aplicată în fond în raport de conduita procesuală sinceră, datele personale pozitive şi împrejurările speciale de fapt în care şi-a ucis fiica minoră în vârstă de numai o lună („a recunoscut şi regretat fapta comisă" „la data comiterii faptei aveam un dezechilibru emoţional şi psihic generată de frecventele agresiuni verbale şi fizice din partea concubinului care era şi tatăl minorei" „ să ţineţi cont şi de vârsta mea şi situaţia mea familială precară"); de menţionat că în conformitate cu dispoziţiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen. comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinţei către inculpata deţinută preventiv la acel moment în Penitenciarul Tg.Jiu a avut loc la data de 23 decembrie 2008 ocazie cu care a semnat de luare la cunoştinţă cu menţiunea expresă „nu fac apel" (fila 37 dosar).
Cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, prevăzute de art. 291 şi art. 294 C. proc. pen. şi art. 6 din CEDO - fiind depuse la dosar anterior cu adresa nr. 370/3/2/2009 din 28 ianuarie 2009 – procurorul de şedinţă a susţinut în cadrul dezbaterilor şi motivele suplimentare de nelegalitate privind reţinerea vinovăţiei penale a inculpatei şi pentru infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., în concurs ideal cu aceea de omor calificat şi deosebit de grav dedusă iniţial judecăţii prin rechizitoriu şi respectiv interzicerea ca pedeapsă complementară şi a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen. („drepturile părinteşti" „dreptul de a fi tutore şi curator").
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 38 din 25 februarie 2009, verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialul aflat în dosarul cauzei - în conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. proc. pen. – în apelul procurorului ce a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desfiinţat parţial sentinţa pe latură penală iar în rejudecare.
- a înlăturat dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen..
- a majorat la 23 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav şi ;
- a aplicat inculpatei alături de pedeapsa principală amintită şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe durata de 8 ani [apelul inculpatei fiind respins ca tardiv introdus potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) Teza a II-a C. proc. pen. cu consecinţa obligării sale conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului].
Referitor la motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de procuror instanţa de apel a considerat parţial întemeiate, în limitele anterior arătate, astfel.
Critica privind greşita reţinere în cauză de circumstanţe atenuante judiciare a fost admisă argumentându-se justificativ că vârsta unui inculpat poate prezenta relevanţă juridică în sensul art. 74 lit. c) C. pen. numai dacă raportat la infracţiunea concretă comisă se apreciază că autorul faptei nu a realizat pe deplin consecinţele acesteia, gravitatea şi întinderea acestora şi a acţionat fără maturitatea pe care o presupunea fapta respectivă; această constatare favorabilă nu poate fi făcută la inculpata în cauză care deşi avea vârsta de numai 19 ani, avea încâ un minor în întreţinere, fiind conştientă de responsabilităţile ce îi reveneau cu privire la creşterea şi îngrijirea celei de a doua minore; în plus inculpata a acţionat din chiar momentul naşterii minorei în scopul suprimării vieţii acesteia, pe care o vedea exclusiv ca şi o „piedică" în continuarea relaţiilor de concubinaj, fără a lua în considerare celelalte posibilităţi legale privind predarea copilului unei instituţii ale statului, în măsura în care nu înţelegea să-şi asume în mod responsabil obligaţiile părinteşti.
Justificată s-a considerat a fi şi critica din motivele suplimentare de apel privind neinterzicerea ca pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.; în condiţiile în care fapta inculpatei a fost îndreptată împotriva propriului copil constând în suprimarea vieţii acestuia, nu exista nici o justificare pentru a mai beneficia de exercitarea drepturilor părinteşti şi cu privire la celelalte minor, ori a drepturilor de afi tutore sau curator.
Pentru aceleaşi considerente instanţa de apel a apreciat că se impune şi extinderea conţinutului şi a pedepsei accesorii, cu privire la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
Cererea formulată de procuror privind reţinerea vinovăţiei inculpatei, în raport cu tratamentul violent repetat aplicat fiicei sale minore în intervalul de numai o lună de la naştere, până la decesul acesteia intervenit la data de 14 mai 2008, şi pentru infracţiunea concurentă de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen. a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că „violenţele exercitate în mod repetat asupra unei victime şi care au condus în cele din urmă la decesul acesteia se absorb, în mod natural, în infracţiunea mai gravă aceea de omor"; în acest sens s-a argumentat justificativ şi că prin Decizia nr. XXXVII/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, „s-au avut în vedere alte infracţiuni decât cea de omor" astfel că această decizie în interesul legii nu este aplicabilă în speţă.
3. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpata P.V.
Recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtrea de Apel Craiova, a fost motivat în scris pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. cu solicitarea de a se reţine vinovăţia penală a inculpatei pentru săvârşirea în concurs ideal a infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav şi rele tratamente aplicate minorului; oral cu ocazia dezbaterilor – cu respectarea principiului contradictorialităţii prevăzut de art. 289 C. proc. pen. – procurorul a invocat şi motivul suplimentare de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpata P.V. a solicitat înlăturarea ca nefondată a excepţiei privind tardivitatea apelului declarat de aceasta, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare în apel, pentru examinarea în fond a criticilor de netemeinicie invocate de aceasta, corespunzător cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 11 C. proc. pen.
Înalta Curte verificând motivele de recurs în cauză, pe baza materialului aflat în dosar, în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. constată următoarele:
I. Recursul procurorului circumscris cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen. este fondat urmând a fi admis ca atare în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform prevederilor art. 33 lit. b) C. pen. există concurs de infracţiuni, ideal, atunci „când o acţiune sau inacţiunea săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni"; ca atare în situaţia concursului ideal de infracţiuni acelaşi fapt comportă o analiză distinctă din punctul de vedere a două infracţiuni, funcţie de obiectul juridic special / elementele constitutive caracteristice ale incriminărilor respective. A considera altfel ar însemna a lipsi de eficienţă juridică dispoziţiile din art. 33 lit. b) C. pen. privind cumulul ideal de infracţiuni, ceea ce ar fi contrar reglementării de ansamblu a instituţiei juridice amintite în sistemul de drept românesc. În acelaşi sens este şi Decizia nr. XXXVII/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, precum şi Decizia anterioară în interesul legii nr. II/2005, ce au statuat cu caracter particular folosind criteriile interpretative conţinute în art. 33 lit. b) C. pen. că infracţiunile de loviri şi alte violenţe, vătămare corporală şi lipsire de libertate, comise asupra unui minor, prevăzute de art. 180 C. pen., art. 181 C. pen. şi respectiv art. 189 C. pen., se află în concurs ideal cu infracţiunea de rele tratamente aplicată minorului prevăzută de art. 306 C. pen. în măsura în care „datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor care le-a produs" faptul unic ilicit realizează conţinutul constitutiv al ambelor infracţiuni sus-menţionate.
Infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen. este o infracţiune de pericol care se consumă în momentul în care urmare relelor tratamente victimei minore i-a fost pusă în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală; ca atare când urmare actelor comisive (loviri, violenţe) ori omisive (neasigurarea hranei, îmbrăcămintei ori altor condiţii pentru existenţa şi dezvoltarea normală) comise de subiectul activ, minorului – subiectul pasiv al infracţiunii - i-a fost pusă în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală, dar a fost produs şi un alt rezultat ce intră în conţinutul constitutiv al unei alte infracţiuni, există un concurs ideal de infracţiuni, fiind aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen.
În speţă faptul unic ilicit dedus judecăţii constă în aceea că urmare relaţiei tensionate cu concubinul acesteia, care refuza să recunoască a fi tatăl natural al minorei P.V., după externarea din spital inculpata a început să lovească minora în vârstă de numai 2-3 săptămâni cu palmele peste cap şi corp, violenţe fizice în urma cărora minora a rămas parţial paralizată cu începere de la data de 8 mai 2008; în pofida situaţiei amintite inculpata a reiterat comportamentul violent amintit şi în zilele de 12 mai 2008 şi 13 mai 2008, cauzând astfel decesul minorei ce a fost constatat în dimineaţa zilei de 14 mai 2008.
În considerarea situaţiei de fapt sus-menţionate, în cauză infracţiunea separată prevăzută de art. 306 C. pen. s-a consumat în momentul în care urmare actelor de agresiune exercitate de inculpată asupra sa, victima minoră a suferit o paralizie parţială, dovada indubitabilă de punere în primejdie gravă a dezvoltării fizice intelectuale şi morale a acesteia, coexistând în condiţiile art. 33 lit. b) C. pen. cu aceea de omor calificat şi deosebit de grav consecinţa decesului ulterior al victimei în condiţiile anterior arătate.
Ca atare se va proceda la condamnarea/reindividualizarea, în sensul agravării sale, a tratamentului sancţionator al inculpatei potrivit celor arătate în decizie urmând ca aceasta să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 25 ani închisoare şi interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor anterioare.
II. Recursul inculpatei, dată fiind tardivitatea apelului declarat de aceasta, pentru motivarea corect stabilită prin Decizia atacată, a cărei repetare se apreciază a numai fi necesară, va fi respins ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 mai 2008 la 5 mai 2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 38 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpata P.V.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 743 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Gorj, cu privire la încadrarea juridică şi individualizarea pedepsei.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei dintr-o singură infracţiune prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunile concurente prevăzute de:
- art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen. – omor deosebit de grav;
- art. 306 C. pen. - rele tratamente aplicate minorului.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen., de la 23 ani, la 25 ani închisoare.
În baza art. 306 C. pen., condamnă pe inculpată la 15 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata P.V. să execute 25 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 mai 2008 la 5 mai 2009.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1642/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1649/2009. Penal → |
|---|
